ICCJ. Decizia nr. 4821/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4821/2011
Dosar nr. 9166/63/2009
Şedinţa publică din 6 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Dolj, sub nr. 9166/63/2009, reclamantul P.D.P. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva sa, constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi şi în consecinţă acordarea de despăgubiri conform Legii 10/2001, acordarea indemnizaţiei pentru 14 ani corespunzătoare Decretul-lege nr. 118/1990, despăgubiri pentru bunurile din apartament nerecuperate în valoarea de 20.000 lei, fără despăgubiri morale.
În motivarea cererii a arătat că a depus cerere de revendicare în baza Legii nr. 10/2001 ce i-a fost respinsă, motivat de faptul că nu a fost proprietar, i s-a desfăcut contractul de muncă de 6 ori, a fost exmatriculat din şcoală de 3 ori, respectiv în anul 1972, 1977 şi 1982, a fost reţinut şi anchetat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976, de la ora 10 .00 şi până la 5.oo dimineaţa, precum şi întruna din lunile iulie sau august 1984 de la ora 10.00 ziua până a doua zi dimineaţa.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că despăgubirile materiale nu au fost dovedite, iar indemnizaţia corespunzătoare Decretul-lege nr. 118/1990 pentru 14 ani reprezintă în fapt daune morale, daune pe care reclamantul a arătat în mod expres că nu le solicită.
La data de 09 decembrie 2009 reclamantul a depus o precizare la acţiune în care a menţionat bunurile mobile confiscate şi anume: cărţi în valoare de 7000 lei, volumul „ Hronicul a romano-moldo-vlahilor " în valoare de 1300 lei, două mese sculptate în valoare de 1000 lei fiecare, suma de 2500 lei, 6 paturi fiecare în valoare de 250 lei, plapumă în valoare de 1000 lei, fier de călcat, radiator amândouă în valoare de 500 lei, cuţite, linguri, furculiţe, veselă - cam 500 lei.
La data de 17 decembrie 2009 reclamantul a mai depus o precizare la acţiune în care a arătat că indemnizaţia pentru 14 ani pe Decretul-lege nr. 118/1990 este de 14.000.000 sau 7.000.000, sumă precizată efectiv la data de 25 ianuarie 2010 ca fiind 1456 lei.
La termenul de judecată din 25 februarie 2010 instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, motivat de faptul că deşi capătul de cerere evaluabil în bani are o valoare mai mică de 5 miliarde lei vechi ce ar atrage competenţa materială a judecătoriei, conform art. 1 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cererea mai are şi un alt capăt de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, care, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 este de competenţa tribunalului, situaţie în care operează prorogarea de competenţă, potrivit art. 17 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 120 din 18 martie 2010, Tribunalul Dolj a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând că măsurile administrative al căror caracter politic solicită a fi constatat, enumerate de către reclamant sunt: desfacerea contractului de muncă de 6 ori, exmatricularea din şcoală de 3 ori, respectiv în anul 1972, 1977, 1982, reţinerea şi anchetarea pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976, de la ora 10.00 ziua până la 5.00 dimineaţa, într-una din lunile iulie sau august 1984 de la ora 10 00 ziua până dimineaţa.
Cu privire la desfacerea contractului individual de muncă, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copia carnetului de muncă ( f. 38- 45 ) şi declaraţiile extrajudiciare de martori ( f. 35-37) nu rezultă că aceste măsuri au fost dispuse ca urmare a activităţii politice a reclamantului, reclamantul nepropunând alte probe în susţinerea afirmaţiilor sale.
Nici exmatricularea din şcoală nu este dovedită de către reclamant ca fiind urmarea aceleiaşi activităţi politice a acestuia, adeverinţele nr. 143/2009 emisă de Liceul Teoretic Traian Orşova, nr. 4084/2008 emisă de Grupul Şcolar Industrial Energetic Craiova, nr. 4684/2009 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi menţionând ca motiv al exmatriculărilor doar absenţa nejustificată a acestuia de la cursuri.
