ICCJ. Decizia nr. 3453/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3453/2011
Dosar nr.6603./105/2007
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Prahova, secţia comerciala şi de contencios administrativ, reclamanta A.M.E. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Mun. Câmpina şi Primarul - T.H., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige pârâţii să răspundă cererii sale înregistrată la nr. 14222 din 13 iulie 2007.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat Primarului Primăriei Câmpina, să-i răspundă la o solicitare pe care o formulase anterior, referitoare la un imobil care i-a fost restituit parţial, în baza Legii 10/2001, însă, nici până la aceasta dată nu a primit vreun răspuns, fiindu-i astfel vătămate drepturile, prin depăşirea termenului legal de 30 de zile în care trebuia să primească răspuns, motiv pentru care solicită obligarea pârâţilor şi la plata de daune morale în cuantum de 2000 lei.
La data de 18 martie 2008, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că înţelege să conteste dispoziţia nr. 3642 din 14 decembrie 2007 în completarea dispoziţiei nr. 790 din 13 august 2002 de restituire în natură şi propunere de despăgubiri.
Faţă de această precizare, prin încheierea din data de 08 aprilie 2008, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a Tribunalului Prahova, în baza art. 99 alin. (2) din R.O.I. a transpus cauza la Secţia Civilă a aceleiaşi instanţe.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, secţia civilă, cauza a fost înregistrata la nr. 6603./105/2007 din data de 14 aprilie 2008.
La termenele de judecată din datele de 24 octombrie 2008 şi, respectiv 21 noiembrie 2008, instanţa a dispus, în urma concluziilor raportului de expertiză efectuat, introducerea în cauză, în calitate de interveniente, a B.C.R. Câmpina şi a B.C. I.T. (actualmente U.C.T.B. SA).
Prin sentinţa civilă nr. 1316 din 19 iunie 2009 Tribunalul Prahova a admis în parte contestaţia precizată, formulată de contestatoarea A.M.E., şi în consecinţă, a anulat în parte dispoziţia nr. 3642 din 14 decembrie 2007 privind completarea dispoziţiei nr. 790 din 13 august 2002 şi a constatat dreptul contestatoarei, în calitate de moştenitoare a defunctei Z.S. de a beneficia de masurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a terenului delimitat pe schiţa de plan a raportului de expertiză întocmit de expert B.L. prin pct. d-c-b-C notat cu S3, în suprafaţă de 78 mp reprezentând spaţiu liber, precum şi a terenului de 14 mp delimitat pe aceeaşi schiţă de plan prin pct. D-a-d notat SI, reprezentând spaţiu verde şi a constatat dreptul contestatoarei la despăgubiri, numai pentru suprafaţa de 54 mp, delimitată pe schiţa de plan prin pct. c-a-A-B-b-c notata S2, reprezentând subsol bancă.
A obligat intimaţii şi intervenienţii, să restituie contestatoarei suprafaţa de 78 mp, delimitată pe schiţa de plan a raportului de expertiză B.L. prin pct. d-c-b-C notat cu S3 reprezentând spaţiu liber şi terenul de 14 mp delimitat pe schiţa de plan prin pct. D-a-d notat S1.
A obligat contestatoarea să restituie suma de 595 lei reprezentând despăgubiri primite de autoarea sa, corespunzător suprafeţei de teren ce se restituie în natură, conform dispoziţiilor Legii 10/2001.
A obligat intimaţii, în solidar, la 700 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia nr. 790 din 13 august 2002 emisă de Mun. Câmpina, prin Primar, s-a dispus restituirea în natura a imobilului compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 99,15 mp situat în Mun. Câmpina, contestatoarei.
Dispoziţia nu a fost atacată de către contestatoare, însă, ulterior, la solicitarea acesteia, s-a reanalizat situaţia juridică a terenului nerestituit în natură, întocmindu-se referatul nr. 18709 din 13 septembrie 2007, în baza căruia s-a emis dispoziţia nr. 3642 din 14 decembrie 2007 privind completarea dispoziţiei nr. 790 din 13 august 2002, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 38,61 mp situat în Câmpina, afectata de un canal termic dezafectat, în completarea suprafeţei de 95,15 mp restituită prin dispoziţia nr. 790/2002 şi s-a propus acordarea de despăgubiri pentru restul de teren în suprafaţă de 146,24 mp ce nu a putut fi restituită în natură, fiind ocupata de sediul B.C.R.
