ICCJ. Decizia nr. 4342/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4342/2011
Dosar nr. 22/101/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, la 11 aprilie 2005, reclamanţii I.A., P.C., R.I., T.C. şi T.N. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Bala, judeţul Mehedinţi, solicitând anularea dispoziţiei nr. 139 din 28 februarie 2005, emisă de aceasta, şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2000 mp situat în intravilanul comunei Bala, sat Vidimireşti, reprezentând curtea şi grădina casei autorilor lor, T.D. şi S.N., a casei din lemn cu trei încăperi edificată pe acest teren şi a terenurilor situate în extravilanul comunei Bala, în suprafaţă totală de 5 ha.
S-a solicitat, totodată, să se constate dreptul la despăgubiri în echivalent pentru clădirile confiscate abuziv şi demolate în timpul regimului comunist, respectiv o casă din lemn cu 3 încăperi şi o magazie din lemn cu dependinţe.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că pârâta le-a respins în mod nelegal cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, justificat de faptul că imobilul solicitat s-ar afla în posesia unuia dintre moştenitori, iar terenul ar face obiectul Legii 18/1991.
Prin precizarea de acţiune depusă la 7 iunie 2005 (filele 20-23 dosar fond), reclamanţii au arătat că autorul lor, T.D. a fost unul dintre fondatorii organizaţiei „Mişcarea Română de Rezistenţă", având ca scop răsturnarea regimului de democraţie populară, fiind condamnat la moarte în baza sentinţei penale nr. 307 din 26 noiembrie 1952 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, hotărâre prin care s-a dispus, conform art. 4 din Decretul nr. 199/1950 şi confiscarea averii condamnatului.
Reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 10/2001 şi au precizat că toate bunurile mobile şi imobile confiscate sunt menţionate în procesul verbal de preluare încheiat la 10 noiembrie 1953 de către delegaţii Secţiei Financiare a Raionului Turnu Severin şi Sfatului Popular.
Totodată, au precizat că solicită restituirea în natură a următoarelor bunuri: o casă cu 2 camere situată în satul Vidimireşti, terenul în suprafaţă de 0,75 ha pe care este edificată casa, trei loturi de teren pe deal, în punctele „Dealul Viilor (Blidăreasa), „La moară" şi „Damianca", un lot teren arabil şi pomi fructiferi în Lunca Ohabei, un lot de teren intravilan situat în punctul „La conac", în suprafaţă totală de 2760 mp, din care pe circa 1000 mp se află gospodăria numitului B.I., un lot de teren intravilan situat în Săliştea Satului, în suprafaţă de circa 2390 mp, din care o suprafaţă de circa 1375 mp este ocupată de gospodăria lui M.D. şi un lot de teren arabil, fâneţe şi pomi, situat în Lunca Şovarnei.
La punctul B al precizării de acţiune, reclamanţii au solicitat stabilirea şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcţiile ce au fost edificate pe terenul plaţ-casă, demolate abuziv.
La punctul C al precizării acţiunii s-a solicitat plata despăgubirilor băneşti ori atribuirea în compensare a unui teren intravilan, în aceeaşi suprafaţă şi de aceeaşi valoare cu terenurile plaţ-casă ocupate de B.I. şi M.D., pe care aceştia şi-au construit locuinţe, iar în măsura în care se va dovedi că nu au existat autorizaţii de construcţie, s-a solicitat restituirea integrală în natură.
Reclamanţii au solicitat citarea în cauză a numiţilor B.I. şi M.D.
Prin sentinţa civilă nr. 502 din 9 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, s-a admis în parte contestaţia, s-a anulat parţial dispoziţia nr. 139 din 28 februarie 2005, emisă de pârâta Primăria Bala cu privire la imobilul casă de locuit şi a fost obligată pârâta să emită dispoziţie de restituire în natură către reclamanţi a casei de locuit cu 2 camere, beci şi tindă, situată în Satul Vidimireşti, Comuna Bala, Judeţul Mehedinţi şi să acorde despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru construcţiile demolate, respectiv o casă cu 4 camere, coteţ păsări, pătul, magazie, casă-bucătărie cu 2 încăperi şi căzănărie.