Nici perioada în care reclamantul a fost internat în Spitalul nr. 9 din Bucureşti, respectiv 16 mai 1972 - 23 mai 1972 nu reprezintă o justificare a absenţelor menţionate în adeverinţa nr. 4084/2008 emisă de Grupul Şcolar Industrial Energetic Craiova, întrucât acesta a fost exmatriculat la data de 09 mai 1972 anterior exmatriculării.
Această perioadă în care a fost internat, reclamantul nu a solicitat a fi constatată ca măsură administrativă cu caracter politic.
Cât priveşte perioada în care a fost reţinut şi anchetat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976, de la 10 ziua până la 5 dimineaţa, într-una din lunile iulie sau august 1984 de la 10.00 ziua până dimineaţa, reclamantul nu a făcut dovada acestor măsuri, din adresa nr. 1479335/2009 a Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Mehedinţi rezultând că în baza lor de date nu sunt informaţii cu privire la aceste aspecte, reclamantul nepropunând alte probe în dovedirea acestui aspect.
Prin urmare, întrucât reclamantul nu a făcut dovada măsurilor administrative al căror caracter politic solicită a fi constatat, deşi avea această obligaţie conform art. 1169 C. civ, instanţa a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative ca nedovedit.
In ceea ce priveşte constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului, dat fiind că acest apartament a fost deţinut de către reclamant doar cu titlu de chiriaş, după cum rezultă din copia contractului de închiriere nr. 2180/1977, iar dispoziţiile Legii nr. 221/2009 sunt în sensul restituirii imobilelor proprietatea persoanelor persecutate politic, aspect ce rezultă din prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din acest act normativ care fac trimitere la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în acest din urmă act normativ prevăzându-se în art. 3 alin. (1) lit. a) că sunt persoane îndreptăţite „ persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora", tribunalul a respins capătul de având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra acestui imobil.
Cât priveşte c/val bunurilor mobile ce i-au fost confiscate, s-a constatat pe de o parte că reclamantul nu a făcut dovada nici a deţineri, nici a confiscării lor, iar pe de altă parte nici că acestea au fost confiscate ca urmare a unei măsuri administrative cu caracter politic.
Reclamantul a mai solicitat şi indemnizaţia pentru 14 ani pe Decretul-lege nr. 118/1990, precizând că a primit doar 2 lei, capăt de cerere pe care instanţa 1-a respins, motivat de faptul că pe de o parte această indemnizaţie reprezintă tot o reparaţie morală, acordându-se după cum se menţionează în art. 4 din acest act normativ, indiferent dacă persoanele aflate în situaţiile prev. de art. 1 alin. (1) sunt sau nu sunt pensionate, iar pe de altă parte că aceasta a fost acordată pentru perioada în care reclamantul a fost internat în Spitalul nr. 9 din Bucureşti , după cum rezultă din Decizia nr. 186/1999 (f. 5), perioadă
care nu s-a solicitat în prezenta cauză a fi constatată ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic.
Mai mult, potrivit art. 4 alin. (3) din Decretul-Lege nr. 118/1990, aceste indemnizaţii se actualizează prin hotărâre a guvernului, în funcţie de evoluţia preţurilor şi a tarifelor, o dată cu indexările aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.
Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul, în baza art. 4, art. 5 din Legea nr. 221/2009 a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Apelantul reclamant a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a procedat la respingerea acţiunii promovate, întrucât împotriva sa au fost exercitate măsuri administrative al căror caracter politic a solicitat a fi constatat, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, fiindu-i pe cale de consecinţă aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (4) din acest normativ.
In acest sens, apelantul reclamant a arătat că întrucât Legea 221/20909 se aplică şi persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, a solicitat constatarea dreptului de proprietate pentru apartament şi despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, indemnizaţie pentru 14 ani corespunzătoare Decretului-lege nr. 118/1990, daune morale, precum şi despăgubiri pentru bunurile nerecuperate, în valoare de 15.000 lei.
La apelul formulat de reclamant intimatul Statul Român a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.
