ICCJ. Decizia nr. 3753/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3753/2011
Dosar nr. 4849/1/2011
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1199 din 11 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi exerciţiu a reclamantei Primăria mun. Bârlad.
A fost respinsă excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamanţilor Primarul mun. Bârlad şi Consiliul Local Bârlad.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor Primăria mun. Bârlad şi Primarul mun. Bârlad, ambii cu sediul în Bârlad, judeţul Vaslui.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local Bârlad, invocată de către pârâtă, şi în consecinţă:
A fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantul Consiliul Local Bârlad, cu sediul în Bârlad, judeţul Vaslui în contradictoriu cu pârâta SC C.F.M. SA, cu sediul în Iaşi, judeţul Iaşi, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâta SC C.F.M. SA, cu sediul în Iaşi.
A fost admisă, în parte, acţiunea formulată de către reclamanţii Primăria şi Primarul mun. Bârlad în contradictoriu cu pârâta SC C.F.M. SA Iaşi.
A fost admisă, în parte, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către Municipiul Bârlad, prin Primar.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor Primăria şi Primarul mun. Bârlad, precum şi intervenientului în interes propriu mun. Bârlad, prin Primar, suma de 3.086,7 RON, cu dobânda legală în materie comercială aferentă, de la data de 29 noiembrie 2007 până la data plăţii.
Au fost respinse, ca fiind prescrise extinctiv, restul pretenţiilor materiale formulate de reclamanţi şi intervenientul în interes propriu.
A fost respinsă cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 4.496,99 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut în ceea ce priveşte excepţiile lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi de folosinţă ale reclamantei Primăria mun. Bârlad, că sunt întemeiate, deoarece această reclamantă, care conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 constituie acea structură funcţională cu activitate permanentă a municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, are aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, dar şi pe aceea de a-şi exercita aceste drepturi şi obligaţii, săvârşind acte juridice.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamanţilor Primarul mun. Bârlad şi Consiliul Local Bârlad, instanţa a reţinut că atât Primarul, cât şi Consiliul Local, potrivit Legii administraţiei publice locale, nu numai că au abilitatea de a avea drepturi şi obligaţii, dar au şi capacitatea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile, săvârşind acte juridice.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor Primăria şi Primarul mun. Bârlad, Tribunalul a reţinut că atât timp cât contractul şi actul adiţional în litigiu au fost încheiate cu pârâta SC C.F.M. SA de către Primăria mun. Bârlad, iar potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria constituie acea structură funcţională cu activitate permanentă a municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, ambii reclamanţi au calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local Bârlad instanţa a reţinut că, în condiţiile în care reclamantul Consiliul Local Bârlad nu a avut calitatea de parte nici în contractul nr. 33/2003, nici în actul adiţional al acestuia, acest reclamant nu este titularul dreptului în cadrul raportului de drept comercial dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa a reţinut faptul că aceasta este întemeiată în ceea ce priveşte sumele achitate în plus cu titlu de preţ, în temeiul contractului de antrepriză nr. 33/2003, în speţă cu privire la suma de 38.450,5 RON, a cărei restituire se solicită, dar şi în ceea ce priveşte suma de 67.885,08 RON, achitată în plus ca preţ în temeiul actului adiţional nr. 1/2/2778, prin ordinele de plată nr. X din 14 aprilie 2004, nr. Y din 14 aprilie 2004, nr. Z din 15 aprilie 2004, nu însă şi cu privire la suma de 3.086 RON, cu dobânda comercială aferentă, achitată în plus cu titlu de preţ pârâtei potrivit ordinului de plată din 29 noiembrie 2007, fiind depăşit termenul de 3 ani.
Suma pretinsă de către reclamanţi prin acţiune reprezintă diferenţa dintre valoarea prestaţiei facturate, conform facturilor întocmite de către pârâtă, facturi acceptate şi achitate de către reclamante şi valoarea lucrărilor executate efectiv.
În aplicarea art. 3 şi 7 din Decretul nr. 167/1968, instanţa a reţinut faptul că dreptul la acţiune al reclamanţilor, care constituie o acţiune în restituirea sumelor achitate nedatorat, în plus, cu titlu de preţ, s-a născut în parte pentru fiecare sumă la data efectuării plăţilor cu titlu de preţ şi nu de la data întocmirii procesului-verbal de recepţie finală.
