ICCJ. Decizia nr. 3752/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3752/2011
Dosar nr. 2161/2/2011
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA a solicitat instanţei obligarea pârâtei la majorarea capitalului social prin emiterea de noi acţiuni în favoarea A.V.A.S., în schimbul aportului la capitalul social al SC M. SA constând în suprafaţa de teren pentru care s-a eliberat de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 02 decembrie 2002, iar în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei stabilite în sarcina sa de instanţă, autorizarea reclamantei de a solicita în termen de 30 de zile înregistrarea majorării capitalului social la Oficiul Registrului Comerţului.
Prin sentinţa comercială nr. 2251 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă excepţia lipsei de interes şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, ca lipsită de interes.
Prin Decizia comercială nr. 348 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au fost admise apelurile formulate de ambele părţi împotriva sentinţei comerciale nr. 2251 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, care a fost desfiinţată şi cauza a fost trimisă spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 1293 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost respins recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva deciziei comerciale nr. 348 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În fond după desfiinţare, prin sentinţa comercială nr. 10812 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 49119/3/2008 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu. Au fost respinse excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune şi lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, ca inadmisibilă. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, A.V.A.S. este acţionar al societăţii comerciale SC M. SA, astfel cum rezultă din extrasul registrului comerţului eliberat la data de 19 martie 2001 coroborat cu susţinerile părţilor.
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 02 decembrie 2002 eliberat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, terenul situat în mun. Bucureşti, sector 6, în suprafaţă de 3.180 m.p., astfel cum este identificat în anexa nr. 2 şi în planurile topografice ce constituie anexele nr. 4 şi 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrate în 20 aprilie 1995 la Oficiul de cadastru şi organizare a teritoriului al Municipiului Bucureşti, a intrat în patrimoniul pârâtei SC M. SA.
S-a constatat că prin hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003, autentificată sub nr. 573 din 24.02.2003 de notarul public M.G.O. din Bucureşti, adunarea generală extraordinară a acţionarilor SC M. SA a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 11.872,5 RON, pentru care au fost emise 4.749 acţiuni.
Operaţiunea de majorare a capitalului social a fost înregistrată în registrul comerţului în baza încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 3195 din 11 martie 2003, valoarea suprafeţei de teren inclusă în capitalul social fiind stabilită prin documentele intitulate „Notă referitoare la reevaluarea terenurilor aflate în proprietatea SC M. SA” şi „Raportul privind reevaluarea terenurilor potrivit HG nr. 500/1994”.
Prin adresele nr. 212 din 16 martie 2003 şi nr. 296 din 25 martie 2003, au fost comunicate A.V.A.S. atât valoarea terenului, cât şi înregistrarea menţiunii privind majorarea capitalului social cu valoarea terenului aport în natură al statului.
S-a constatat că A.V.A.S. nu a contestat modalitatea de reevaluare şi procedura de majorare a capitalului social, aşa cum s-a dispus prin hotărârea A.G.E.A. nr. 8 din 22 februarie 2003, arătându-se că acest aspect a fost reţinut cu putere de lucru judecat în cuprinsul deciziei pronunţate în apel.
Deşi avea posibilitatea să atace încheierea nr. 3195 din 11 martie 2003 dată de judecătorul delegat la O.R.C., potrivit art. 60 din Legea nr. 31/1990, nu a procedat în acest sens şi, totodată, nu a atacat hotărârea nr. 8 din 22 februarie 2003, în condiţiile art. 132 din acelaşi act normativ, instanţa apreciază că acţiunea prin care se solicită obligarea pârâtei la majorarea capitalului social şi, implicit, la modificarea actului constitutiv, este inadmisibilă, operaţiunile menţionate neputând avea loc decât în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege.
