ICCJ. Decizia nr. 4200/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4200/2011
Dosar nr. 4333/1/2011
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3073 din 12 octombrie 2010, Tribunalul Harghita, secţia civilă, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind obligarea pârâtului G.S.C.M. GHEORGHENI la restituirea combustibilului lichid pe perioada 7 martie 2001 – 21 noiembrie 2002, excepţie invocată de pârât. A admis în parte acţiunea reclamantei SC G.O. SA GHEORGHENI, obligând pârâtul să restituie reclamantei cantitatea de 39.867,93 Kg combustibil lichid. A respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL GHEORGHENI. A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.114,39 lei către pârât.
Instanţa de fond a reţinut că în perioada 7 martie 2001 – 4 martie 2005 reclamanta a livrat pârâtului cu titlu de împrumut combustibil lichid, că acest fapt a fost recunoscut de pârât prin întâmpinare, iar din constatările Curţii de Conturi conform Încheierii nr. 29 din 26 septembrie 2005, rezultă că în perioada controlată, respectiv 5 februarie 2001 – 19 decembrie 2003, pârâtul a împrumutat combustibilul lichid de la reclamantă, dar fără documente legale, care nu a fost recepţionat şi nu a fost înregistrat în evidenţa contabilă.
Faţă de prevederile art. 46 C. com., instanţa de fond a considerat probată obligaţia comercială născută din împrumut, avându-se în vedere şi concluziile raportului de expertiză contabilă şi completarea la acesta, procesul verbal al Curţii de Conturi, dar şi de documentele de transport ale reclamantei şi înregistrarea ulterioară în contabilitatea pârâtului, respectiv la 31 decembrie 2005. S-a stabilit prin expertiză că s-a împrumutat cantitatea de 68.423 Kg, dar faţă de data introducerii acţiunii, 22 noiembrie 2005, s-a constatat că potrivit art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958 a intervenit prescripţia extinctivă pe perioada celor trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată (7 martie 2001 – 21 noiembrie 2005). Tot prin expertiză s-a stabilit că în perioada 22 noiembrie 2002 – 22 noiembrie 2005 reclamanta a împrumutat cantitatea de 39.867,93 Kg. În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a CONSILIULUI LOCAL GHEORGHENI, formulată de reclamantă aceasta a fost respinsă, reţinându-se că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 60 C. proc. civ.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 13/A din 14 martie 2011 a respins apelul declarat de pârâtul G.S.C.M. GHEORGHIENI împotriva sentinţei civile nr. 3073 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Harghita, secţia civilă, ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, ţinând cont şi de caracterul devolutiv al acestei căi de atac, instanţa a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
S-a reţinut că, sub aspectul naturii juridice a litigiului instanţa s-a pronunţat irevocabil, prin sentinţa civilă nr. 83 din 21 ianuarie 2009 a Judecătoriei Gheorghieni prin care a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei 68.432 Kg combustibil lichid sau contravaloarea acestuia, însă Tribunalul Harghita, prin decizia nr. 72 din 19 mai 2009 a admis apelul pârâtului G.S.C.M. GHEORGHENI, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre judecare în primă instanţă la Tribunalul Harghita ca litigiu comercial. Această decizie a fost atacată cu recurs de ambele părţi, recursuri care au fost anulate ca netimbrate prin decizia nr. 915/R din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş. În dosarul de recurs, pârâtul G.S.C.M. GHEORGHENI, a precizat în scris că nu mai susţine recursul şi faţă de această situaţie s-a apreciat că pârâtul a achiesat la hotărârea instanţei prin care s-a stabilit faptul că litigiul dedus judecăţii este comercial.
Pe fondul acţiunii, instanţa a reţinut în considerente că în raport de constatările Curţii de Conturi, de concluziile expertizei şi de susţinerile părţilor, relevant este faptul că la dosarul Judecătoriei Gheorgheni nr. 1520/2005, la fila 5 se află procesul verbal nr. 4197/2005 încheiat cu ocazia verificării efectuate la G.S.C.M. în vederea stabilirii realităţii datoriei instituţiei şcolare către SC G.O. SA GHEORGHENI, provenită din împrumuturi de combustibil lichid, ce a cuprins execuţia anilor 2001-2005 prin care s-a constatat o diferenţă în plus de 48.466 kg şi s-a precizat că în lipsa fondurilor pentru procurarea combustibilului, împrumuturile de la SC G.O. SA GHEORGHENI sunt justificate prin necesarul astfel acoperit. S-a explicat că s-a ţinut evidenţa împrumuturilor, în unitatea şcolară, doar la nivelul documentelor primare, dată fiind imposibilitatea evidenţierii în contabilitate al acesteia din lipsa metodologiei şi creditelor bugetare limitate. S-a adeverit astfel că este veridică pretenţia de restituire a combustibilului împrumutat (fila 6 dosar Judecătoria Gheorgheni). Mai mult decât atât, în urma întocmirii acestui proces verbal, Consiliul Local Gheorgheni, a adoptat Hotărârea 144/2005, prin care a aprobat majorarea veniturilor bugetului local şi rectificarea cheltuielilor printre care, în domeniul învăţământului, alocaţiile pentru achiziţionarea de combustibil, în vederea restituirii în natură a combustibilului împrumutat de la SC G.O. SA GHEORGHENI în perioada 2001-2005, în sumă de 78.500 ron din care pentru G.S.C.M., suma era de 47.500 ron (fila 10-11 dosar Judecătoria Gheorgheni).
