ICCJ. Decizia nr. 3511/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3511/2011
Dosar nr. 2246/87/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 392 din 26 februarie 2009, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, a constatat ca prescris dreptul la acţiune pentru drepturile salariale cuvenite ca primă de Paşte pe anul 2005, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii G.M., T.C. şi R.F.A. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA fiind obligată pârâta către fiecare reclamant, la plata sumei de câte 6564 lei, reprezentând drepturi salariale şi neacordate actualizate cu indicele de inflaţie la 31 decembrie 2008.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC P. SA - M.O.M.V.G.
În cadrul judecăţii recursului, pârâta SC P. SA - M.O.M.V.G. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României.
Prin încheierea pronunţată la 13 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs SC P. SA - M.O.M.V.G., care a susţinut caracterul nelegal din punct de vedere al modalităţii în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 25 februarie 2010 judecata recursului a fost suspendată în raport de dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin rezoluţie la data de 9 martie 2011, cauza a fost repusă pe rol pentru verificarea excepţiei de perimare a recursului.
Recursul se va constata perimat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi art. 250 C. proc. civ.
În prezenta cauză, judecata cererii de recurs a fost suspendată la data de 25 februarie 2010, conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării, procesul a rămas în nelucrare.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care în perioada 25 februarie - 9 martie 2011 nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, conform art. 252 C. proc. civ., recursul se va constata perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 13 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3550/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3539/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
