ICCJ. Decizia nr. 4119/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4119/2011
Dosar nr. 8738/101/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă ;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 6572011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, s-a constatat că apelul formulat de pârâta SC C. SRL a fost formulat în termen şi s-a respins cererea de repunere în termen.
A fost anulată sentinţa nr. 134 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Mehedinţi, pronunţată în Dosarul nr. 87387/101/2009 şi a fost trimisă cauza la Judecătoria Drobeta Turnu Severin competentă cu soluţionarea cauzei, ca instanţă comercială.
Analizând actele dosarului, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa nr. 134 din 11 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 8738/101/2009, s-a respins excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, s-a admis, în parte acţiunea formulată de reclamanta N.R. şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 17.039 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă teren corespunzătoare perioadei septembrie 2006-mai 2010. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 387 RON lunar începând cu 1 iunie 2010 şi la 1.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 8 septembrie 2009 reclamanta N.R. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL Bucureşti, pentru a fi obligată să-şi ridice cablurile de fibră optică care traversează terenul proprietatea sa, situat în com. Punghina, jud. Mehedinţi, să-i plătească o chirie lunară ce reprezintă prejudiciul cauzat de lipsa de folosinţă a terenului de la 4 septembrie 2006 până în prezent, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că este proprietara suprafeţei de 8.356 m.p. teren situat în extravilanul com. Punghina, şi pe acest teren pârâta a introdus cablu subteran de fibră optică, fără a avea consimţământul reclamantei, atingându-i prerogativele dreptului de proprietate.
Instanţa a respins capătul principal de cerere vizând obligarea pârâtului la desfiinţarea cablului de fibră optică, deoarece s-ar aduce atingere unei lucrări care are o importanţă economică deosebită făcând legătura între diferite localităţi. A admis capătul de cerere referitor la repararea prejudiciului cauzat ca fiind întemeiat, întrucât din raportul de expertiză întocmit de expertul V.M.C., se reţine că destinaţia terenului s-a schimbat parţial din cauza creşterii atractivităţii amplasamentului situat lângă un drum devenit european; terenul conferă un potenţial de construcţii de tipul popas turistic sau staţie de alimentare carburanţi, mai ales că se găseşte la 200 m de pădurea Punghina; o suprafaţă de 1.000 m2 din întreaga parcelă nu ar mai putea fi folosită ca teren agricol; prejudiciul cauzat reclamantului prin lipsirea de folosinţă a terenului constă într-o sumă 387,25 RON pe lună, bani pe care i-ar obţine dacă ar închiria acest teren.
Fiind vorba de un drept de creanţă, s-a apreciat că această sumă poate fi pretinsă de reclamant doar înăuntrul termenului general de prescripţie, adică cu trei ani anterior promovării acţiunii, 2 septembrie 2009, rezultând o sumă totală de 17.039 RON, în continuare pârâta fiind obligată să plătească reclamantului 387 RON lunar începând cu data de 01 iunie 2010.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC C. SRL, solicitând în prealabil repunerea în termenul de apel întrucât sentinţa nu i-a fost comunicată, arătând că a aflat despre existenţa ei în data de 26 ianuarie 2011, când a fost executată silit. A invocat şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond în soluţionarea cauzei, iar pe fond a arătat că acţiunea este neîntemeiată.
Curtea, verificând dacă apelantei pârâte i-a fost comunicată sentinţa apelată, a reţinut că nu există nicio dovadă de comunicare a acesteia, din adresa nr. 54 din 21 aprilie 2011 a O.P.C. D. Tr. Severin rezultând că a fost sosită şi predată retur la Tribunalul Mehedinţi în data de 19 iulie 2010, comunicarea cu numărul de recomandată 6618 din 13 iulie 2010, destinatar SC C. SRL, cu sediul în Bucureşti.
Susţinerea intimatei-pârâte că ceea ce s-a returnat la instanţa de fond este dovada de comunicare a sentinţei nu este susţinută de niciun element probator, adresa menţionată făcând referire la returnarea recomandatei şi nu a dovezii de comunicare, aşa cum a precizat în paragraful anterior referitor la comunicarea făcută pârâtei.
Instanţa de apel a reţinut că susţinerea intimatei că s-ar fi sustras dovezile de comunicare nu este confirmată, căci pe coperta dosarului s-a scris fila x, ce corespunde cu ultima filă a sentinţei. Pe aceeaşi copertă se află ştampila instanţei că dosarul conţine x+1 file, iar la dovezi de comunicare apare liniuţă. Ultima filă ce poartă nr. x+1 ce apare modificată, conţine cererea intimatei-reclamante din data de 20 octombrie 2010 de a i se elibera o copie simplă de sentinţa judecătorească.