A fost obligată pârâta la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că autorul reclamanţilor, T.D., a fost condamnat pentru infracţiuni de natură politică, întreaga sa avere fiind confiscată ca măsură complementară, reclamanţii dovedindu-şi calitatea de moştenitori cu certificatul nr. 50 din 22 aprilie 2002.
S-a constatat, având în vedere expertiza efectuată în cauză de expert D.E., că imobilul compus din 2 camere, beci şi tindă, situat în Satul Vidimireşti, Comuna Bala, poate fi restituit în natură în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001, fiind irelevantă apărarea pârâtei în sensul că imobilul se află în posesia unuia dintre moştenitori, în condiţiile în care reclamanţii au făcut dovada preluării abuzive, conform art. 2 lit. b) din actul normativ menţionat, achitând chirie pentru folosinţa casei pe timpul verii.
Reţinând că o parte dintre imobilele preluate abuziv în anul 1953 au fost demolate, s-a constatat ca fiind întemeiată cererea reclamanţilor de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, conform art. 10 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte terenurile preluate abuziv de la autorul reclamanţilor, prima instanţă a reţinut că aceştia au urmat procedura specială prevăzută de legea fondului funciar, fiind eliberat titlu provizoriu de proprietate şi proces verbal de punere în posesie, astfel că sub acest aspect s-a considerat că în mod corect a fost respinsă notificarea, fiind incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru nerestituirea terenurilor solicitate prin notificare, ca efect a aplicării eronate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care aceste prevederi au caracter de complinire, iar terenurile în discuţie nu au fost restituite în baza Legii 18/1991 până la data de 14 februarie 2001.
S-a susţinut că hotărârea este nelegală şi în ceea ce priveşte menţinerea dispoziţiei contestate cu privire la terenurile intravilane ocupate de intervenienţi.
S-a solicitat admiterea în totalitate a contestaţiei, restituirea în natură a terenurilor confiscate şi stabilirea dreptului la despăgubiri pentru construcţiile demolate şi terenurile intravilane ocupate parţial.
Intervenienţii M.D. şi B.I. au formulat întâmpinare, arătând că folosesc terenurile în litigiu din anul 1961, au edificat case şi au gospodării, pomi şi viţă de vie şi precizând că zona Vidimireşti nu a fost cooperativizată.
Ambii intervenienţi au invocat lipsa calităţii procesuale pasive, în condiţiile în care în cauză nu s-a formulat o cerere de intervenţii în condiţiile legii, conform art. 112 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 82 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilului confiscat compus din teren intravilan situat în punctul „Plaţ casă părintească" în suprafaţă de 1000 mp şi casă de locuit compusă din 2 camere, tindă şi beci, bunuri situate în sat Vidimireşti, Comuna Bala, Judeţul Mehedinţi şi aflate în fapt în posesia acestora.
S-a constatat dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 245/2005 pentru construcţiile preluate abuziv şi demolate: casă cu 4 camere, coteţ păsări, pătul, magazie, casă-bucătărie cu 2 încăperi şi cazănărie, teren intravilan în suprafaţă de 1060 mp situat în Comuna Bala, Sat Vidimireşti, în punctul „La conac", pe care se află în prezent gospodăria intimatului B.I., şi teren intravilan în suprafaţă 1512 mp, situat în comuna Bala, sat Vidimireşti, în punctul „Săliştea Satului", pe care se află gospodăria intimatului M.D.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, cu privire la anularea parţială a dispoziţiei contestate, precum şi restul dispoziţiilor neanulate din actul contestat cu privire la respingerea notificării nr. 153/2001, privind terenul extravilan ce face obiectul Legii 18/1991.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a analizat cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intervenienţi, apreciind că aceştia pot fi atraşi în proces pentru opozabilitate, pentru a-şi putea formula apărările în vederea garantării dreptului lor la apărare şi, implicit, a respectării art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte fondul apelului, s-a reţinut că soluţia respingerii notificării privind terenul extravilan este legală şi temeinică raportat la dispoziţiile art. 8 din Legea 10/2001, întrucât ipoteza acestui text trebuie corelată cu art. 1 şi art. 6 din lege în sensul că, prin regimul juridic, al terenurilor era posibilă reparaţia în baza legilor fondului funciar.