În întâmpinarea depusă în acel dosar, pârâtul G.S.C.M. GHEORGHENI a susţinut că, cantitatea de combustibil lichid a intrat în instituţie fără documente legale, facturi şi avize speciale; că ea nu a fost recepţionată şi nu a fost înregistrată în evidenţa contabilă, fapt ce constituie infracţiune conform Legii nr. 82/1991, iar în raport de prevederile O.U.G. nr. 158/2001, în lipsa documentelor speciale menţionate, marfa are provenienţă ilicită. Culpa ambelor părţi în legătură cu nerespectarea legislaţiei în vigoare, rezultă şi din Încheierea 29 din 26 septembrie 2005, întocmită de Curtea de Conturi Harghita, în urma controalelor efectuate la G.S.C.M. GHEORGHENI (filele 20-36 dosar Judecătoria Gheorgheni) în care s-a precizat că diferenţa de 4.407 l în valoare de 7.051 ron a fost înregistrată în contabilitate ca restituit împrumut SC G.O. SA GHEORGHIENI, conform Registrului jurnal XII/2003 poz.29, operaţiuni fictive, administratorul firmei afirmând că a fost făcută o restituire doar pe hârtie de către contabila şefă a cantităţii de 4.407 litri.
Stabilirea persoanelor răspunzătoare din ambele instituţii pentru predarea-preluarea combustibilului lichid cu nerespectarea formelor legale, nu exonerează pârâtul de obligaţia restituirii combustibilului lichid, care s-a dovedit că a intrat efectiv în instituţie şi nu exonerează nici persoanele direct răspunzătoare de obligaţia de plată a respectivului prejudiciu în măsura în care se va stabili o asemenea obligaţie.
Curtea de apel a reţinut şi că potrivit adresei de la fila 99 din dosarul Judecătoriei Gheorgheni, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni a comunicat instanţei la data de 5 noiembrie 2007 că dosarul penal nr. 173/P/2005 a fost soluţionat cu Rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală.
În dovedirea faptului că pârâtul a beneficiat de combustibil lichid, instanţa în mod justificat a reţinut conform raportului de expertiză, aflat la fila 46 din dosarul Tribunalului Harghita nr. 515.1/96/2009, că din analiza situaţiei de consum efectiv de combustibil lichid confruntată cu datele din Registrul de consum al centralei termice rezultă că G.S.C.M. GHEORGHENI a consumat cu 68.432 kg mai mult decât a avut în evidenţele contabile, cantitate care se apropie de evidenţa SC G.O. SA GHEORGHIENI.
Expertul a reconstituit fluctuaţia împrumuturilor şi restituirilor de combustibil lichid pretins, aşa cum figurează în evidenţa părţilor pe baza documentelor de transport.
În expertiză se reţine şi faptul că suma alocată de Consiliul Local pentru achiziţionare de combustibil şi restituirea în natură a combustibilului împrumutat de la SC G.O. SA GHEORGHENI în perioada 2001-2005 nu a fost folosită, a fost transferată înapoi la Consiliul Local de către actualul director al instituţiei, deoarece împrumutul nu figura în evidenţele contabile.
Împotriva menţionatei decizii, pârâtul G.S.C.M. GHEORGHIENI a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, în principal, casarea deciziei şi a sentinţei, şi respingerea acţiunii reclamantei, iar în subsidiar, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii reclamantei.
În criticile formulate, recurentul pârât susţine, în esenţă, următoarele:
Recurentul invocă, ca motiv de ordine publică, excepţia necompetenţei materiale a instanţelor care au soluţionat litigiul, faţă de dispoziţiile art. 5 C. com. în a cărui enumerare privind faptele de comerţ nu intră cumpărarea de producte sau mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaţia cumpărătorului.
În opinia sa litigiul este civil, cauza fiind greşit calificată ca fiind comercială, întrucât în cadrul procesual determinat de părţi, niciuna din părţi nu avea calitatea de comerciant, iar bunul revendicat putea fi tranzacţionat numai însoţit de facturi şi avize speciale, emise conform art. 32 pct. 8 din O.U.G. nr. 158/2001.