Conform raportului de expertiză topo întocmit de expert B.L., terenul în litigiu, nerestituit în natură ce a aparţinut autoarei contestatoarei şi a fost expropriat, are suprafaţa de 146 mp, identificat de expert prin pct. A-B-C-D, din care, o porţiune de 14 mp delimitată prin pct. D-a-d face parte din domeniul public şi are destinaţia de spaţiu verde, o porţiune de 55 mp face parte din terenul concesionat de B.C.R. şi este ocupat cu construcţia băncii şi utilităţi, iar o porţiune de 78 mp face parte tot din terenul concesionat de bancă de la primărie şi are destinaţia de spaţiu liber.
În consecinţă, instanţa a reţinut că atât timp cât porţiunile de teren de 14 si, respectiv 78 mp nu sunt afectate de lucrări de utilitate publică, înseamnă că pretenţia contestatoarei, în calitate de persoană îndreptăţită de a i se restitui în natură aceste porţiuni de teren a fost întemeiată, cu condiţia restituirii de către contestatoare a despăgubirilor primite de autoarea sa, corespunzătoare suprafeţei de teren ce se restituie în natură conform dispoziţiilor Legii 10/2001, în sumă de 595 lei.
Împotriva sentinţei au declarat apel în termen legal reclamanta şi pârâţii Primăria Municipiului Câmpina prin primar, Primarul oraşului Câmpina, BCR şi SC U.T.B. SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:
Reclamanta susţine în apelul său că instanţa de fond a omis să-i acorde cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi totodată nu a avut în vedere adresa nr. 3391 din 22 martie 2004 a Primăriei Municipiului Ploieşti în care se confirmă că mama sa nu a primit despăgubiri pentru imobilul preluat de stat.
Primarul Municipiului Câmpina şi Primăria Municipiului Câmpina consideră hotărârea atacată ca fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 deoarece, în mod greşit a reţinut că terenul în litigiu ,aşa cum a fost identificat de expert B.L., în suprafaţa de 14 mp şi respectiv 78 mp este liber şi neafectat de lucrări de utilitate publică.
Susţine apelanta că suprafaţa de teren de 78 mp este împrejmuită cu gard de fier, cu stâlpi de fundaţie din beton şi nu este liber de construcţii , pe acesta aflându-se două fose betonate aferente instalaţiilor şi canalizărilor construcţiei în care funcţionează în prezent sediul BCR, sucursala Câmpina.
În acelaşi timp, se arată de apelantă că suprafaţa de teren de 14 mp este inventariată în domeniul public al municipalităţii conform HGR. nr. 1359/2001 şi face parte dintr-o peluză de spaţiu verde.
Pârâta BCR, sucursala judeţului Prahova susţine în apelul declarat, sub un prim aspect că, prima instanţă nu a avut în vedere concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în care se semnalau neconcordanţe între constatările raportului de expertiză întocmit de ing. B.L. şi situaţia reală a terenului în litigiu şi, în acest context, în virtutea rolului activ al judecătorului, instanţa era datoare să dispună refacerea expertizei administrate.
O a doua critică vizează încălcarea de către instanţa fondului a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul din litigiu este ocupat de amenajările aferente sediului în care funcţionează în prezent sucursala Câmpina a BCR SA.
Se susţine, dezvoltându-se această critică că, terenul în suprafaţă de 78 mp restituit în natură reclamantei reprezintă un spaţiu verde cu rol de protecţie, formând împreună cu construcţia autorizată un tot unitar, fiind necesar bunei funcţionări a construcţiei.
În fine, apelanta critică soluţia instanţei de fond şi sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 referitoare la subrogarea noului proprietar, în situaţia în care imobilul restituit face obiectul unei concesiuni în drepturile statului rezultate din calitatea acestuia de concedent.
Se arată că dispoziţiile instanţei de fond de a obliga intervenienţii să restituie contestatoarei suprafaţa de 78 mp este nelegală, aceasta echivalând cu o obligare a concesionarului de a renunţa la dreptul său dobândit în condiţiile legii.
În apelul său, pârâta U.T.B. SA susţine sub un prim aspect că introducerea forţată de către instanţă în proces a intervenienţilor este nelegală, fiind realizată cu încălcarea principiului disponibilităţii.
