ICCJ. Decizia nr. 3458/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3458/2011
Dosar nr. 42391/3/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 10 noiembrie 2008, reclamanţii G.R. şi T.l. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, să se dispună obligarea pârâtei să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 400 m.p, situat în Bucureşti, şoseaua Ş.M.
Prin sentinţa civilă nr. 721 din 22 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii G.P. şi T.l., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, a fost obligată pârâta să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 394,64 m.p. teren, situată în Bucureşti, şoseaua Ş.M., identificată între punctele 1, 2, 9 şi 10 din raportul de expertiză întocmit de expertul B.S., raport care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi să acorde reclamanţilor pentru suprafaţa de 297,41 m.p., identificată prin acelaşi raport de expertiză şi imposibil de restituit, măsuri reparatorii prin despăgubiri băneşti.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. EE/1931 de Tribunalul Ilfov, numiţii B.P. (Pa.) şi B.P. au cumpărat de la vânzătorul D.M., imobilul format din construcţie şi suprafaţa de 490 m.p. teren, situat la adresa din şoseaua Ş.M., conform istoricului adresei poştale ce rezultă din adresa Primăriei Municipiului Bucureşti.
Instanţa a mai reţinut că, în temeiul Decretului nr. 92/1950 imobilul format din 5 apartamente de la adresa menţionată a trecut în proprietatea statului, fiind naţionalizat de la B.P., potrivit adreselor pârâtei şi anexei Decretului.
Conform actelor de stare civilă şi certificatelor de moştenitor depuse la dosar, B.P., decedată în anul 1976, i-a avut ca moştenitori pe B.P., decedat în anul 1980, B.N. şi R.C.
După apariţia Legii nr. 10/2001 au formulat notificări numiţii B.N. şi R.C., solicitând pârâtei restituirea acelei părţi din terenul de 690 m.p. rămase liberă, precum şi măsuri reparatorii pentru suprafaţa imposibil de restituit şi pe care a fost ridicat blocul „P.".
Conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul S.B., terenul revendicat de reclamanţi se compune dintr-o suprafaţă liberă de 394,64 m.p, o suprafaţă de 297,41 m.p ocupată de blocul P. şi de aleea de acces a acestui bloc.
Suprafaţa de 394,64 m.p. fiind liberă, urmează a fi restituită reclamanţilor, iar pentru suprafaţa ocupată de blocul P. şi aleea de acces, imposibil de restituit, a fost obligată pârâta să acorde reclamanţilor măsuri reparatorii prin despăgubiri băneşti, aceste despăgubiri fiind de natură să repare prejudiciul suportat ca urmare a preluării abuzive a terenului de către stat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General, criticând soluţia pe motiv că, s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, precum şi dispoziţiile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001.
Apelantul-pârât a invocat faptul că instanţa de judecată nu se putea subroga într-un drept pe care legiuitorul l-a stabilit în sarcina unităţii deţinătoare şi nu putea soluţiona fondul notificării.
Pe de altă parte, s-a susţinut că deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale de Acordare a Despăgubirilor, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 25A din 13 ianuarie 2010, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat pârâta la acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 394,64 m.p. teren şi a înlătura măsura restituirii în natură.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că, instanţa de fond a apreciat în mod eronat probele administrate în cauză deoarece din raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei, rezultă că terenul nu este afectat de elemente de sistematizare deoarece nu apar la suprafaţă guri de canal sau alte elemente care să indice că ar exista reţele subterane.
Această concluzie a expertului trebuia coroborată cu alte probe administrate în dosarul cauzei, respectiv adresa din 01 noiembrie 2006, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, aflată la dosarul instanţei de fond, din care rezultă ca urmare a sistematizării zonei, imobilul în cauză este afectat de amplasamentul blocului care poartă nr. 1 pe şoseaua Ş.M., Bucureşti. S-a mai reţinut că, din adresa Primăriei Municipiului Bucureşti din 13 iunie 2006, aflată la dosarul instanţei de fond, rezultă că imobilul notificat este afectat în totalitate de elemente de sistematizare: bloc, spaţiu verde aferent blocului, pentru suprafaţa de 275 m.p. Restul suprafeţei de 415 m.p reprezintă teren liber de construcţii, însă este teren afectat de reţele edilitare subterane.
