ICCJ. Decizia nr. 3505/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3505/2011
Dosar nr.6591/1/2010
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ. constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 august 2010 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, contestatoarea B.(C.)N.C.M.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2082 din 25 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, criticând-o din perspectiva dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. şi arătând următoarele:
- Hotărârea contestată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, în ceea ce priveşte respingerea cererii faţă de pârâta SC C. SA Prin acest motiv de recurs s-a criticat faptul că, deşi în drept, s-a respins ca nefondată cererea faţă de SC C. SA, motivarea hotărârii are în vedere faptul că pe acest teren s-au edificat în timpul procesului de către parata SC C. SA şi de către ANL construcţii, instanţa de apel trimiţând reclamanta să-şi valorifice dreptul de proprietate pe care i l-a recunoscut, în contradictoriu cu deţinătorii construcţiilor, în temeiul prevederilor art. 494 C. civ.;
- Aplicarea greşită a legii cu privire la respingerea cererii de revendicare a terenului ocupat de lacul Griviţa şi de zona de protecţie a acestuia, sens în care s-a criticat faptul că instanţa a reţinut greşit că terenul face parte din domeniul public;
- Lipsa de temei legal a respingerii cererii de revendicare a terenului, apreciat ca fiind deţinut de Administraţia Domeniului Public, unde s-a criticat faptul că instanţa de apel a constatat greşit că trebuie să se judece cu ADP, pentru că expertul a stabilit (fără nici un fel de dovadă în acest sens) că acest teren ar fi deţinut de această instituţie.
Instanţa de recurs a subsumat greşit toate aceste motive de recurs, reţinând doar că ele urmăresc restituirea în natură şi a altor suprafeţe de teren decât cele restituite prin hotărârea recurată, omiţând din greşeală, să cerceteze motivele de recurs sub aspectele esenţiale, de natură a da o altă dezlegare pricinii, motiv pentru care, se apreciază că sunt incidente prevederile art. 318 C. proc. civ., potrivit cu care, instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să se pronunţe asupra unui motiv de casare sau de modificare, precum şi existenta unor greşeli materiale.
Contestatoarea B.(C.)N.C.M.L. a depus, la data de 12 aprilie 2010, o petiţie prin care a arătat că renunţă la judecata contestaţiei în anulare care face obiectul dosarului de faţă.
Potrivit art. 246 C. proc. civ., renunţarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecăţii, în faţa primei instanţe sau a instanţei de apel ori a celei de recurs, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Cum contestatoarea a declarat în scris, în mod expres, că înţelege să renunţe la judecata contestaţiei în anulare, Înalta Curte va lua act de această renunţare, în baza art. 246 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Ia act de renunţarea la judecata contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea B.C.)N.C.M.L. împotriva deciziei nr. 2082 din 25 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3539/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3502/2011. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
