ICCJ. Decizia nr. 4728/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4728/2011
Dosar nr. 9796/1/2009
Şedinţa publică din 02 iunie 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 23 martie 2005, reclamanta D.C.R. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, legalitatea dispoziţiei nr. 5235 emisă la 25 februarie 2005 de Primăria municipiului Craiova, solicitând în contradictoriu cu aceasta, anularea dispoziţiei menţionate şi restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, compus din teren în suprafaţă de 627,5 mp.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că a notificat-o pe pârâtă cu cererea de restituire, care i-a fost respinsă, deoarece prin sentinţa civilă nr. l 0678/1993 pronunţată de Judecătoria Craiova, terenul mai sus individualizat a fost revendicat, şi în realitate, din totalul de 4000 mp i-a fost restituită doar suprafaţa de 3372,5 mp, mai puţin restul de 627,5 mp.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând şi anularea dispoziţiei nr. 6482 din 28 martie 2005 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins notificarea nr. 176/N/2001 pentru restituirea aceleiaşi suprafeţe de teren.
Prin sentinţa nr. 1390 din 14 septembrie 2005, Tribunalul Dolj-Secţia civilă a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată.
A anulat dispoziţia nr. 5235 emisă la 25 februarie 2005 de Primăria municipiului Craiova.
A dispus restituirea în natură, către reclamantă, a terenului în suprafaţă de 648 mp, mai sus individualizat.
Prin încheierea din 23 septembrie 2005 pronunţată în camera de consiliu, în temeiul art. 281 C. proc. civ., aceeaşi instanţă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 1390 din 14 septembrie2005 a Tribunalului Dolj, în sensul că a anulat dispoziţia nr. 6482 din 28 martie 2005 emisă de Primăria municipiului Craiova.
Reclamanta a formulat la data de 13 octombrie 2005, o cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1390 din 14 septembrie 2005, în sensul de a se dispune anularea ambelor dispoziţii emise de Primăria municipiului Craiova, atacate prin acţiunea, astfel cum a fost precizată.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 1545 din 9 noiembrie 2005 a admis, în temeiul art. 2812 C. proc. civ., cererea formulată de D.C.R., privind completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1390 din 14 septembrie 2005 pronunţată de aceeaşi instanţă, în sensul că a dispus anularea ambelor dispoziţii.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, care, prin Decizia nr. l82 din 27 februarie 2006 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta Primăria municipiului Craiova, împotriva sentinţei nr. 1390 din 14 septembrie 2005 şi de Consiliul local Craiova, Primarul municipiului Craiova împotriva sentinţei nr. 1545 din 9 noiembrie 2005, ambele pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia civilă.
Împotriva deciziei sus menţionate au declarat recurs, pârâţii Consiliul local Craiova, Primăria municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenţii-pârâţi au criticat hotărârea instanţei de apel, în esenţă, deoarece aceasta a ignorat a analiza actele depuse de pârâţi; nu a avut în vedere că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită; nu a dovedit rolul activ, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi a acordat, în mod eronat, atât restituirea în natură, cât şi măsuri reparatorii prin echivalent, pentru aceeaşi suprafaţă de teren.
S-au mai invocat ca motive de nelegalitate, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a pronunţat sentinţa nr. 1545/2005 a Tribunalului Dolj, prin care s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei nr. 1390/2005, a aceleiaşi instanţe şi aprecierea eronată a calităţii procesuale pasive a Consiliului local Craiova, care nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea completată.
Prin Decizia nr. 4863 pronunţată la 13 iunie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a admis recursul declarat de pârâţi împotriva Deciziei civile nr. 182 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că instanţa de apel a omis a examina şi dispoziţia nr. 5188 din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova, prin care s-a restituit reclamantei, în natură, o suprafaţă de 610 mp teren, precum şi construcţia edificată pe aceasta, de 158,46 mp.
De asemenea, a constatat că, expertiza administrată în cauză nu a avut ca obiectiv stabilirea exactă a suprafeţei de teren deţinută de autorul G.E. în Craiova, în raport de toate actele de proprietate prezentate de reclamantă.
Instanţa de recurs a stabilit că expertul trebuia să determine şi dacă, faţă de titlurile de proprietate constituite în favoarea reclamantei, atât pe calea dreptului comun, cât şi în temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta mai era îndreptăţită la restituirea vreunei suprafeţe de teren.