În ceea ce priveşte terenurile intravilane, construcţiile existente şi cele demolate, confiscate autorului reclamanţilor, s-a apreciat că acestea intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, art. 1 alin. (1), (2), (6) alin. (1) şi (7) alin. (1), apelanţii beneficiind de măsuri reparatorii, fie prin restituirea în natură, fie în echivalent, având în vedere că în Comuna Bala nu există posibilitatea acordării de teren în compensare.
Instanţa de apel a considerat că se impune restituirea terenului intravilan aferent casei de locuit, situat în punctul „Plaţ – casă părintească", identificat prin expertiză, constatându-se că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi nu s-a făcut dovada că procedura desfăşurată în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a definitivat.
Referitor la terenurile intravilane pe care sunt edificate gospodăriile intervenienţilor, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că nu se poate dispune restituirea în natură, întrucât sunt aplicabile prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceştia fiind titularii unui bun, iar statul nu poate să transfere asupra altor persoane fizice responsabilitatea măsurilor reparatorii la care s-a angajat prin legea specială.
Decizia menţionată a fost îndreptată prin încheierea din camera de consiliu de la 7 iunie 2010, la cererea petentului T.N., în sensul rectificării erorilor materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul său.
De asemenea, prin Decizia nr. 184 din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea petentului T.N. şi a completat Decizia nr. 82 din 15 martie 2010 a aceleiaşi instanţe, în sensul că a admis cererea reclamanţilor şi a obligat intimata Primăria Comunei Bala la 2400 lei cheltuieli de judecată, în fond şi apel, către apelanţii reclamanţi.
Împotriva deciziei nr. 82 din 15 martie 2010 au declarat recurs, în termenul legal, reclamanţii T.N., I.A., P.C., R.I. şi T.C., criticând-o ca nelegală şi solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se determina, urmare a suplimentării probatoriului prin efectuarea unei expertize, suprafeţele de teren pe care sunt edificate locuinţele intimaţilor B.I. şi M.D.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanţii au precizat că înţeleg să critice doar constatarea de către instanţa de apel a dreptului lor de măsuri reparatorii în echivalent, fără a dispune, cum cere legal, restituirea în natură a terenurilor intravilane de 1060 mp, situat în punctul „La conac" şi, respectiv, de 1512 mp, situat în punctul „Săliştea Satului".
Recurenţii au invocat încălcarea dispoziţiilor art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi greşita reţinere a calităţii intimaţilor B.I. şi M.D. de titulari ai unui „bun" în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile în care aceştia au ocupat abuziv terenurile în discuţie.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile formulate de recurenţii reclamanţi raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cărora acestea li se circumscriu, Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Criticile recurenţilor reclamanţi au vizat exclusiv respingerea cererii lor de restituire în natură a terenurilor intravilane în suprafaţă de 1060 mp, situate în Satul Vidimireşti, Comuna Bala, în punctele „La conac" şi, respectiv „Săliştea Satului" ocupate de gospodăriile şi locuinţele intimaţilor B.I. şi M.D.
Ambele terenuri au fost proprietatea autorului reclamanţilor, fiind preluate abuziv, ca efect al măsurii confiscării, pedeapsă complementară la condamnarea cu caracter politic, prin sentinţa penală nr. 307 din 26 noiembrie 1952 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, a proprietarului T.D.
Acestea au fost preluate prin procesul verbal încheiat la 10 noiembrie 1953 de delegaţii Secţiei Financiare şi ai Sfatului Popular Turnu Severin, figurând la punctele 23 şi 24 din înscrisul menţionat (fila 31 dosar fond).
Instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt reţinând că terenul în suprafaţă de 1060 mp, situat în punctul „La conac" face parte din terenul intravilan în suprafaţă de 2560 mp, astfel cum a fost identificat de expertul B.S., pentru diferenţa de 1500 mp reclamanţilor fiindu-le emis titlu de proprietate provizoriu şi procesul verbal de punere în posesie nr. 2808/2003.
Terenul intravilan de 1512 mp situat în Satul Vidimireşti, punctul „Săliştea Satului" face parte din terenul în suprafaţă totală de 2512 mp, din care pentru 1000 mp reclamanţilor li s-a emis titlu de proprietate provizoriu şi procesul verbal de punere în posesie 2808/2003.
Deşi a reţinut corect situaţia de fapt a celor două terenuri, instanţa de apel a refuzat restituirea în natură a suprafeţelor ocupate de gospodăriile intimaţilor B.I. şi M.D., deşi acestea au aparent acelaşi regim juridic ca şi terenurile deja restituite în baza legilor fondului funciar, pentru care s-au emis titluri de proprietate provizorii.