Se arată că apelanta nu are interes în cauză deoarece la data introducerii acţiunii aceasta nu mai justifica un drept de proprietate asupra construcţiei, iar asupra terenului posesia s-a exercitat numai în perioada deţinerii dreptului de proprietate asupra construcţiei.
O a doua critică vizează lipsa rolului activ al instanţei care nu a verificat dacă imobilul indicat de bancă în adresa nr. 450205 din 8 aprilie 2009 situat în Câmpina, Prahova este unul şi acelaşi cu cel din strada G. nr. 56.
Curtea, analizând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate de apelanţi, faţă de actele şi lucrările dosarului şi de normele legale incidente, având în vedere şi probatoriul nou administrat, în faza apelului a constatat următoarele că este fondat apelul reclamantei fiind admis.
Instanţa a reţinut că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 33-35 dosar fond), respectiv referatele întocmite de Primăria Municipiului Câmpina privind analiza notificării nr. 562/2001 formulată de contestatoare precum şi adresa aceleiaşi primării din 17 februarie 2004, rezultă că odată cu exproprierea imobilelor ce au făcut obiectul notificării s-au stabilit despăgubiri oferite de statul român, în favoarea autoarei reclamante în cuantum de 36971 lei.
A fost primită ca fondată se critica vizând neacordarea de către prima instanţă a cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. a obligat pe intimaţi în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu expert omiţând astfel să acorde reclamantei şi sumele reprezentând onorariu avocat dovedite cu chitanţele aflate la dosar.
Curtea a admis apelul declarat de contestatoare şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că intimaţii au fost obligaţi în solidar şi la plata sumei de 600 lei reprezentând onorariu avocat către aceasta.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Criticile invocate de apelanţii Primarul Municipiului Câmpina şi Primăria municipiului Câmpina au fost respinse însă ca nefondate.
Şi apelurile declarate de pârâta BCR, sucursala jud. Prahova, şi de pârâta U.T.B. au fost respinse ca nefondate întrucât criticile invocate pârâte viza încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, critici ce au format obiectul apelului declarat de Primăria Municipiului Câmpina, pentru aceleaşi argumente prezentate.
Împotriva deciziei civile au declarat recurs reclamanta A.M.E., pârâţii Primarul Municipiului Câmpina şi intervenientele U.T.B. SA şi B.C.R. SA.
Recurenta reclamantă a susţinut următoarele critici de nelegalitate.
Recurenta reclamantă A.M.E. susţinut că instanţa de fond a analizat superficial înscrisurile depuse la dosarul cauzei, şi a reţinut în mod eronat că autoarea sa ar fi încasat despăgubirile totale în cuantum de 36.971 lei. Se precizează că imobilele expropriate au fost evaluate fără a se dovedi că despăgubirile stabilite ar fi fost încasate de autoarea reclamantei; că nu au fost analizate de către instanţă toate actele depuse la dosarul cauzei şi anume „tabelul" privind exproprierile neachitate în baza Decretului nr. 421/1984.
Recursul declarat de reclamantă se priveşte a fi nefondat. Deşi nu au fost prevăzute motivele de nelegalitate, recursul reclamantei ar putea fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile acestei recurente ce vizează eronata apreciere de către instanţa de apel a înscrisurilor depuse la dosar nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, acestea sunt aspecte de fapt ce se pot încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de judecată a aplicat în mod just dispoziţiile legale incidente, obligând pe reclamantă să restituie suma de bani primită cu titlu de despăgubiri de autoarea sa, corespunzător suprafeţei de teren ce se restituie conform Legii nr. 10/2001.
Primarul Municipiului Câmpina şi Primăria Municipiului Câmpina au susţinut că în mod greşit, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut că (aşa cum a fost identificat de către expert B.L.) suprafaţa de 14 mp şi respectiv 78 mp este teren liber şi nu este afectat de lucrări de utilitate publică.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond şi cea de apel, terenul în suprafaţă de 78 mp constituie în accepţiunea legii un teren ocupat, motiv pentru care îi sunt aplicabile condiţiile art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată cu modificările ulterioare, teren cu privire la care reclamanta intimata ar fi îndreptăţită să beneficieze numai de acordarea de despăgubiri.
Se mai consideră că suprafaţa de teren de 14 mp este inventariată în domeniul public al municipalităţii conform HGR. nr. 1359/2001 şi face parte dintr-o peluză de spaţiu verde.