În acest sens, instanţa de casare a apreciat că trebuia lămurită constatarea făcută în procesul-verbal întocmit la data de 9 aprilie 2003 privind starea de fapt a imobilului în litigiu, în care s-a consemnat că, după punerea în posesie a reclamantei cu suprafaţa de teren de 3372,50 mp, s-a mai constatat existenţa în plus a unei suprafeţe de 822,55 mp, care, la acea dată era deţinută de SC M. SRL.
În ceea ce priveşte critica vizând lipsa calilăţii de persoană îndreptăţită, în sensul Legii nr. 10/2001, pentru reclamanta D.C.R., aceasta a fost înlăturată, întrucât, prin dispoziţia nr. 5188 din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova, i-a fost restituită reclamantei suprafaţa de 610 mp teren, precum şi construcţia edificată.
Ca atare, calitatea procesuală activă i-a fost recunoscută şi în contradictoriu cu Primăria municipiului Craiova, prin sentinţa civilă nr. 10678 din 13 septembrie 1993 a Judecătoriei Craiova, (rămasă definitivă şi irevocabilă), în care aceasta a figurat ca parte, în litigiul privind revendicarea imobilului, ce constituie obiectul pricinii de faţă, şi prin care i s-a restituit reclamantei imobilul (teren) situat în Craiova.
Instanţa de recurs a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă, dovedind dreptul de proprietate asupra imobilului, că această legitimare procesuală i-a fost recunoscută chiar de pârâtă, care i-a restituit şi imobilul ce a făcut obiectul dispoziţiei nr. 5188/2003 emisă de Primarul municipiului Craiova.
A constatat că în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., prin încheierea dată în camera de consiliu de Tribunalul Dolj, secţia civilă, la data de 23 septembrie 2005, prin care s-a îndreptat doar numărul dispoziţiei contestate, precum şi a prevederilor art. 2812 C. proc. civ., prin sentinţa civilă nr. 1545 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Dolj, fiind completat dispozitivul sentinţei civile nr. 1390 din 14 septembrie 2005 a aceleiaşi instanţe, care omisese a se pronunţa cu privire la una din deciziile contestate.
Instanţa a motivat în considerentele deciziei sale şi că îndreptarea unei erori materiale, în sensul mai sus arătat nu constituie un motiv de nelegalitate, în înţelesul atribuit de prevederile art. 304 C. proc. civ.
Instanţa de casare a mai reţinut şi că s-a stabilit configurarea procesuală pasivă a raportului juridic şi faţă de Consiliul local Craiova, în mod corect, în cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 2812 din acelaşi cod.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 16919.3/54/2005 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Instanţa de trimitere s-a conformat deciziei de casare şi a dispus efectuarea unei expertize tehnice topometrice, cu obiectivele stabilite de instanţa supremă, acestea fiind evidenţiate în încheierea din 20 mai 2008 (fila 17 dosar rejudecare apel), fiind desemnat ca expert tehnic de specialitate, N.C.
Pe parcursul soluţionării cauzei, la data de 26 decembrie 2008, reclamanta a decedat, fiind introduşi în cauză moştenitorii: D.G., D.E.M. şi D.N.D.
La acest raport părţile au formulat obiecţiuni, ce au fost încuviinţate de instanţă.
Prin Decizia civilă nr. 291 din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Craiova împotriva sentinţei civile nr. 1390 din 14 septembrie 2005, precum şi apelul declarat de pârâţii Consiliul local Craiova şi Primarul municipiului Craiova împotriva sentinţei civile nr. 1545 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Dolj.
A schimbat ambele sentinţe şi a respins contestaţia formulată de reclamanta D.C.R. (aceasta având ca moştenitori pe D.G., D.E.M. şi D.N.D.) împotriva dispoziţiilor nr. 5235 din 25 februarie 2005 şi nr. 6482 din 28 martie 2005 emise de Primăria municipiului Craiova.
