ICCJ. Decizia nr. 3451/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3451/2011
Dosar nr. 185/109/2007
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 8 martie 2007 reclamanţii F.I.D., G.A. şi G.N. au solicitat anularea dispoziţiei nr. XX din 16 noiembrie 2006, emisă de Primarul Comunei B. şi stabilirea dreptului lor la despăgubiri pentru cele două clădiri cu destinaţia de han şi respectiv de bucătărie, în suprafaţă de circa 153 m.p., cu terenul aferent de 2.000 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 204 din 30 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţi în sensul că a anulat în parte dispoziţia nr. XX/2006 emisă de pârâtul Primarul Comunei B. şi a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru cele două construcţii, ce au fost demolate în suprafaţă de 155 m.p., situate în Comuna B., judeţul Argeş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Construcţiile au aparţinut bunicului matern al reclamanţilor G.A., fiind închiriate în anul 1953 Cooperativei de Consum B., apoi preluate de stat fără niciun titlu şi demolate în anul 1972.
În temeiul Legii nr. 18/1991 reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1.500 m.p., din cea de 3.500 m.p. pe care au fost amplasate clădirile în litigiu, iar notificarea nu conţine datele necesare identificării suprafeţei de 2.000 m.p., cerută prin acţiune.
A mai reţinut instanţa de fond că, martorii audiaţi au confirmat faptul că autorii reclamanţilor au avut în proprietate două construcţii pe care le-au donat fiicei autorilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primarul Comunei B. criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei, deoarece dispoziţia a fost atacată după depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 23 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, a susţinut că nu s-a făcut dovada trecerii imobilului în proprietatea statului, iar terenul pe care s-a construit imobilul cu destinaţia primărie, aparţine domeniului public.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie prin Decizia nr. 99/A din 30 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Comunei B.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reţinut că, dispoziţia contestată a fost comunicată la data de 12 decembrie 2006 iar contestaţia a fost expediată prin poştă la data de 11 ianuarie 2007 situaţia confirmată cu plicul aflat la dosarul de fond, astfel încât în mod corect a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că, hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, martorii audiaţi şi contractul de închiriere au confirmat că imobilul construcţii a fost închiriat Cooperativei B.
Mai mult decât atât, în temeiul Legii nr. 18/1991 autoarei reclamanţilor G.A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 1,35 ha, în care este inclusă şi suprafaţa de 0,35 ha pe care a existat un han şi o bucătărie.
A mai reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 271 din 16 iunie 1994 pronunţată în Dosarul 1216/1994, Comisia locală de fond funciar a fost obligată să procedeze la punerea în posesie pe suprafaţa validată, întocmindu-se un proces-verbal pentru suprafaţa de 0,35 ha., cu nr. AA.
Prin sentinţa civilă nr. 696 din 2 februarie 1998 pronunţată de Judecătoria Piteşti a fost respinsă acţiunea formulată de Primăria B., sentinţă menţinută prin Decizia civilă nr. 937 din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Argeş, reţinându-se cu putere de lucru judecat că, terenul în litigiu este moştenit de G.A.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Primarul Comunei B. criticând-o ca nelegală şi fără a indica şi cazul de modificare sau casare al deciziei atacate.
Dezvoltând criticile de nelegalitate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a reiterat excepţia tardivităţii invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond susţinând că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia putea fi atacată în termen de 30 zile, termen pe care reclamanţii l-au depăşit.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că reclamanţii nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului, „clădire cu 7 camere cu destinaţia han şi clădire bucătărie" situate în Comuna B., judeţul Argeş.
Terenul pe care erau edificate construcţiile solicitate după reconstituirea dreptului de proprietate a fost înstrăinat de G.A. unei persoane fizice respectiv I.G.I.S. conform contractului de vânzare-cumpărare din 22 august 2011.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 10 februarie 2005 Cooperativa de Consum T., transferă proprietatea activului Complex Comercial P+1 în suprafaţă de 431,8 m.p., Consiliului Local B.
Se precizează că imobilele construcţii sunt amplasate pe un teren în suprafaţă de 1.868,62 m.p., curte-construcţii, care nu a făcut obiectul vânzării întrucât aparţinea domeniului public potrivit Hotărârii Consiliului Local B. din 2 august 2001.
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că imobilele terenuri nu fac parte din domeniul public deşi rezultă că acestea au o valoare de inventar de 6.240.000 RON.
Faţă de cele expuse, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond respingerea acţiunii formulată de reclamanţi.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, recursul declarat în cauză urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva dispoziţiei nr. XX din 16 noiembrie 2006 invocată de pârâtul-recurent a fost corect respinsă întrucât contestaţia a fost formulată în termenul legal fără depăşirea celor 30 de zile aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul de fond.
Critica recurentului privind dreptul de proprietate al intimaţilor-reclamanţi asupra imobilelor-construcţii, clădire cu 7 camere cu destinaţia „han şi clădire bucătărie" situate în Comuna B., Judeţul Argeş şi modul de preluare a acestora de către Statul Român este întemeiată.
Dovada dreptului de proprietate trebuie realizată în condiţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, astfel cum este explicitată prin pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a legii aplicate prin HG nr. 250/2007, prin înfăţişarea titlului translativ ori constitutiv al dreptului de proprietate.
Din actele dosarului rezultă că instanţele şi-au argumentat soluţiile pe existenţa unui contract de închiriere datat 28 iunie 1954 încheiat între G.N. şi cooperativa B., judeţul Argeş şi pe depoziţiile a doi martori.
În absenţa actelor ce fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu, reclamanţii s-ar fi putut prevala în cauză de prezumţia legală de proprietate prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 în favoarea persoanei individualizate în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Or, în virtutea rolului activ instanţele aveau obligaţia să solicite reclamanţilor să depună la dosar şi alte acte din care să rezulte că antecesorii acestora au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, cum de altfel aceştia s-au şi angajat.
Astfel, la dosarul de fond, reclamanta G.A. se obligă că, va depune la Prefectura Judeţului Argeş „actele necesare privitoare la dimensiunile construcţiilor, materialele din care au fost edificate, anul edificării acestora etc. pentru a se putea stabili o despăgubire justă".
Prin mai multe încheieri de şedinţă, ale instanţei de fond s-a pus în vedere reclamanţilor şi intimatei să depună la dosar, autorizaţia de construire a imobilelor şi demolare a acestora, copie de pe registrele agricole şi modalitatea de preluare a imobilelor.
La fila dosarul de fond, reclamanţii au depus şi o notă de probatorii pentru a face dovada cererii deduse judecăţii.
Aşa fiind, în temeiul art. 304, pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru completarea probatoriului în vederea stabilirii dreptului de proprietate al reclamanţilor.
Asupra construcţiilor în litigiu şi a modalităţii de preluare abuzivă de către Statul Român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei B. împotriva deciziei civile nr. 99 A din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3454/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3450/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