Nefiindu-i comunicată sentinţa, cum termenul de apel este de 15 zile de la comunicare, apelanta şi-a formulat în termen apelul, astfel că instanţa de apel a reţinut că nu se află în situaţia prevăzută de art. 103 C. proc. civ., motiv pentru care a respins cerea de repunere în termenul de apel.
În ceea ce priveşte motivul de ordine publică privind încălcarea competenţei materiale, acesta a fost găsit întemeiat, nemaifiind examinate şi celelalte motive de apel.
S-a reţinut că obiectul pricinii este obligarea pârâtei de a-şi ridica cablurile de fibră optică care traversează terenul proprietatea reclamantei situat în comuna Punghina, jud. Mehedinţi şi să-i plătească o chirie lunară ce reprezintă prejudiciul cauzat de lipsa de folosinţă a terenului.
Acţiunea reclamantei are un caracter patrimonial, iar natura litigiului este comercială şi nu civilă cum a susţinut apelanta, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 56 C. com. „dacă un act este comercial pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi în cât priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
Pe de altă parte, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 4 C. com. se socotesc ca fapte de comerţ şi alte obligaţiuni ale comerciantului dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.
Cum apelanta-pârâtă are calitatea de comerciant, obligaţiile sale sunt comerciale, chiar dacă nu a încheiat un contract cu pârâta, iar faptele sale de natură a atrage răspunderea civilă delictuală sunt comerciale, căci răspunderea civilă delictuală nu poate imprima de plano numai caracterul civil al unei acţiuni.
S-a stabilit că, acţiunea reclamantei fiind patrimonială, evaluabilă în bani, valoarea de ridicare a cablurilor de fibră optică ridicându-se la 2.400 RON competenţa în soluţionarea cauzei aparţine judecătoriei ca instanţă comercială, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs intimata N.R. care a solicitat casarea deciziei recurate, reţinerea cauzei spre judecată, iar pe fond, respingerea apelului ca tardiv introdus sau, în subsidiar, ca nefondat.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esenţă, următoarele, după prezentarea unui scurt istoric al litigiului:
Apelanta a susţinut că nu a avut cunoştinţă despre hotărârea pronunţată de instanţa de fond până la data la care s-a dispus poprirea conturilor de către executorul judecătoresc, dar aceasta nu a adus la cunoştinţa instanţei faptul că şi-ar fi schimbat sediul principal sau că ar dori să primească actele de procedură la o altă adresă.
Conform art. 98 C. proc. civ., dacă pârâta nu a înţeles să facă această precizare în faţa instanţei de judecată, acest fapt îi este imputabil şi nu face decât să invoce propria culpă.
În ceea ce priveşte lipsa dovezilor de comunicare a sentinţei, s-a arătat că răspunsul Tribunalului Mehedinţi este evaziv în sensul că nu precizează motivele pentru care dovezile de comunicare lipsesc.
Dacă aceste dovezi nu s-ar fi aflat la dosar, recurenta apreciază că sentinţa nu ar fi purtat menţiunea definitivă şi irevocabilă şi nu ar fi fost învestită cu formulă executorie.
În consecinţă, s-a arătat că în mod netemeinic instanţa de apel a considerat că apelul a fost formulat în termenul legal.
Apelul a fost legal timbrat.
Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că acestea pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât recurenta critică aplicarea greşită a legii prin aprecierea apelului ca fiind declarat în termenul legal.
Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac este unul imperativ, iar nerespectarea acestuia atrage decăderea părţii din dreptul de a mai formula apel.
Apelul nu va fi conisderat însă tardiv în cazul în care comunicarea hotărârii nu este legală sau lipsesc dovezile de comunicare întrucât, în această situaţie, nu se poate stabili data la care partea a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii judecătoreşti.
Întrucât la dosar nu există dovada comunicării hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa de fond, iar susţinerile recurentei în sensul că hotărârea ar fi fost comunicată către SC C. SRL nu sunt confirmate de actele dosarului, Înalta Curte constată că Decizia pronunţată de instanţa de apel este corectă.
Deşi recurenta a solicitat în principal, respingerea apelului ca tardiv formulat şi, în subsidiar, respingerea apelului ca nefondat, nu a formulat în recurs nicio critică referitoare la motivul de ordine publică privind încălcarea competenţei materiale invocat de apelantă.
Faţă de considerentele expuse, constatând că niciuna dintre criticile deciziei formulate de recurentă nu subzistă, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta N.R. împotriva deciziei nr. 65/2011 din 10 mai 2011, pronunţată de secţia comercială a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4123/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3753/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