În respectarea caracterului obligatoriu al deciziei de casare, s-a depus la dosar, copia dispoziţiei nr. 5188 din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova şi s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topo.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de rejudecare a reţinut că au fost tranşate cu caracter irevocabil, de către instanţa supremă, chestiunile legate de calitatea procesuală a reclamantei de persoană îndreptăţită, în sensul Legii nr. 10/2001, calitatea procesuală pasivă a Consiliului local Craiova şi legalitatea sentinţei civile nr. 1545/2005 a Tribunalului Dolj, aceste aspecte neputând forma obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.
Cât priveşte întinderea dreptului de proprietate al autorului reclamantei asupra imobilului, instanţa de rejudecare a reţinut că, faţă de actele de proprietate prezentate de reclamantă şi adresa din 05 noiembrie 2007 emisă de Primăria Craiova (fila 7 dosar Tribunal), a rezultat că imobilul preluat abuziv, în temeiul Decretului nr. 92/1950 este compus din teren în suprafaţă de aprox.4000 mp., din care curţi de 2440 mp, iar suprafaţa construită a tuturor corpurilor de clădiri este de 260 mp.
Din suprafaţa de 4000 mp, aceea de 3372,5 mp a fost restituită reclamantei, pe calea dreptului comun, prin sentinţa civilă nr. 10678 din 13 septembrie 1993 a Judecătoriei Craiova, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin sentinţa civilă nr. 6295 din 12 aprilie 1995 a aceleiaşi instanţe.
Diferenţa de 627,5 mp a fost solicitată de reclamantă pentru restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 176/N/2001, soluţionată în sensul respingerii cererii, prin dispoziţia nr. 5235 din 25 februarie 2005 emisă de Primăria municipiului Craiova.
Această dispoziţie a fost modificată parţial, ulterior, în sensul propunerii acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, prin dispoziţia nr. 6482 din 28 martie 2005 emisă de aceeaşi entitate.
A mai reţinut instanţa de rejudecare că, prin dispoziţia nr. 5188 din 9 aprilie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova în soluţionarea notificării nr. 150/N/2001 (fila 15) s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului în suprafaţă totală de 610 mp.
Referitor la expertiza întocmită de expert tehnic N.C., instanţa a reţinut că terenul şi imobilul sunt învecinate, aflându-se, unul în continuarea celuilalt, ambele fiind dobândite prin actele de donaţie depuse la dosar, cele două terenuri prezentând caracteristicile unui corp comun, aspect evidenţiat şi în cuprinsul procesului-verbal încheiat la 9 aprilie 2003 de Primăria municipiului Craiova.
Instanţa a evidenţiat şi faptul că, în cuprinsul acestui din urmă înscris (procesul-verbal) s-a reţinut că există şi o altă suprafaţă mai mare, peste cea de 3372,50 mp.
Faţă de situaţia de fapt stabililtă în rejudecare, urmare administrării probatoriilor (expertiză), instanţa de trimitere a reţinut o altă situaţie juridică a imobilului.
Astfel, a concluzionat că, în mod corect, unitatea deţinătoare sesizată cu soluţionarea notificării nr. 176/N/2001 adresată Primăriei municipiului Craiova, a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 627,5 mp situat în Craiova, dispoziţia nr. 5235/2005 emisă de pârâtă, fiind legală.
Pentru aceleaşi considerente, şi contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 6482 din 28 martie 2005, prin care a fost modificat parţial art. 1 din dispoziţia anterior amintită a fost respinsă, pentru suprafaţa cerută a fi restituită, menţinându-se soluţia de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, în respectarea principiului "non reformaţio in peius".
Împotriva Deciziei civile nr. 219 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova au declarat recurs reclamanţii D.N.D., D.G. si D.E.M., criticând-o pentru nelegalitate, în sensul încălcării dispoziţiilor art. 315 alin. (1) şi a celor prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., fără a indica în drept, motivele de recurs, din dezvoltarea acestor critici, Înalta Curte apreciind că recurenţii-reclamanţi au invocat nelegalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 304 pct. 9 din acelaşi cod.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi susţin că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere doar constatarea realizată în cuprinsul procesului-verbal încheiat la 9 aprilie 2003 de Primăria municipiului Craiova, în care s-a consemnat că există o suprafaţă de 825,55 mp, peste cea stabilită ca fiind de 3372,50 mp, instanţa refuzând a pune la dispoziţia expertului tehnic, fişa imobilului aflată la buletinul clădirilor din anul 1948.