Prin motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se arată că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura vădit neîndoielnică a acestuia în condiţiile în care din lucrările dosarului rezultă în mod neechivoc natura civilă a împrumutului, aspect ce a dus la denaturarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Calificând cauza ca fiind comercială, admiţându-se acţiunea pe baza probelor aflate la dosar, s-au încălcat prevederile imperative ale art. 1191 C. civ. care instituie proba prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată.
Recurentul pârât mai susţine că decizia s-a pronunţat de instanţa de apel cu încălcarea legii , motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin interpretarea eronată a normei juridice aplicabile în cauză cu referire la art. 32 alin. (8) din O.U.G. nr. 158/2001, potrivit căruia orice cantitate de combustibil care nu are facturi sau avize speciale, are provenienţă ilicită, şi că faţă de această situaţie se reţine existenţa fraudei la lege în cazul aşa-zisului împrumut şi se impune respingerea acţiunii reclamantei.
Intimatul chemat în garanţie CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI GHEORGHENI a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursului pârâtului este nefondat.
Cât priveşte excepţia de ordine publică invocată de recurentul pârât privitor la nelegalitatea hotărârii instanţei de apel care în opinia sa a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti prin raportare la natura litigiului, aceasta nu poate fi analizată avându-se în vedere că sub aspectul naturii juridice a litigiului s-au pronunţat irevocabil instanţele de judecată. Judecătoria Gheorgheni prin sentinţa civilă nr.83 din 21 ianuarie 2009 a obligat pârâtul să restituie reclamantei 68.432 kg combustibil lichid sau contravaloarea acestuia, iar Tribunalul Harghita, prin decizia nr.72 din 19 mai 2009 a admis apelul pârâtului G.Ş.C.M. GHEORGHENI, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre judecare în primă instanţă la Tribunalul Harghita ca litigiu comercial.
Cum prin decizia nr. 915/R din 8 octombrie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureş a anulat ca netimbrat recursul pârâtului, care a precizat în scris că înţelege să nu mai susţină recursul declarat, este evidentă poziţia sa procesuală, recurentul achiesând la hotărârea instanţei prin care s-a stabilit că litigiul dedus judecăţii este comercial.
Aşa fiind, cum prezenta acţiune este o consecinţă a litigiului finalizat prin decizia nr. 915/R din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, care a statuat cu putere de lucru judecat că litigiul ce face obiectul recursului de faţă este unul comercial, aceste critici nu mai pot constitui analita controlului judecătoresc în calea de atac a recursului prin prisma art. 158 alin. (2) C. proc. civ.
Deşi recurentul pârât invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greşită a vreunui act juridic dedus judecăţii, ci la greşita interpretare şi administrare a probelor, aspect ce nu constituie motiv de modificare a hotărârii.
Felul în care instanţa de apel a interpretat, în stabilirea situaţiei de fapt, probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare întocmit de Primăria Municipiului Gheorgheni, nu poate face obiect de analiză în recurs câtă vreme la data pronunţării deciziei nu mai erau în vigoare dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Articolul 1191 C. civ. la care face referire recurentul pârât vizează condiţiile de admisibilitate ale probelor, or, nemulţumirea recurentului faţă de argumentele aduse în justificarea hotărârii şi faptul că nu îmbrăţişează punctul de vedere al instanţei, considerând că s-ar fi aplicat greşit normele incidente în cauză, nu pot constitui o justificare în invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul pârât invocă în susţinerea criticii întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin. (8) din O.U.G. nr. 158/2001, care instituie obligativitatea însoţirii cantităţii de combustibil de facturi sau avize.
Susţinerea recurentului pârât că, cantitatea de combustibil lichid a intrat în instituţie fără documente legale, facturi şi avize speciale, iar în raport de prevederile art. 32 alin. (8) din O.U.G. nr. 158/2001, că acesta are provenienţă ilicită constituind fraudă la lege, nu poate fi primită, în condiţiile în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorghieni a comunicat instanţei la 5 noiembrie 2007, că dosarul penal nr. 173/P/2005 a fost soluţionat cu rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală.
Frauda la lege constă în încălcarea intenţionată de către părţi, prin utilizarea unor mijloace oculte a dispoziţiilor imperative ale legislaţiei în vigoare, cu ocazia încheierii sau executării unui act juridic.
Pentru frauda la lege, sancţiunea este nulitatea actului juridic astfel încheiat sau a actelor de executare astfel săvârşite.
În cauza de faţă, nu se poate reţine frauda la lege, pe niciuna din cele două variante, faţă de prevederile art. 32 alin. (8) din O.U.G. nr. 158/2001, în raport de obligativitatea însoţirii mărfii de facturi sau avize speciale, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamanta i-a livrat pârâtului cu titlu de împrumut combustibilul lichid, fapt recunoscut de altfel şi de acesta.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului G.S.C.M. GHEORGHENI, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul G.S.C.M. GHEORGHENI împotriva deciziei nr. 13/A din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4201/2011. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4199/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
