ICCJ. Decizia nr. 3457/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3457/2011
Dosar nr. 31829/3/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1123 din 19 octombrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis contestaţia; a anulat Decizia nr. 375 din 14 august 2008, emisă de pârât; a obligat pe pârât să atribuie reclamanţilor în proprietate, prin compensare, un alt teren situat în intravilanul oraşului Otopeni, egal ca suprafaţă cu terenul expropriat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat, examinând cauza în ansamblul său în raport de dovezile existente, că reclamanţii I. au solicitat prin notificarea din 25 iulie 2001 să li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri sau altă suprafaţă de teren pe un alt amplasament, pentru imobilul teren în suprafaţă de 270 m.p., situat în intravilanul oraşului Otopeni, teren ce a fost preluat abuziv de către pentru construirea pasajului peste calea ferată.
Prin dispoziţia de respingere contestată de reclamanţi, s-a procedat la respingerea notificării din 25 iulie 2001, cu motivarea că petenţii nu au prezentat întreaga documentaţie necesară pentru soluţionarea notificării menţionate.
Prin Decizia civilă nr. 347A din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul formulat de apelantul - pârât Primarul Oraşului Otopeni împotriva sentinţei civile nr. 1123 din 19 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III- a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, la data de 15 aprilie 2010, a declarat apel G.C.S. - Primarul Oraşului Otopeni, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 23 aprilie 2010.
Deşi în cererea de apel s-a făcut menţiunea că motivele urmează a fi depuse ulterior, apelantul-pârât nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, situaţie în care, potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ., Curtea s-a pronunţat, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
Prin Decizia de respingere a notificării din 14 august 2008 emisă de Primăria Oraşului Otopeni a fost respinsă notificarea formulată de către reclamanţi, cu motivarea că aceştia nu au prezentat întreaga documentaţie necesară soluţionării notificării: actul de vânzare-cumpărare transcris la notariatul de Stat Bucureşti sub nr. T/1956, legalizat, certificatele de moştenitor nr. R/1973, Q din 18 mai 1989, S din 10 septembrie 1998 şi procura din 17 august 1998 - legalizate. Aceleaşi considerente sunt prezentate şi în referatul întocmit de Comisia internă pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi întrucât acestea sunt singurele mijloace de apărare ale pârâtului, vor constitui cadrul în care se va exercita controlul judiciar pe baza art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 23.2 din Norma metodologică de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobată prin din HG nr. 250/2007: se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de moştenitor. Conform art. 23.3: „în cazul în care actele doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de moştenitor sunt prezentate în fotocopii, se va solicita petenţilor şi prezentarea originalelor sau duplicatelor, în vederea verificării şi certificării acestora de către salariaţii entităţii învestite cu soluţionarea notificării".
Din analiza celor două dispoziţii legale citate, rezultă că prezentarea copiilor legalizate nu constituia o condiţie sine qua non pentru admiterea cererii formulate în cuprinsul notificării, petenţii având alternativele depunerii unor copii certificate şi cea a prezentării originalelor în vederea certificării de către salariaţii entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în cauză procedându-se în această din urmă manieră, conform susţinerilor necontestate ale reclamanţilor din memoriul formulat la data de 19 august 2005.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Primarul Oraşului Otopeni care a susţinut următoarele critici de nelegalitate a hotărârii recurate:
Instanţa de apel în mod greşit a reţinut că prezentarea copiilor legalizate de pe înscrisuri nu constituie o condiţie sine qua non pentru admiterea cererii formulate în cuprinsul unor copii certificate şi cea a prezentării originalelor în vederea certificării.
Se solicită admiterea recursului, lăsând la aprecierea instanţei Decizia privind acordarea despăgubirilor cerute pentru suprafaţa de teren ce face obiectul exproprierii.
Art. 3021 C. proc. civ. prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul şi dezvoltarea lor, iar art. 303 C. proc. civ. prevede că recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
Recursul este o cale extraordinară de atac, iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul în care sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul evocat în scris şi numai în măsura în care acesta a fost dezvoltat poate fi cercetat de instanţă.
Obligaţia părţii de a arăta care sunt motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. ce constituie temeiul recursului, precum şi dezvoltarea acestor motive, sunt prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii recursului.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat şi atunci când aspectele invocate nu pot fi încadrate în unul dintre motivele de recurs reglementate de lege, calea de atac este lovită de nulitate.
Susţinerile recurentului pârât nu se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ., pentru declaraţia de recurs, pârâtul rezumându-se la a evoca istoricul cauzei şi ceea ce instanţele de fond au reţinut, fără a se indica motivul de recurs pe care se întemeiază cererea.
De altfel, criticile recurentului pârât Primarul Oraşului Otopeni au fost pentru prima dată invocate în calea procesuală a recursului, în faza apelului constatându-se că nu au fost depuse astfel de motive, astfel că apelul a fost soluţionat prin prisma dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, constatând şi că, în cauză, nu există motive de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nulitatea absolută a căii de atac formulată de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul Oraşului Otopeni împotriva deciziei civile nr. 347 A din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3458/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3455/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