Procedând astfel, instanţa a încălcat dispoziţiile imperative ale Legii nr. 10/2001, ce instituie principiul prevalenţei restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, respectiv art. 7, precum şi pe cele ale art. 9 alin. (3) din acelaşi act normativ, în conformitate cu care se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990 precum şi construcţii uşoare sau demontabile.
S-a motivat refuzul restituirii în natură a acestor terenuri pe împrejurarea că intimaţii persoane fizice ar fi titularii unui „bun" în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, fără a se preciza însă care este titlul acestora şi nici modalitatea în care au intrat în posesia respectivelor terenuri, în condiţiile în care zona satului Vidimireşti nu a fost cooperativizată, situaţie necontestată de niciuna dintre părţi.
Se impune a se preciza că cei doi intimaţi persoane fizice au fost chemaţi în judecată prin precizarea de acţiune formulată de reclamanţi în faţa primei instanţe (fila 23 dosar fond), la 7 iunie 2005, termen de judecată ce a constituit prima zi de înfăţişare.
Deşi această cerere a îndeplinit cerinţele formale prevăzute de art. 57 alin. (3) C. proc. civ., tribunalul a dispus citarea intervenienţilor abia la 6 martie 2007 (fila 111 fond), iar la termenul din 20 martie 2007 li s-a pus în vedere acestora să depună la dosar titlul de proprietate şi autorizaţia de construcţie.
Ulterior litigiul s-a derulat în cadrul procesual fixat de reclamanţi prin precizarea de acţiune, expertiza efectuată la prima instanţă de expert tehnic P.O. (fila 158-159), confirmând ocuparea terenurilor în discuţie de gospodăriile intervenienţilor.
Expertiza efectuată în faza procesuală a apelului de expert B.S. a confirmat aceeaşi situaţie de fapt, respectiv ocuparea terenurilor în suprafaţă de 2560 mp şi respectiv 1512 mp de către intimaţi (anexele 1 şi 2 – filele 163 – 165 dosar apel).
Prin interogatoriul luat de prima instanţă, intimatul M.D. a recunoscut că deţine terenul în litigiu fără niciun titlu (fila 195), precizând, însă, că plăteşte impozit pentru casa edificată pe teren.
Prin întâmpinările depuse la motivele de apel formulate de reclamanţi, intimaţii M.D. şi B.I. au invocat ca apărare, împrejurarea că folosesc terenurile în discuţie continuu, neîntrerupt şi, sub nume de proprietar din anul 1961, în condiţiile art. 1846, art. 1847 şi art. 1890 C. civ.
Curtea va constata că se impunea ca instanţa de apel să stabilească dacă, din punct de vedere procedural, o asemenea cerere în sensul constatării dobândirii dreptului de proprietate de către intervenienţi prin efectul uzucapiunii putea fi formulată în faza apelului, având în vedere şi faptul că litigiul se desfăşoară în cadrul procesual stabilit de reclamanţi în acord cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Ca atare, Curtea va constata că este necesar ca instanţa de apel să califice apărările formulate de intervenienţi prin întâmpinările formulate în apel şi, eventual, să verifice susţinerile acestora.
Pentru aceste considerente, se va constata că se impune casarea hotărârii recurate în vederea lămuririi aspectelor menţionate.
Urmează ca instanţa de apel, să aibă în vedere la soluţionarea cererii de restituire în natură a terenurilor în discuţie solicitările formulate de reclamanţi prin precizarea de acţiune (fila 23 dosar fond).
Se va aprecia că se impune suplimentarea probatoriului, prin efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv determinarea suprafeţelor efective ocupate de locuinţele intimaţilor intervenienţi şi de construcţiile cu caracter definitiv, nedemontabile, în contextul în care se va constata că sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul reclamanţilor şi va casa Decizia recurată, astfel cum a fost îndreptată şi completată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii T.N., I.A., P.C., R.I. şi T.C. împotriva deciziei nr. 82 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, îndreptată prin încheierea din 7 iunie 2010 şi completată prin Decizia nr. 184 din 07 iunie 2010 a aceleiaşi instanţe.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4349/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4527/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