Împotriva sentinţei civile nr. 1199 din 11 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Vaslui au formulat apel pârâţii Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad şi Municipiul Bârlad, prin Primarul mun. Bârlad şi au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocându-se concluziile expertizei tehnice în construcţii, efectuată în cauză din care rezultă faptul că pârâta, în executarea contractului nr. 33/2003 şi a actului adiţional, în valoare de 425.830,55 RON, respectiv 70.971,76 RON, a căror valoare a fost plătită în integralitate de către reclamanţi, a executat doar lucrări în valoare totală de 387.390 RON, rămânând neexecutate lucrări în valoare de 38.540,5 RON din preţul achitat pentru contractul nr. 33/2003 şi lucrările la care s-a obligat prin actul adiţional, iar termenul de prescripţie curge de la data procesului-verbal de recepţie finală încheiat pe data de 31 martie 2008 şi nu aşa cum a reţinut instanţa, astfel că acţiunea trebuia admisă în totalitate.
Sentinţa civilă nr. 1199 din 11 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Vaslui, a fost atacată cu apel şi de reclamanta SC C.F.M. SA care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece admiterea acţiunii principale este incompatibilă cu admiterea cererii de intervenţie în interes propriu, în condiţiile în care aceste două cereri au acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Sentinţa de fond a fost criticată şi sub aspectul respingerii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a Primăriei mun. Bârlad, ignorându-se prevederile art. 41 C. proc. civ. potrivit cărora pot sta în judecată în calitate de reclamant numai persoanele juridice care au personalitate/capacitate juridică proprie.
În ceea ce o priveşte pe reclamanta Primăria mun. Bârlad, o asemenea instituţie nici nu există având în vedere reglementările în vigoare în anul 2008.
Faţă de legislaţia în vigoare este irelevant aspectul invocat de reclamanţi privind faptul că Primăria Bârlad ar fi fost parte în contractul părţilor, în condiţiile în care excepţia invocată este una procedurală şi potrivit prevederilor imperative de procedură civilă reclamantul trebuie să aibă întotdeauna capacitate deplină de exerciţiu, ceea ce în materia persoanelor juridice presupune capacitate juridică, reglementată expres printr-un text de lege ca modalitate şi moment de dobândire.
În acelaşi sens, a arătat că faţă de prevederile invocate în precedent cât şi având în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 215/2001, republicată, modificată, Primarul mun. Bârlad şi Consiliul Local Bârlad nu au capacitate juridică proprie.
Primarul şi Consiliul Local sunt doar organul executiv şi respectiv organul deliberativ al unităţii administrativ-teritoriale, neavând o capacitate juridică proprie.
Doar unitatea administrativ-teritorială – mun. Bârlad – are capacitate juridică proprie şi este singura care poate sta în judecată în calitate de reclamantă invocându-se în acest sens prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: „Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. (…) Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii”.
Pe fond, a arătat că instanţa de fond nu a motivat în niciun fel în drept admiterea acţiunii pentru suma de 3.086,70 RON.
Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe prevederile art. 998 şi următoarele C. civ., dar este evident însă că nu acesta a fost temeiul de drept reţinut de instanţă, în condiţiile în care din sentinţă instanţa a reţinut că nu este vorba de o răspundere delictuală, situaţie în care în respectarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora „judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecăţii”, acţiunea trebuia respinsă.
A mai susţinut că s-au acordat cheltuieli de judecată fără dovezi.
Apelanţii-reclamanţi Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad şi Municipiul Bârlad, prin Primarul mun. Bârlad, au depus întâmpinare la apelul pârâtei cu depăşirea termenului procedural, aceasta fiind reţinută la dosar cu titlu de concluzii scrise.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiilor invocate, cât şi a criticilor formulate prin cele două apeluri, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a pronunţat Decizia nr. 22 din 11 aprilie 2011 prin care a respins apelul declarat de Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad şi Municipiul Bârlad prin Primarul mun. Bârlad împotriva sentinţei civile nr. 1199 din 11 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui.
A admis apelul declarat de SC C.F.M. SA împotriva sentinţei civile nr. 1199 din 11 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, sentinţă pe care o schimbă în parte, în sensul că:
A admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei Primăria mun. Bârlad şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta Primăria mun. Iaşi în contradictor cu pârâta SC C.F.M. SA.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Primarul mun. Bârlad şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamantul Primarul mun. Bârlad în contradictor cu pârâta SC C.F.M. SA.
A păstrat dispoziţia privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local al mun. Bârlad şi respingerea acţiunii formulată de reclamantul Consiliul Local al mun. Bârlad.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Municipiul Bârlad prin Primar.
