ICCJ. Decizia nr. 3587/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3587/2011
Dosar nr. 2022/59/2007
Şedinţa publică din 3 mai 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin la 24 martie 2005, reclamanţii P.M. şi D.Ş. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Bocşa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză aceasta să fie obligată să se pronunţe asupra cererii de restituire a imobilelor, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în data de 14 august 2001, au depus trei notificări, cu nr. B - prin care a solicitat restituirea în natură a Cinematografului A. şi terenul în suprafaţă de 1.421 m.p., înscrise în CFBocşa Montană, nr. A şi nr. C.
Prin sentinţa civilă nr. 1492 din 13 mai 2005, Tribunalul Caraş-Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa, reţinând că acţiunea priveşte obligaţia de a face, iar competenţa aparţine judecătoriei, conform dispoziţiile art. 1 C. proc. civ.
Judecătoria Reşiţa, prin sentinţa civilă nr. 3519 din 07 decembrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 3006/2005, a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Reşiţa, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii P.M. şi D.Ş. împotriva pârâtei Primăriei Bocşa, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Curţii de Apel Timişoara în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Învestită cu judecarea conflictului negativ de competenţă Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 8 din 15 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 202/59/2007 a stabilit competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
Prin Decizia civilă nr. 1882 din 08 octombrie 2007, Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 202/59/2007, a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.M. şi D.Ş. în contradictoriu cu pârâtele Oraşul Bocşa, prin Primar şi Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor „R. - F.".
Prin Decizia civilă nr. 50 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Timişoara, a admis apelul declarat de către reclamanţii P.M. şi D., a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Caraş-Severin.
Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa civilă nr. 228 din 17 februarie 2010, a admis în parte acţiunea, a dispus anularea dispoziţiei din 15 iunie 2007, emisă de pârâtul Oraşul Bocşa, prin Primar; a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului înscris în CF Bocşa Montană nr. top. a, casa nr. 16, curte şi grădină şi casa nr. 16/a cu destinaţia unui cinematograf, în suprafaţă de 1.421 Ministerului Public; a respins celelalte pretenţii ale reclamanţilor şi a respins acţiunea formulată împotriva pârâtei Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor R. - F.
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 138 din 6 mai 2010, a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilelor menţionate în alin. (3) a dispozitivului hotărârii, respectiv şi a terenului de 1.614 m.p.; celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute iar apelul pârâtului a fost respins, pentru considerentele ce urmează.
Reclamanţii au sesizat instanţele de judecată, încă de la data de 24 martie 2005, cu privire la împrejurarea ca au formulat notificări, în temeiul Legii nr. 10/2001, având ca obiect restituirea în natură a unor imobile abuziv naţionalizate, însă Primarul Oraşului Bocşa nu a răspuns acestor notificări, în termenul prevăzut de lege, emiţând dispoziţia abia la 15 iunie 2007.
Petitul principal al cererii reclamanţilor a vizat repararea prejudiciului cauzat prin naţionalizare, prin restituirea în natură a imobilelor pretinse şi numai în subsidiar, acordarea de despăgubiri pentru ceea ce nu se poate restitui în natură.
Prin dispoziţia Primarului Oraşului Bocşa au fost soluţionate doar două din cele trei notificări formulate de către reclamanţi, prin propunerea de despăgubiri acordate în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Caraş-Severin în mod corect a sesizat că dispoziţia emisă de Primarul Oraşului Bocşa a fost atacată în mod implicit de către reclamanţi, prin cerere de restituire în natură a imobilelor şi prin sublinierea că această dispoziţie a răspuns doar la două dintre notificări, deşi autoritatea administrativă fusese sesizată cu trei notificări.
Din acest punct de vedere, în mod corect, în rejudecare Tribunalul a examinat legalitatea dispoziţiei administrative şi a procedat la anularea acesteia, în urma admiterii în parte a acţiunii reclamanţilor şi restituirea în natură a imobilul şi înscris în CF Bocşa Montană nr. top. a casa cu nr. 16, curte şi grădină, şi casa nr. 16/a, transformată de fostele autorităţi comuniste, în cinematograf, în suprafaţă de 1.421 m.p.
