ICCJ. Decizia nr. 3494/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3494/2011
Dosar nr.1298/1/2010
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 335 din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de reclamantul M.M.L. şi de pârâţii Primarul Municipiului Târgu Jiu şi Primăria Municipiului Târgu Jiu împotriva sentinţei civile nr. 231 din 7 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Gorj. A fost schimbată sentinţa în sensul că a fost admisă în parte contestaţia şi anulată Dispoziţia nr. 3008 din 11 decembrie 2003. A constatat că reclamantul M.M.L. este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de teren de 3188 mp, în valoare de 3.629.430 lei şi pentru construcţii în suprafaţă de 996 mp, în suprafaţă de 1.895.082, 80 lei. A obligat pe pârâţi la 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că preluarea imobilului ce a aparţinut autorului reclamantului a fost abuzivă întrucât imobilul nu a fost cuprins în anexa Decretului nr. 92/1950 cu imobile naţionalizate din Târgu-Jiu.
Imobilul preluat abuziv se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 şi, deşi reclamantul a pretins prin acţiune că suprafaţa de teren preluată de la autorii săi măsoară suprafaţa de 33.450 mp, această susţinere nu are suport probator. Reclamantul nu a produs dovezi din care să rezulte suprafaţa pretinsă prin acţiune, dimpotrivă, suprafaţa consemnată în procesul-verbal de preluare măsoară 3188 mp, aşa încât nu poate fi reţinută nici apărarea pârâţilor că suprafaţa preluată de la autorii reclamantului este de 2878 mp.
În raport de probatoriul administrat, singura suprafaţă de teren pentru care s-a făcut dovada proprietăţii şi a preluării este cea de 3188 mp, identificată de expert.
2. Recursurile
2.1. Motive
Împotriva hotărârii au declarat recurs ambele părţi.
Criticile formulate de reclamant privesc următoarele aspecte:
Instanţa nu a arătat argumentele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate prevederile din Decizia civilă nr. 1824/1997 prin care s-a statuat irevocabil că părinţii reclamantului au avut în Târgu-Jiu un teren de 33450 mp. Eronat s-a tras concluzia că nu s-a făcut dovada acestui teren, atâta vreme cât prin Decizia respectivă s-a reţinut că terenul este exceptat de la restituire în temeiul art. 5 din Legea nr. 18/1991 şi nu pentru faptul că acest teren nu ar fi fost în patrimoniul părinţilor reclamantului.
Reclamantul a acţionat în calitate de succesor al părinţilor săi care au decedat înainte de apariţia Legilor nr. 18/1991 şi 10/2001.
Reclamantul şi-a dovedit temeinicia acţiunii cu probe.
Pârâţii au criticat hotărârea pentru următoarele motive:
Din planul de situaţie depus la dosar rezultă că terenul ce a aparţinut lui F.M. era în suprafaţă de 2878 mp, determinată prin măsurătorile făcute pe plan. Cu toate acestea, s-a avut în vedere suprafaţa de 3188 mp, menţionată în fişa de descriere a imobilului. Instanţa trebuia să ţină cont şi de alte acte oficiale din care rezulta suprafaţa de teren.
Cât priveşte cuantumul măsurilor reparatorii acordate de instanţă, emiterea unei decizii prin care se stabileşte atât cuantumul cât şi modalitatea de despăgubiri este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Instanţa mai are numai competenţa de a stabili calitatea de persoană îndreptăţită.
Prin concluziile scrise pârâţii au solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de expert, însă acestea nu au fost acordate de instanţă. Curtea de apel trebuia să facă o compensare a cheltuielilor de judecată.
2.2. Analiza recursurilor
Recursul declarat de reclamant nu este întemeiat.
În condiţiile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Or, determinarea întinderii suprafeţei de teren reprezintă o chestiune de fapt, de atributul exclusiv al instanţelor de fond.
Pe de altă parte, în cauză nu poate fi reţinută puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1824/1997 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, câtă vreme prin această hotărâre nu s-a dezlegat problema întinderii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ci faptul că expertul a identificat un teren de 33450 mp care este ocupat cu construcţii ce aparţin domeniului public. Aşadar, dezlegarea făcută prin hotărârea invocată de reclamant a vizat problema restituirii în natură, într-o acţiune în revendicare, a unui teren afectat de utilităţi publice.
Având în vedere aceste aspecte, criticile formulate de reclamant nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
Cât priveşte recursul pârâţilor, sunt de reţinut următoarele aspecte:
Întinderea suprafeţei de teren nu poate constitui motiv de recurs, pentru argumentele arătate în analiza recursului reclamantului.
Este întemeiată însă critica privitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ. conform cu care, atunci când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Motivând soluţia privitoare la cheltuielile de judecată, instanţa s-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 274-276 C. proc. civ. Or, admiţând apelurile declarate de ambele părţi, instanţa trebuia să se limiteze la a face aplicarea numai a prevederilor art. 276 C. proc. civ. şi să compenseze cheltuielile de judecată efectuate de acestea în etapa procesuală în care s-a pus problema determinării cuantumului lor.
Pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte hotărârea atacată şi va face compensarea cheltuielilor de judecată, urmând să-i oblige pe pârâţi la 950 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
S-a avut în vedere faptul că reclamantul a achitat onorariu de expertiză în cuantum de 1200 lei, pârâţii un onorariu de 500 lei iar la termenul din 14 octombrie 2009 s-a fixat un onorariu de expertiză de 500 lei, câte ½ în sarcina ambelor părţi.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Târgu Jiu şi Primăria Municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei civile nr. 335 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte Decizia în sensul că obligă pârâţii la plata sumei de 950 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.M.L. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3497/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3493/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