A înlăturat dispoziţia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.496,99 RON.
A obligat apelanţii-intimaţi Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad şi Municipiul Bârlad prin Primarul mun. Bârlad să plătească intimatei-apelante SC C.F.M. SA suma de 134,98 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie a reţinut că art. 41 alin. (1) C. proc. civ. instituie un principiu general cu privire la capacitatea procesuală de folosinţă menţionând că orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, primăria este o structură funcţională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului.
Unităţile administrativ-teritoriale sunt prevăzute la art. 20 din Legea nr. 215/2001, respectiv comunele, oraşele, municipiile şi judeţele.
Aceste unităţi administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, au capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ-teritoriale se face, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.
Faţă de dispoziţiile mai sus menţionate, Curtea de apel a reţinut că pot sta în judecată, în calitate de reclamant, doar persoanele juridice care au capacitate juridică proprie, condiţie ce nu este îndeplinită în ceea ce o priveşte pe reclamanta Primăria mun. Bârlad, excepţia formulată de pârâtă fiind întemeiată.
În ceea ce priveşte pe Primarul mun. Bârlad, Curtea de apel a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 215/2001 primarul nu are capacitate juridică proprie, el putând sta în judecată doar în calitate de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale.
O persoană poate participa la activitatea judiciară în nume propriu, atunci când acţiunea este promovată de pretinsul titular al dreptului, sau în calitate de reprezentant al altei persoane.
Prin calitate procesuală se înţelege îndreptăţirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară. Or, raportat la contractul de antrepriză nr. 33/2003 şi la actul adiţional la acesta, s-a reţinut că Primarul, în nume propriu, nu-şi legitimează calitatea procesuală activă în pricina dedusă prezentei judecăţi.
Curtea de apel a mai reţinut că soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local al mun. Bârlad şi de respingere a acţiunii formulate de acesta, în contradictoriu cu pârâta SC C.F.M. SA, în raport cu acest reclamant nu a fost criticată, hotărârea intrând în puterea lucrului judecat.
În fine, în ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Municipiul Bârlad, prin Primar, Curtea de apel a reţinut că aceasta trebuia, însă, respinsă întrucât, deşi potrivit art. 20 şi 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 Municipiul Bârlad are capacitate de folosinţă, deoarece nefiind parte în contractul de antrepriză nr. 33/2003 şi nici în actul adiţional la acelaşi contract, nu are calitate procesuală activă, astfel că apelul pârâtei este fondat şi din acest motiv.
Referitor la apelul promovat de Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad şi Municipiul Bârlad prin Primarul mun. Bârlad prin care s-au formulat critici relative la fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut că acesta este nefondat, având în vedere că soluţia pronunţată ca efect al admiterii apelului declarat de pârâta SC C.F.M. SA, pe baza excepţiilor invocate, nu mai permite intrarea în cercetarea fondului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, reclamanţii Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad şi intervenientul în interes propriu Municipiul Bârlad, prin Primar, fără a-l motiva în drept, arătând că instanţa de apel a dat o rezolvare greşită excepţiilor susţinute de pârâtă prin cererea de apel cu raportare la cererea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu.
Astfel, pe de o parte, au arătat că Primarul şi Primăria mun. Bârlad, potrivit Legii administraţiei publice, au nu numai abilitatea de a avea drepturi şi obligaţii, dar şi capacitatea de a şi le exercita şi asuma, săvârşind acte juridice, or contractul şi actul adiţional nedesfiinţate şi executate au fost încheiate de către Primăria mun. Bârlad, prin Primar care este o structură funcţională cu activitate permanentă a Municipiului Bârlad care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local şi dispoziţiile Primarului, astfel că în mod corect prima instanţă a stabilit că acestea au şi capacitate juridică şi calitate procesuală.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Municipiul Bârlad, prin Primar, s-a arătat că apelanta-pârâtă SC C.F.M. SA nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, critica acesteia din apel vizând doar faptul că prima instanţă nu putea admite în acelaşi timp şi cererea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu, astfel că, instanţa de apel nu putea să respingă cererea de intervenţie constatând lipsa calităţii procesuale active a acestei părţi, iar aceasta se şi justifică legal, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
Analizând recursul reclamanţilor – ce poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la criticile formulate, se găseşte nefondat, iar recursul intervenientului în interes propriu – ce poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 41 C. proc. civ. şi art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în procesul civil poate fi parte în calitate de reclamant, pârât, intervenient, etc. doar persoana capabilă de a avea drepturi şi obligaţii.
