ICCJ. Decizia nr. 4101/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4101/2011
Dosar nr. 3753/2/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:
1. Instanţa de revizuire
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 372/A din 27 mai 2010 a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 1331 din 19 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În motivarea acestei decizii, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Primăria Municipiului Bucureşti a solicitat la 02 noiembrie 2010 în contradictoriu cu intimatul P.N. revizuirea deciziei civile nr. 1331 din 19 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Motivul revizuirii l-a constituit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuenta invocând faptul că actele noi depuse de intervenientul accesoriu D.D.S. la termenul din 04 octombrie 2007 în dosar, nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa şi aceste acte dovedesc lipsa calităţii de moştenitor a intimatului contestator de pe urma defunctei A.M.
În dosar a fost admisă în principiu cererea de intervenţie formulată la 27 martie 2008 de D.D.S. în interesul revizuentei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 243 din 27 martie 2008 a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în raport de împrejurarea că prin Decizia atacată, nr. 1331 din 19 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti s-a desfiinţat o sentinţă a Tribunalului şi s-a trimis cauza spre rejudecare cererii de chemare în judecată, şi, ca urmare, hotărârea nu îndeplineşte condiţiile art. 322 C. proc. civ. pentru a fi supusă acestei căi de atac.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă şi cererea de intervenţie în interesul revizuentului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 360 din 26 ianuarie 2010 a admis recursul revizuentului, a casat Decizia nr. 243/2008 şi a trimis cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe, constatând că Decizia este nulă, minuta acesteia nefiind semnată de ambii judecători, potrivit dispoziţiilor art. 258 alin. (1) C. proc. pen.
Rejudecând cererea de revizuire, Curtea de apel prin Decizia civilă nr. 372/A din 27 mai 2010 a constatat că cererea a fost formulată la 2 noiembrie 2007, în termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (4) C. proc. civ. de când instituţia pe care o reprezintă revizuenta a luat cunoştinţă de actele noi şi anume, la 04 octombrie 2007.
Pentru aceste argumente s-a respins excepţia tardivităţii cererii invocate în cauză.
Curtea a constatat că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii în raport de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia revizuirea poate viza numai hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare sau hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
S-a constatat că hotărârea atacată cu revizuire nu soluţionează fondul, ci prin ea s-a casat cauza cu trimiterea hotărârii în vederea judecării cauzei.
2. Recursurile
Împotriva deciziei a declarat recurs revizuenta Primăria Municipiului Bucureşti care a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în fapt a argumentat întrunirea în cauză a condiţiilor impuse de admiterea motivului de revizuire invocat, art. 322 pct. 5 - actele prezentate având caracterul de acte noi.
S-a susţinut că la momentul pronunţării hotărârii atacate instanţa nu a avut în vedere înscrisuri noi deoarece nu au putut fi înfăţişate din motive independente de voinţa recurentei.
S-au trecut în revistă cerinţele prevăzute de lege pentru calificarea actului ca înscris nou.
Aceeaşi decizie a fost atacată cu recurs şi de D.D.S., intervenient în interesul revizuentei care a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. pen., în fond făcându-se argumentarea pe fondul cauzei.
3. Analiza instanţei de recurs
Analizând recursurile în raport de actele şi lucrările dosarului se clonstată următoarele:
Recursul revizuentei se referă exclusiv la aplicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - care reprezintă temeiul invocat în revizuire - deşi Decizia atacată cu recurs nu a analizat pe fond cererea de revizuire ci a rezolvat-o pe cale de excepţie, revizuirea fiind respinsă ca inadmisibilă.
Cu privire la această excepţie recurenta nu a prezentat nicio critică, împrejurare care conduce la concluzia că motivul de recurs menţionat - 304 pct. 9 - este invocat, pur formal, în realitate hotărârea nu este criticată sub aspectul excepţiei prin care aceasta a fost rezolvată. În alţi termeni recursul nu este motivat câtă vreme art. 3021 alin. (1) pct. c) cuprinde motive care nu privesc conţinutul hotărârii atacate.
Pe cale de consecinţă se constată că lipsa motivelor pentru care hotărârea este atacată atrage sancţiunea nulităţii recursului prevăzut de art. 3021 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de rezolvarea dată recursului declarat de revizuentă, se va constata că recursul declarat în cauză de intervenientul în interesul acesteia - şi el motivat pe aceleaşi aspecte de fapt şi de drept - se va constata că este neavenit.
Potrivit art. 49 alin. (3) intervenţia în interesul altei părţi sprijină numai apărarea acesteia. Or, câtă vreme recursul revizuentei este nul, pentru considerentul arătat se apreciază că un asemenea recurs din punctul de vedere al condiţiilor impuse de art. 3021 C. proc. civ. nu există.
Pe cale de consecinţă în temeiul art. 56 C. proc. civ. se constată că recursul făcut de cel care intervine în interesul unei alte părţi se socoteşte neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de revizuenta Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, şi respinge, ca neavenit, recursul declarat de intervenientul D.D.S. împotriva deciziei nr. 372A din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4103/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4099/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
