ICCJ. Decizia nr. 3478/2011. Civil. Contestaţie la executare. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3478/2011
Dosar nr. 5251/1/2011
Şedinţa de la 4 noiembrie 2011
Asupra cauzei comerciale de faţă, deliberând, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 214/2011 din 11 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Cluj a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Comercial Cluj, excepţie invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a revizuirii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că, prin cererea de revizuire formulată de revizuienţii V.A. şi V.I. s-a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC U.Q.A. SA BUCUREŞTI, desfiinţarea deciziei civile nr. 381 din 01 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 7941/211/2010 al Tribunalului Comercial Cluj ca fiind nelegală şi pronunţată cu încălcarea normelor de drept procedural şi material în materia executării silite şi a contractului de asigurare.
În motivarea cererii, revizuienţii au arătat că instanţa a admis recursul intimatei şi a dispus desfiinţarea executării silite, în condiţiile în care contestatoarea a declarat că nu susţine contestaţia ca şi contestaţie la titlu întemeiată pe prev. art. 400 alin. (2) C. proc. civ., caz în care competenţa de soluţionare a acesteia revenea în primă instanţă instanţei care a pronunţat în fond hotărârea ce constituie titlul executoriu. Astfel, revizuienţii au susţinut că instanţa a acordat ceea ce nu s-a solicitat.
Revizuienţii au mai arătat că instanţa de recurs, admiţând în totalitate recursul şi anulând executarea silită însăşi, împreună cu formele de executare din dosarul execuţional, a pronunţat o hotărâre potrivnică atât hotărârilor judecătoreşti ce constituie titluri executorii puse în executare, respectiv sentinţa penală nr. 163/2008 pronunţată în dosarul nr. 159/242/2008 de Judecătoria Huedin şi decizia penală nr. 172/R/2009 pronunţată de Tribunalul Cluj, hotărâri care stabilesc valoarea prejudiciului şi obligaţia de plată a debitoarei, ca asigurătoare participantă de drept în procesul penal în accepţiunea deciziei nr. 1 din 28 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi hotărârilor judecătoreşti pronunţate în fond şi în recurs în contestaţia formulată la titlul executoriu de către revizuienţi, respectiv sentinţa penală nr. 63 din 02 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Huedin în dosarul nr. 139/242/2009 şi decizia penală pronunţată în recurs de Tribunalul Cluj.
Prin aceste hotărâri, în aplicarea art. 49-54, art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România şi prin prisma deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 28 martie 2005, în cursul procedurii stabilirii înţelesului şi întinderii titlului executoriu în dosarul execuţional nr. 312/2009 al BEJ B.M. este confirmată existenţa obligaţiei de plata în sarcina intimatei în cadrul dosarului execuţional în calitate de asigurătoare.
La termenul din 11 aprilie 2011, în dosarul iniţial înregistrat sub numărul 7546/1285/2010, Tribunalul Comercial Cluj a pus în discuţia părţilor şi necesitatea disjungerii capătului de cerere din cererea de revizuire întemeiat pe contrarietatea între Decizia comercială nr. 381/2010 pronunţată la 1 noiembrie 2010 în dosarul nr. 7941/211/2010 al Tribunalului Comercial Cluj şi Decizia penală nr. 172/R/2009 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul penal nr. 139/242/2010, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., excepţie care a fost admisă, iar această cerere a fost înregistrată cu număr nou în prezentul dosar.
Analizând excepţia necompetenţei materiale, excepţie invocată din oficiu, raportat la actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub acest număr urmare a disjungerii din dosarul nr. 7546/1285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj, revizuienţii V.A. şi V.I. au solicitat desfiinţarea în totalitate a Deciziei comerciale comercială nr. 381/2010 pronunţată la 1 noiembrie 2010 în dosarul nr. 7941/211/2010 al Tribunalului Comercial Cluj, motivat pe faptul că aceasta este contrară Deciziei penale nr. 172/R/2009 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul penal nr. 139/242/2010, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., „în cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare in grad fata de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice. Când cele doua instanţe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripţii judecătoreşti deosebite, instanţa mai mare in grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre”.
Având în vedere faptul că hotărârile invocate de către revizuienţi ca fiind contrare au fost pronunţate de Tribunalul Comercial Cluj şi Curtea de Apel Cluj, potrivit art. 323 alin. (2), competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine instanţei superioare instanţei care a pronunţat prima hotărâre (prima hotărâre fiind Decizia penală nr. 172/R din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul penal nr. 139/242/2010), aceasta instanţă fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere dispoziţiile art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 158 alin. (1) acelaşi cod, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuenţii nu s-au prezentat.
Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul motivelor de revizuire invocate, Înalta Curte constată că potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate solicita „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de instanţe de grad diferit, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Revizuirea poate fi solicitată şi în ipoteza existenţei unor hotărâri potrivnice, adică a unor hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire.
De asemenea, hotărârile potrivnice este necesar să fi antamat fondul cauzei întrucât textul a fost adoptat din nevoia de a se înlătura nelegalitatea soluţionării aceleiaşi cauze, în mod diferit, prin două hotărâri, încălcându-se autoritatea de lucru judecat.
Pentru a fi admisibilă revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Înalta Curte reţine că prin revizuirea pentru contrarietate de hotărâri nu se exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, în caz afirmativ procedându-se la anularea ultimei hotărâri.
Întrucât revizuenţii au solicitat revizuirea unei hotărâri pronunţată în materia executării silite arătând că aceasta este potrivnică unor hotărâri pronunţate într-o materie diferită, respectiv cea penală, lipsind identitatea de cauză, ca şi identitatea de persoane, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienţii V.A. şi V.I. împotriva deciziei civile nr. 214 din 11 aprilie 2011 Tribunalului Comercial Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3528/2011. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3477/2011. Civil. Alte cereri. Revizuire - Apel → |
|---|