A doua condiţie pentru a fi parte este aceea a calităţii procesuale, lipsa acesteia constituind o excepţie de fond ce poate fi invocată în tot cursul procesului civil şi din oficiu.
Instanţa de apel a aplicat în mod corect dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală cu raportare la dispoziţiile art. 41 C. proc. civ. şi art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, atunci când a reţinut că Primăria nu are capacitate de folosinţă, nefiind decât o structură cu activitate permanentă a unităţii administrativ-teritoriale, în cauză Municipiul Bârlad ce duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local şi dispoziţiile Primarului, excepţie ce primează în raport cu excepţia lipsei calităţii procesuale active, astfel că în mod legal s-a admis apelul pârâtei în această privinţă.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Primarului, acesta nu justifică în cauză în temeiul unor dispoziţii speciale această calitate, acţiunea principală fiind formulată în nume propriu, după cum nu se poate invoca în susţinerea acestei calităţi nici contractul şi actul adiţional la contract, deoarece semnarea actelor juridice respective s-a făcut de către Primar în calitate de reprezentant legal şi nu în nume propriu, astfel cum a formulat acţiunea.
Prin urmare, şi rezolvarea dată de instanţa de apel acestei excepţii, invocată prin apel de către pârâtă, este corectă, iar recursul reclamanţilor este nefondat, astfel că se vor aplica dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va fi respins aşa cum a fost formulat.
În privinţa recursului formulat de intervenientul în interes propriu se constată că instanţa de apel, fără a se invoca prin apelul formulat de pârâtă lipsa calităţii procesuale active a acestei părţi, a admis apelul şi a respins cererea de intervenţie în interes propriu pe această excepţie fără a o pune în discuţia părţilor, cu încălcarea dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi a principiului dreptului la apărare şi al contradictorialităţii.
Apelanta–pârâtă a criticat prin apel doar greşita soluţionare a celor două cereri de chemare în judecată cu care instanţa a fost învestită şi care prin obiect se exclud reciproc, fiecare parte considerându-se titulara dreptului pretins, astfel că nu puteau fi ambele admise.
Or, dacă instanţa de apel considera că se impunea analizarea şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intervenientului în interes propriu, trebuia să o invoce din oficiu şi să o pună în discuţia părţilor, ceea ce nu a făcut, deşi regulile privind judecata în primă instanţă sunt aplicabile şi în apel în această privinţă.
Rezolvarea dată excepţiei a avut drept consecinţă directă soluţionarea apelului intervenientului în interes propriu fără a se analiza fondul, toate aceste critici privind răspunderea pârâtei faţă de această parte nemaiputând fi analizate.
Această situaţie atrage în cauză incidenţa art. 312 alin. (2), (3) şi (5) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi, în consecinţă, se va admite acest recurs, se va casa în parte Decizia şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în privinţa apelurilor formulate de pârâtă şi intervenientul în interes propriu cu menţinerea deciziei în privinţa apelurilor formulate de reclamanţi.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va avea, deci, în vedere limitele casării raportat atât la părţile care au atacat hotărârea cu recurs, cât şi la soluţia dată în recursul reclamanţilor şi va pune în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientului în interes propriu.
În această privinţă va administra toate probele utile cauzei, având în vedere raporturile juridice în care s-au aflat părţile, beneficiarul lucrărilor de reabilitare a străzii A.I.C. din mun. Bârlad în calitate de administrator a bunului ce este proprietate publică şi orice alte elemente de natură a clarifica conţinutul acestor raporturi juridice, cu respectarea regulilor privind interpretarea contractelor, având în vedere, totodată, şi limitele reprezentării legale ale Primarului, potrivit Legii nr. 215/2001.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii Primarul mun. Bârlad şi Primăria mun. Bârlad împotriva deciziei nr. 22/2011 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Admite recursul declarat de intervenientul în interes propriu Municipiul Bârlad, prin Primar, împotriva deciziei nr. 22/2011 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, pe care o casează în parte şi trimite cauza spre soluţionarea apelurilor formulate de pârâta SC C.F.M. SA Iaşi şi intervenientul în interes propriu mun. Bârlad prin Primar.
Menţine dispoziţiile privind soluţionarea apelului formulat de reclamanţii Primarul mun. Bârlad şi Primăria mun. Bârlad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4119/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3752/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