Exprimarea expertului că la suprafaţă nu apar semne de sistematizare, nu este relevantă şi nu trebuie interpretată în mod singular, mai ales că restul concluziilor arată că terenul poate fi retrocedat, fiind liber, aspecte care ţin de situaţia juridică a imobilului şi care poate fi apreciată numai de instanţa de judecată.
În acea zonă din Bucureşti, este de notorietate că se găsesc clădiri, ceea ce înseamnă că subsolul este afectat de reţele subterane de canalizare, gaze, apă şi altele care deservesc clădirile de locuit şi alte construcţii destinate publicului, clădiri care au un teren aferent şi un spaţiu verde ce le înconjoară. Dacă expertul nu a identificat la suprafaţă reţelele edilitare, nu înseamnă că acestea nu se află pe teren, de vreme ce denumirea lor tehnică este aceea de: „Reţele edilitare subterane".
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs, reclamanţii, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii reclamanţi critică hotărârea sub următoarele aspecte.
- Raportul de expertiză efectuat în cauză, concluzionează că, terenul în suprafaţă de 394,64 m.p. este liber, nefiind afectat de elemente de sistematizare şi că nu apar guri de canal sau alte elemente care să indice că ar exista reţele subterane. Această lucrare de specialitate nu a fost contestată de pârât şi nici nu s-au formulat obiecţiuni care să ateste cele reţinute în considerentele deciziei recurate.
- Soluţia pronunţată de instanţa de apel se fundamentează pe menţiunile făcute într-o adresă ce datează din anul 2006, ceea ce conduce la nelegalitatea hotărârii.
- În ce priveşte fondul cauzei s-a menţionat că, imobilul a fost preluat fără titlu şi că acţiunea formulată este admisibilă în conformitate cu Legea nr. 10/2001, având în vedere principiul prevalenţei restituirii în natură a imobilului.
- Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor, vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, se constată fondat recursul, în considerentele celor ce succed:
În conformitate cu dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cauzele în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Sfera de aplicare a acestei excepţii este determinată de necesitatea aplicării corecte a legii la o stare de fapt precis determinată de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată pe calea recursului.
În cauza pendinte, starea de fapt a imobilului supus analizei, respectiv a suprafeţei de 394,64 m.p. teren, nu a fost precis determinată.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, se concluzionează că, suprafaţa de 394,64 m.p. cuprinsă între pct 1, 2, 9 şi 10 reprezintă teren liber şi nu este afectată de elemente de sistematizare neexistând nici guri de canal sau alte elemente care să indice că ar exista reţele subterane.
Dar, concluziile raportului de expertiză sunt contrare înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, care nu pot fi ignorate, respectiv adresa din 1 noiembrie 2006 emisă de pârâtă care atestă că imobilul în cauză este afectat în totalitate de elemente de sistematizare. În acest sens este şi schiţa, respectiv planul de situaţie aflat la fila din dosar fond.
Cum, la efectuarea raportului de expertiză, expertul nu a ţinut cont de aceste înscrisuri, este cert că situaţia juridică a terenului supus analizei nu a fost corect determinată.
Mai mult, expertul, în considerentele raportului de expertiză nici cel puţin nu aminteşte de înscrisurile şi celelalte probe aflate la dosarul cauzei, deşi principalul obiectiv al expertizei stabilit corect de instanţă, îl reprezintă stabilirea situaţiei juridice a terenului, dacă este liber sau dacă este afectat de elemente de sistematizare inclusiv de reţele subterane.
Pentru aplicarea principiului prevalenţei restituirii în natură, care primează, este necesar a se stabili precis dacă terenul în suprafaţă de 394,64 m.p. este liber în sensul Legii nr. 10/2001republicată.
Aşadar, pentru stabilirea pe deplin a situaţiei de fapt, este necesar efectuarea unei noi expertize cu aceleaşi obiective, cu precizarea ca la efectuarea lucrării să se ia în calcul şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei aşa cum s-a arătat mai sus.
În concluzie, în raport de cele reţinute, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii G.R. şi T.I. împotriva deciziei civile nr. 25 A din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3459/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3457/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
