ICCJ. Decizia nr. 3638/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3638/2011
Dosar nr. 3822/2/2010
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 181F din 24 noiembrie 2009 Tribunalul Ialomiţa a respins acţiunea formulată de reclamanta M.D.F. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 100 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a măsurii administrative a strămutării din localitatea G., judeţul Timiş în localitatea V., judeţul Ialomiţa.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că prin Decizia M.A.I. nr. 200/1951 s-a dispus strămutarea reclamantei şi a familiei sale începând cu 18 iunie 1951 până la data de 27 iulie 1955.
Reclamantei i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă în temeiul OUG nr. 214/1999, iar în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 i s-a stabilit o indemnizaţie lunară în cuantum de 821 RON.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a suferit o condamnare, astfel că nu este îndreptăţită la despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta susţinând că instanţa a făcut o interpretare restrictivă a art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 potrivit cărora se pot acorda despăgubiri morale şi pentru măsurile administrative cu caracter politic.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 411A din 30 iunie 2010 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării pârâtului la plata despăgubirilor morale în cuantum de 10.000 euro în echivalent lei la data plăţii reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 5 şi art. 3 lit. c) din Legea nr. 221/2009 reclamanta este îndreptăţită la plata daunelor morale.
La stabilirea cuantumului daunelor s-au avut în vedere dispoziţiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2001 şi regulile de drept în materie.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că acordarea daunelor morale este posibilă doar pentru persoanele care au fost condamnate, iar cuantumul daunelor acordate de instanţă este excesiv şi contrar dispoziţiilor OUG nr. 62/2010, impunându-se reducerea lui.
Recursul nu este fondat.
În cuprinsul Legii nr. 221/2009 au fost definite două categorii de măsuri abuzive ale regimului comunist, respectiv condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative cu caracter politic.
Condamnările cu caracter politic sunt definite prin enumerare şi trimitere expresă la infracţiunile ce au atras condamnarea, pe de o parte în art. 1 al Legii, iar pe de altă parte, prin trimiterea la condamnare pentru alte fapte prevăzute de legea penală care pot fi asimilate celor cu caracter politici fiind săvârşite în scopul prevăzut de art. 2 din OUG nr. 214/1999, cu condiţia constatării caracterului politic, cu urmarea procedurii prevăzute de art. 4 din Lege.
Măsurile administrative cu caracter politic sunt definite prin art. 3 din Lege sus-citat, în care sunt enumerate şi actele normative în baza cărora s-au dispus, iar potrivit art. 4 alin. (2) pot fi asimilate acestora şi alte măsuri administrative decât cele al căror caracter politic este prevăzut expres, cu condiţia de a se constata caracterul politic al acestora de către instanţă.
Din interpretarea dispoziţiilor legii rezultă cu evidenţă că atât persoanele care au suferit condamnări penale cu caracter politic, cât şi cele faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, în perioada de referinţă beneficiază de despăgubiri morale şi materiale în temeiul art. 5 din Lege, întrucât atât condamnările penale cât şi masurile administrative cu caracter politic reprezintă măsuri abuzive ale regimului totalitar fără vreo diferenţiere sub caracterul abuziv al acestora.
Asimilarea măsurilor administrative abuzive condamnărilor politice nu trebuie sa rămână doar la nivel declarativ, un argument în acest sens fiind consecventa legislativă şi reglementările anterioare faţă de care Legea nr. 221/2009 are un caracter complementar.
Art. 5 alin. (1) lit. a) din Lege prevede astfel că la dimensionarea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral instanţa va ţine seama şi de măsurile reparatorii acordate prin Decretul-Lege nr. 118/1990 şi OUG nr. 214/2000. Or, aceste acte normative prevăd, fără nici o distincţie, acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, deportate ori condamnate politic, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse măsuri administrative abuzive.
Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să excludă de la despăgubirile pentru prejudiciul moral persoanele care au făcut obiectul unor măsuri politice administrative, pornind de la premisa că cele două acte normative anterioare au fost de natură să acopere în totalitate aceste prejudicii ar fi prevăzut-o expres, aşa cum a făcut-o la redactarea art. 5 lit. b) din Lege.
Or, evitarea unei duble reparaţii este valabilă atât în privinţa prejudiciului material cât şi a celui moral.
Toate aceste considerente duc la concluzia ca dispoz. art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009 sunt aplicabile şi persoanelor faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic prevăzut expres de lege ori constatat de instanţa.
Critica privind reaprecierea cuantumului daunelor acordate, fără a se imputa nerespectarea criteriilor de cuantificare, priveşte o chestiune de fapt care nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs, astfel că nu poate fi analizată.
În raport de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa împotriva deciziei nr. 411 A din 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3640/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3637/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
