ICCJ. Decizia nr. 4773/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4773/2011
Dosar nr.5590/3/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Judecata în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 1349 din 16 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 5590/3/2009 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis excepţia netimbrării, s-a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamantul F.V.S. împotriva pârâtei B.F.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită legal în momentul înregistrării cererii, instanţa va pune în vedere petentului să depună suma până la primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează nu anularea cererii. În speţă, taxă judiciară de timbru nu a fost plătită anticipat şi nici până la primul termen de judecată stabilit de instanţă în acest sens, 02 noiembrie 2009, deşi reclamanţii au fost legal citaţi cu această menţiune.
Judecata în apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 516/A din 14 septembrie 2010 a admis apelul declarat de reclamantul F.S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.F., împotriva sentinţei civile nr. 1349 din 16 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a desfiinţat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi Tribunal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că acţiunea în revendicare formulată de reclamant în baza art. 480 şi 481 C. civ., vizează un teren care, conform susţinerilor reclamantului, a trecut abuziv în proprietatea statului, fiind rechiziţionat de armata sovietică şi, ulterior, de autorităţile comuniste. În aceste condiţii, Curtea apreciază că în speţă, este incident art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, deoarece se solicită restituirea a două parcele de teren în suprafaţă de 4.015 m.p., respectiv 985 m.p. situate în extravilanul comunei Ciolpani, judeţul Ilfov, iar analiza preferabilităţii titlurilor părţilor se va face după stabilirea modalităţii de preluare cu titlu sau fără titlu a terenului de către stat şi, implicit, a corectei reconstituiri a dreptului de proprietate în persoana autorului pârâtei, I.G.
Hotărârile judecătoreşti despre care ambele părţi fac vorbire în înscrisurile depuse la dosar nu au fost depuse, astfel încât, în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, obligând reclamantul să timbreze cererea cu suma de 111.000,99 RON.
Art.15 lit. r) prevede că sunt scutite de plata taxei de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente. Acţiunea formulată de către reclamant se încadrează în dispoziţiile art. menţionat, fiind o acţiune scutită de plata taxei de timbru, deoarece tinde la recuperarea unui imobil preluat abuziv de către stat, indiferent în posesia, respectiv proprietatea, cărei persoane fizice sau juridice se află în prezent.
Obligarea reclamantului la plata unei taxe de timbru nedatorate ar conduce la încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, deoarece i-ar limita accesul liber la instanţă.
Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza admiţând excepţia netimbrării acţiunii, fără a intra în cercetarea fondului, Curtea, în baza art. 296 raportat la art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a admis apelul şi a desfiinţat sentinţa apelată, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă – Tribunalul Bucureşti, pentru soluţionarea pe fond.
Judecata în recurs
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei şi respingerea apelului, cu consecinţa menţinerii sentinţei ca fiind legală şi temeinică.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, pe considerentul că terenul a trecut în mod abuziv în proprietatea statului, fiind rechiziţionat de armata sovietică şi, ulterior, de autorităţile comuniste.
Textul de lege menţionat prevede că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.
Dispoziţia legală invocată nu se referă la acţiunea în revendicare de drept comun, astfel cum este cazul în speţă, ci la ipoteza în care astfel de cereri sunt formulate în contradictoriu cu statul şi într-o procedură specială.
Recurenta mai susţine că ea a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul cauzei prin vânzare-cumpărare, iar autoarea sa, B.I., a dobândit dreptul de proprietate asupra acestora prin reconstituire.
Susţinerile reclamantului intimat cu privire la nelegalitatea emiterii titlurilor de proprietate, la caracterul penal al procedurii de constituire şi la reaua-credinţă a pârâtei în raport de preţul plătit în anul 2000 pentru terenurile în litigiu nu sunt altceva decât încercări de inducere în eroare a instanţei de judecată.
Recurenta arată că reclamantul a iniţiat în decurs de 8 ani, 8 dosare civile şi 3 penale şi redă soluţiile pronunţate în aceste dosare.
În baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ataşează la dosar copiile hotărârilor judecătoreşti la care se referă în cererea de recurs.
Intimatul F.S. nu a depus la dosar întâmpinare.
În schimb, a depus contractul de vânzare de drepturi litigioase, autentificat la 14 februarie 2011 de B.N.P. Asociaţi R.D., M.P. şi A.P., prin care a înstrăinat, printre altele, dreptul litigios ce face obiectul prezentei cauze în favoarea cumpărătorului C.F.B.
În atare situaţie, acesta din urmă a fost introdus în cauză, în calitate de intimat în locul lui F.S.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Aşa cum corect a reţinut Curtea de apel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a revendicat două suprafeţe de teren, despre care a susţinut că au fost trecute abuziv în proprietatea statului, fiind rechiziţionate de armata sovietică şi, ulterior, de autorităţile comuniste în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.
În atare situaţie, sunt incidente dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.
Textul de lege menţionat nu distinge după cum acţiunea este îndreptată împotriva statului ori împotriva altor persoane fizice sau juridice şi nici nu impune, aşa cum pretinde recurenta, ca ea să fie declanşată într-o procedură specială, reglementată de un anumit act normativ.
Cum o atare distincţie nu este făcută de legiuitor, ea nu este permisă nici instanţei de judecată, astfel încât în mod legal Curtea de apel a considerat că acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Susţinerile reclamantului referitoare la nelegalitatea titlului pârâtei-recurente reprezintă chestiuni de fond, care nu pot fi analizate în actualul stadiu al procedurii, ci doar la rejudecarea cauzei, dispusă prin Decizia Curţii de apel.
Tot cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere şi hotărârile judecătoreşti depuse la dosar de către recurenta-pârâtă, precum şi susţinerile formulate de aceasta în apărare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.F. împotriva deciziei nr. 516/A din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4766/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4780/2011. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