Se arată de către recurenţii-reclamanţi că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova - în rejudecare- este nelegală, deoarece instanţa a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 129 alin. (5) din acelaşi cod, în sensul că, având în vedere refuzul Primăriei municipiului Craiova de a pune la dispoziţia expertului, înscrisul mai sus menţionat, precum şi celelalte acte doveditoare ale dreptului de proprietate privind imobilul în litigiu, a ignorat că autorul acestora a deţinut cu acest titlu, 3 imobile.
Se invocă de către recurenţi că expertul nu a răspuns obiecţiunii formulată de aceştia, prin care i se cerea să verifice dacă în buletinul clădirii, figura autorul G.E.
Recurenţii-reclamanţi solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, care nu s-a conformat dispoziţiilor obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, stabilite prin Decizia nr. 4863/2007, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamanţi este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., "în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În interpretarea acestor prevederi legale, modul în care instanţa de control judiciar s-a conformat dispoziţiilor obligatorii ale instanţei de casare este definitoriu pentru reluarea judecăţii, aceasta urmând a fi realizată, în limitele stabilite de instanţa superioară, pentru restul hotărârii atacate, cauza intrând în puterea lucrului judecat.
În speţă, pricina a fost trimisă Curţii de Apel Craiova pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâţii Primăria municipiului Craiova, Consiliul local Craiova şi Primarul municipiului Craiova împotriva sentinţelor civile nr. 1390/2005 şi nr. 1545/2005 ale Tribunalului Dolj.
Instanţa de casare a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinând că, pentru lămurirea situaţiei juridice a terenului şi stabilirea întinderii acestuia, se impune efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate topo.
Or, cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere a respectat întocmai dispoziţiile instanţei de casare, referitor la identificarea suprafeţei de teren, solicitată prin notificarea nr. 176/N/2001.
Astfel, faţă de actele de proprietate depuse la dosar şi de concluziile raportul de expertiză tehnică de specialitate, Curtea de Apel Craiova a stabilit că suprafaţa de teren situată în Craiova, a fost restituită reclamantei.
Instanţa de rejudecare, pe baza probelor a căror administrare a fost stabilită obligatoriu de instanţa de casare, a concluzionat că, în mod corect, unitatea deţinătoare, sesizată cu soluţionarea notificării a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 627,5 mp situat în Craiova, dispoziţia nr. 5235/2005 emisă de Primăria municipiului Craiova, fiind legală.
În consecinţă, critica referitoare la nelegalitatea deciziei instanţei de rejudecare, în sensul că aceasta nu a solicitat şi fişa imobilelor buletinului de clădiri din anul 1948, nu este fondată, instanţa de recurs, neevidenţiind obligativitatea administrării acestei probe.
De altfel, în respectarea caracterului obligatoriu al decizei de casare, instanţa de rejudecare, verificând şi dispoziţia nr. 5188 emisă de Primăria municipiului Craiova, în soluţionarea notificării nr. l50/N/2001 a constatat că, s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului în suprafaţă totală de 610 mp, astfel că situaţia de fapt a fost pe deplin lămurită, sub aspectul vizat de instanţa de casare.
Întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta D.C.R. a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, în sensul Legii nr. 10/2001, de pe urma autorului E.G., nici critica referitoare la nedovedirea dreptului de proprietate al acesteia privind cele trei imobile, nu poate fi analizată, în raport de statuările realizate de instanţa supremă, prin Decizia nr. 4863 din 13 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Critica formulată de reclamanţi, în sensul că Decizia pronunţată în rejudecarea apelurilor este nelegală, deoarece instanţa de trimitere nu a dat dovadă de rolul activ, consfinţit de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu poate fi primită.
În limitele deciziei de casare, instanţa de rejudecare a fost ţinută a lămuri chestiunea legată de identificarea terenului, şi de a stabili dacă a fost restituită suprafaţa solicitată, astfel că, lipsa "rolului activ" al instanţei, în a stabili calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei, câtă vreme s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra legitimării procesuale active, nu poate constitui un motiv de nelegalitate, în înţelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte va constata incidente prevederile art. 312 alin. (1) teza a -Ii-a C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii D.N.D., D.G. şi D.E.M. împotriva Deciziei nr. 291 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4726/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4724/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