Intervenienta U.T.B. SA (succesoare legală a U. România şi a H.V.B. Ţ., la rândul sau succesoarea H.V.B. România şi a B.C.I.T.), a criticat Decizia recurată ca fiind nelegală şi netemeinică, în speţă fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precizând că, în mod cu totul nejustificat, instanţa de fond Tribunalul Prahova a dispus introducerea lor în cauză.
Recurenta B.C.R. SA susţine că un prim motiv de recurs care se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi pct. 7 C. proc. civ., cu modificările şi completările sale ulterioare, ar fi acela că acele considerente invocate de instanţa de apel pentru respingerea acestei critici nu au nici o legătură cu conţinutul dispoziţiilor legale invocate de bancă şi nici cu situaţia de fapt rezultată din materialul probator administrat în cauză cu privire la suprafaţa de 78 mp, teren concesionat băncii.
În consecinţă, motivul respingerii de către instanţa de apel a susţinerilor băncii referitoare la aplicarea, pentru suprafaţa de 78 mp concesionată, a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, constă în faptul că suprafaţa respectivă nu este afectată de utilitate publică.
Deşi invocă aceste motive, în momentul în care se raportează însă la situaţia de fapt pentru a verifica dacă îi sunt aplicabile sau nu aceste dispoziţii legale ale art. 10 şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel nu face în nici un moment aplicarea acestui criteriu pe care ea însăşi l-a enunţat, ci face referire la un cu totul alt criteriu, respectiv, cel care vizează afectarea suprafeţelor revendicate unei utilităţi publice.
Mai mult decât atât, instanţa de apel încearcă să-şi justifice acest raţionament defectuos, arătând că cele două expertize administrate in cauza (fond si apel) reţin acest lucru, respectiv că terenurile revendicate (inclusiv suprafaţa de 78 mp concesionata BCR SA) nu sunt afectate unei utilităţi publice.
Se reiterează că suprafaţa de teren în litigiu face parte din suprafaţa de 2.503 mp care a fost concesionata băncii de către Consiliul Local al Municipiului Câmpina pe o durata de 99 de ani, preţul concesiunii fiind achitat integral conform contractului de concesiune nr. 6648 din 26 mai 1998, dreptul de concesiune asupra terenului fiind intabulat în cartea funciară conform încheierii nr. 590/2000 emisă de Judecătoria Câmpina - Biroul de carte funciară, încheiere prin care s-a intabulat, de asemenea, şi dreptul de proprietate al băncii asupra construcţiei.
În consecinţă, suprafaţa cu privire la care instanţa de fond a dispus restituirea în natură, măsura menţinută de instanţa de apel, nu reprezintă un teren liber în accepţiunea legii, astfel că nu îi pot fi aplicate dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate de recurenţii-pârâţi şi de interveniente sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Motivele de recurs ale pârâţilor Primarul municipiului Câmpina, Primăria municipiului Câmpina prin Primar şi intervenientele U.C.T.B. şi B.C.R. SA, vizează în principal eronata aplicare a dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce priveşte restituirea în natură a terenului în litigiu.
Invocându-se aceste prevederi legale, ale art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, conform cărora în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, recurenţii pârâţi şi intervenienţii susţin imposibilitatea restituirii în natură a terenului , dată fiind natura acestuia, de teren ocupat, nerestituibil în natură.
Având în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. pentru lămurirea pe deplin a situaţiei reale a terenului în litigiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în cauză se impune suplimentarea probatoriilor cu efectuarea unui nou raport de expertiză pentru identificarea şi stabilirea situaţiei juridice a terenului în litigiu, date fiind neconcordanţele dintre constatările raportului de expertiză efectuat în cauză şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, se vor admite recursurile declarate de pârâţi şi intervenienţi, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă care va proceda la completarea probatoriilor în sensul celor de mai sus.
După stabilirea cu exactitate a situaţiei juridice a terenului în litigiu, se va proceda la aplicarea dispoziţiilor legale incidente, urmând a se dispune restituirea în natură sau în echivalent a terenului solicitat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
D ECID.
Respinge recursul declarată de reclamanta A.M.E., împotriva deciziei civile nr. 139 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Admite recursurile declarate de pârâţii Primarul Municipiului Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina, prin Primar şi intervenientele U.T.B. şi B.C.R. SA împotriva deciziei civile nr. 139 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3489/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3443/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