La stabilirea condiţiilor de retrocedare a imobilelor Tribunalul a avut în vedere în primul rând, dreptul de proprietate al reclamanţilor, încălcat abuziv de fostul stat comunist, împrejurare recunoscută de altfel chiar şi de către Primarul Oraşului Bocşa, prin conţinutul dispoziţiei emise.
Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice pentru a putea identifica suprafaţa reală a imobilelor naţionalizate abuziv, însă la stabilirea suprafeţei de teren retrocedate nu a ţinut seama de concluziile expertului tehnic prezentate în suplimentul la lucrarea de expertiză existentă la dosar.
Prin acest înscris, expertul tehnic desemnat a confirmat existenţa unei suprafeţe reale de teren, mai mare decât aceia intabulată în cartea funciară, care a aparţinut, înainte de naţionalizare, reclamanţilor şi autorilor acestora, exact cum aceste părţi au susţinut constant, de la data introducerii acţiunii.
În această ordine de idei şi ţinând seama de împrejurarea că prin modificarea suprafeţei de teren propusă de către expert nu se aduce atingere suprafeţei de teren, evidenţiată în cartea funciară, aparţinând vecinilor reclamanţilor, Curtea a schimbat în parte hotărârea atacată şi a dispus restituirea către reclamanţi a terenului în suprafaţă de 1.614 m.p., în loc de 1.421 m.p., cât a stabilit prima instanţă.
Reclamanţii au mai solicitat şi acordarea unor despăgubiri pentru unele părţi din imobile şi construcţii care, de-a lungul timpului, fie sau degradat, fie ar fi fost demolate de către reprezentanţii fostului regim, însă nu au produs dovezi care să ateste cu certitudine existenţa acestor împrejurări, fapt ce a determinat prima instanţă să procedeze în mod corect, la respingerea acestor pretenţii a reclamanţilor.
De altfel, prin restituirea în natură a imobilelor s-a realizat repunerea în situaţia anterioară a părţilor, cu efect în plan juridic până la momentul naţionalizării, iar aspectele privind realitatea modificării situaţiei imobilelor şi eventualele despăgubiri în acest sens, revine în exclusivitate reclamanţilor.
Referitor la apelul pârâtului Oraşul Bocşa, Curtea a reţinut că acesta tinde la păstrarea dispoziţieidin 15 iunie 2007, dispoziţie incompletă prin care s-a propus acordarea unor despăgubiri formale, în legătură cu imobilele revendicate, deşi aceste imobile se pot restitui în natură adevăraţilor proprietari.
De asemenea, Curtea a reţinut că starea de pasivitate a entităţii administrative s-a manifestat nu numai cu privire la administrarea acestor imobile asupra cărora nu exista un titlu legitim din partea Statului Român, cât şi sub aspectul soluţionării notificărilor de restituire în natură, asupra cărora pârâtul s-a pronunţat doar în anul 2007.
Litigiul vizând imobile asupra cărora a existat o notificare de revendicare încă din anul 2001, nu putea forma obiectul unei propuneri emisă de către acelaşi pârât de includere a acestora într-un protocol de formare a domeniului public al oraşului, în anul 2009, instanţa civilă fiind competentă a examina conţinutul legal al acestor măsuri, prin prisma principiilor Legii nr. 10/2001 şi a le lipsi de eficienţă juridică, în condiţiile în care aceste dispoziţii administrative ulterioare încalcă normele juridice prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Din acest punct de vedere susţinerile pârâtului apelant privind includerea imobilelor în domeniul public, nu pot produce efecte juridice în faţa instanţei civile, actele care au stat la baza acestui demers fiind emise de către pârât cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanţii, prin motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., critică Decizia deoarece instanţa a restituit o suprafaţă de teren mai mare decât cea solicitată, 1.614 m.p. în loc de 1.421 m.p., pe de o parte, iar pe de altă parte dispune restituirea în natură a unor imobile deja demolate. De aceea s-a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti, sens în care Primăria a emis Decizia nr. 2638 din 15 iunie 2007, decizie ce a fost anulată de instanţă deşi nimeni nu a cerut acest lucru.
Se solicită retrocedarea în natură a imobilului de la nr. 16a (cinematograf A.) şi teren în suprafaţă de 1.421 m.p., precum şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru construcţiile de la nr. 16.