În consecinţă, reţinându-se că prin cererea cu soluţionarea căreia a fost învestită, se tinde la obţinerea unei alte participări la capitalul social, fără a se fi cerut în prealabil modificarea sau desfiinţarea actelor juridice prin care s-a hotărât deja, potrivit procedurilor legale în materie, structura capitalului social, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii promovate de reclamanta A.V.A.S., invocată din oficiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.V.A.S., care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 165/2011 din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În concordanţă cu cele reţinute de prima instanţă, curtea a apreciat că acţiunea A.V.A.S. este inadmisibilă, întrucât prin aceasta de tinde la obţinerea unei alte participări la capitalul social fără să se fi cerut în prealabil modificarea sau desfiinţarea actelor juridice prin care s-a hotărât structura capitalului social.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 7 şi 9 C. proc. civ.
Reiterând criticile din apel, reclamanta consideră ca fiind neîntemeiată admiterea excepţiei inadmisibilităţii invocată din oficiu, de instanţă, pe motivul că neatacarea de către A.V.A.S. a hotărârii A.G.E.A. de majorare a capitalului social cu valoarea terenului, Curtea de Apel Bucureşti statuând cu autoritate de lucru judecat că aceste argumente reprezintă o analiză a însuşi dreptului dedus judecăţii, aspect, care, în opinia recurentei exced controlului de admisibilitate a unei excepţii procedurale.
Raţionamentul pe care se sprijină admiterea excepţiei este greşit, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligaţia de a face - obligarea pârâtei la majorarea capitalului social al societăţii numai cu diferenţa dintre suma cu care a fost majorat capitalul social şi valoarea reală cu care ar fi trebuit să-l majoreze dacă ar fi respectat dispoziţiile legale în vigoare la acea dată.
Este adevărat că în A.G.E.A. din 22 februarie 2003 s-a hotărât majorarea capitalului social urmare a obţinerii de către SC M. SA a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, însă A.V.A.S. nu a contestat niciun moment această hotărâre şi a apreciat incorectă suma cu care a fost majorat capitalul social din cauza nerespectării de către societate în special a dispoziţiilor art. 143 din HG nr. 577/2002.
Conform legislaţiei în vigoare, pârâta avea obligaţia să efectueze majorarea capitalului social, considerată aport în natură al statului în schimbul căruia trebuiau emise acţiuni suplimentare ce reveneau de drept instituţiei publice implicate în privatizare, în speţă A.V.A.S., majorare ce a fost efectuată necorespunzător de aceasta.
SC M. SA Bucureşti a majorat necorespunzator capitalul social al societăţii, fără să respecte prevederile art. 143 din HG nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
Valoarea cu care a majorat capitalul social al SC M. SA nu reprezintă valoare preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare.
Intimata-pârâtă SC M. SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat în esenţă, respingerea recursului, declarat de reclamanata A.V.A.S., ca nefondat.
Analizând Decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele controlului de legalitate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează trei ipoteze şi anume: hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.; motivele hotărârii sunt contradictorii; hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.
În speţă, instanţa de apel, în concordanţă cu cele reţinute de tribunal, a constatat că acţiunea A.V.A.S. este inadmisibilă, dar a motivat că prin solicitarea sa reclamanta tinde la obţinerea unei alte participări la capitalul social fără a fi cerut în prealabil modificarea sau desfiinţarea actelor juridice prin care s-a hotărât structura capitalului social.
Instanţa de control judiciar a antamat astfel aspecte ce vizează chestiuni de fond privind temeinicia cererii de chemare în judecată ceea ce excede cadrului procesual în limitele căruia trebuia examinată excepţia inadmisibilităţii.
Este de menţionat că, prin natura lor, excepţiilor procesuale nu pun în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, or instanţa de apel în motivarea hotărârii recurate a supus analizei însuşi dreptul pretins.
Procedând în acest mod, instanţa a pronunţat o soluţie vădit nelegală ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., într-o manieră care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs invocate de recurentă.
Prin urmare, în raport de cele anterior evocate, Înalta Curte reţine că existenţa contrarietăţii între considerente, echivalează cu o nepronunţare asupra fondului, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1), (3) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 165/2011 din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3753/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3667/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