Pârâtul, prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., arată că dispoziţia din 15 iunie 2007, prin care au fost soluţionate notificările nr. A/2001 şi C/2001 nu a fost atacată, nimeni necerând anularea ei.
Cu privire la notificarea nr. B/2001 privind cinematograful se arată că, iniţial a fost transmisă spre soluţionare către R. - F. Ulterior, urmare a Legii nr. 303/2008, cinematograful, prin protocolul de predare-primire din 28 mai 2009, a fost inclus în domeniul public al oraşului, neputând fi restituit în natură. Se mai arată că terenul ce trebuie restituit nu poate fi mărit, urmând să rămână suprafaţa de 1.421 m.p., astfel cum s-a solicitat de reclamanţi.
Oraşul Bocşa, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea cererii de restituire în natură a cinematografului precum şi plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, reţine caracterul fondat al recursurilor în limitele şi pentru argumentele ce succed.
Reclamanţii P.M. şi D.Ş. (decedat pe parcursul procesului, succesor fiind A.G.) au formulat în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 trei notificări: nr. A/2001 prin care au solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul demolat după naţionalizare; nr. B/2001 prin care au solicitat restituirea în natură a bunurilor situate în Bocşa, strada D., compuse din casa 16 şi casa 16/a cu destinaţia de cinematograf şi nr. C/2001, prin care au solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul din cartea funciară nr. top a.
Notificările nr. A/2001 şi B/2001 au fost soluţionate de unitatea deţinătoare prin dispoziţia din 15 iunie 2007, dispoziţie ce a fost transmisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor împreună cu întreaga documentaţie.
Astfel cum rezultă din obiectul cererii de chemare în judecată, convergent motivului de recurs comun al ambelor părţi, instanţa de judecată nu a fost învestită cu anularea acestei dispoziţii, reclamanţii, prin neatacarea ei în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, ratificând modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii.
Drept urmare, instanţa de apel, cu încălcarea principiului disponibilităţii, a anulat Decizia nr. 2638 din 15 iunie 2007, fiind astfel aplicabil motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru raţiuni identice, în temeiul aceluiaşi motiv de recurs comun ambelor părţi, instanţa va constata că suprafaţa solicitată a fi restituită în natură este de 1.421 m.p. şi nu de 1.614 m.p. cât s-a dispus de instanţa superioară de fond.
Pârâtul solicită a se constata că notificarea nr. B/2001, singura rămasă nesoluţionată şi care face obiectul prezentei cauze, nu poate fi soluţionată în sensul solicitat de reclamanţi - restituire în natură, urmare a înscrierii imobilelor în domeniul public al oraşului.
Apartenenţa bunului la domeniul public nu reprezintă un impediment de la aplicarea principiului prevalenţei restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1), art. 9 din legea de reparaţie.
Din probatoriile administrate nu a rezultat existenţa vreunuia din cauzele arătate la art. 18 şi 19 din lege ce ar împiedica restituirea bunului în natură.
Înalta Curte, pentru argumentele ce succed, va modifica în parte Decizia în sensul că va admite şi apelul pârâtului şi drept consecinţă, va înlătura măsura anulării dispoziţiei din 15 iunie 2007, dispunând restituirea în natură a imobilului înscris în cartea funciară Bocşa Montană nr. top a compus din teren în suprafaţă de 1.421 m.p. şi a construcţiilor existente pe acesta, urmând ca celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei să fie menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii P.M. şi A.G. şi de pârâtul Oraşul Bocşa prin Primar împotriva deciziei nr. 138/A din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia, în sensul că admite şi apelul declarat de pârâtul Oraşul Bocşa prin Primar împotriva sentinţei nr. 228 din 17 februarie 2010 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia civilă.
Înlătură măsura anulării dispoziţiei din 15 iunie 2007 emisă de Primarul Oraşului Bocşa.
Dispune restituirea în natură a imobilului înscris în cartea funciară Bocşa Montană nr. top a, compus din teren în suprafaţă de 1.421 m.2 şi construcţiile de pe acesta.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3589/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3585/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