Prin Decizia civilă nr. 273 din 22 septembrie 2010, Curtea de apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.D.P. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 18 martie 2010 a Tribunalului Dolj.
Instanţa de apel a reţinut că, Legea nr. 221/2009 are ca obiect stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, au făcut obiectul unor condamnări cu caracter politic ori al unor măsuri administrative asimilate acestora.
Anterior acestei legi, au fost adoptate Decretul-lege nr. 118/1990 şi OUG nr. 214/1999 pentru repararea prejudiciilor morale şi materiale suferite în timpul regimul politic anterior de categorii de persoane expres prevăzute în actele normative.
Actul normativ din 2009 are caracter de complinire, nu înlătură drepturile deja stabilite prin legile anterioare, având ca scop înlăturarea consecinţelor penale ale condamnărilor cu caracter politic pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, repunerea în drepturi a persoanelor pentru care s-a dispus, prin aceste condamnări, decăderea din drepturi sau degradarea militară; acordarea de despăgubiri morale, dacă reparaţiile obţinute prin efectul Decretului-lege nr. 118/1990 şi OUG nr. 214/1999 nu sunt suficiente; repararea prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile nu au fost restituite sau nu s-au obţinut despăgubiri în echivalent.
Prin art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 221/2009, se definesc două categorii de măsuri abuzive luate de regimul politic comunist şi care pot fi reparate, respectiv condamnările cu caracter politic (definite prin enumerare şi trimitere expresă la infracţiunile în baza cărora a fost pronunţată condamnarea) şi măsurile administrative cu caracter politic, acestea din urmă fiind definite ca măsuri administrative având ca obiect dislocarea şi stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea locului de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate de legiuitor, pe de o parte, iar pe de alta parte, alte măsuri administrative, dacă scopul acestora a fost tot unul cu caracter politic cu aplicarea concordantă a dispoziţiilor art. 2 din OUG nr. 214/1999.
Modalitatea practică de reparare a prejudiciului este stabilită de legiuitor prin art. 5 din lege, în alin. (1) stabilindu-se că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, se poate adresa instanţei de judecată. Litera a) din acest alineat prevede posibilitatea de a cere obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, iar lit. b) stabileşte acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă a obţinut reparaţia în condiţiile legilor anterioare.
Cadrul general de reglementare a drepturilor patrimoniale recunoscute de lege, rezultat din interpretarea logică şi teleologică a prevederilor art. 5, priveşte toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât şi cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politice în perioada de referinţă, care beneficiază de dreptul la despăgubiri morale şi/sau materiale.
Atât condamnările, cât şi măsurile administrative au avut un caracter politic, constituie măsuri abuzive ale regimului comunist, vizând persoanele care s-au împotrivit sub diverse forme regimului comunist totalitar şi care au suferit prejudicii materiale şi morale, iară a se putea distinge între cele două categorii, sub aspectul daunelor materiale şi morale, întrucât ar însemna negarea raţiunii adoptării actului normativ şi crearea unui cadru juridic discriminatoriu pentru persoanele aflate în situaţii similare.
In speţă, prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat instanţei să dispună constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva sa, constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, şi în consecinţă acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, acordarea indemnizaţiei de 14 ani corespunzătoare Decretului-lege nr. 118/1990, despăgubiri pentru bunurile din apartament nerecuperate în valoarea de 20.000 lei, tară a solicita despăgubiri morale.
S-a constatat că Tribunalul Dolj în baza probatoriului administrat în cauză a reţinut în mod judicios că sunt lipsite de temei legal solicitările formulate de reclamant prin acţiune.
Astfel, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv copia carnetului de muncă, precum şi proba testimonială extrajudiciară atestă faptul că măsurile dispuse împotriva apelantului reclamant vizând desfacerea contractului individual de muncă nu au fost dispuse ca urmare a activităţii politice a apelantului, acesta nepropunând nici o altă probă în susţinerea afirmaţiilor sale, obligativitate ce-i incumba conform art. 1169 C. civ.
Totodată, adeverinţele nr. 143/2009, 4084/2008 şi 4684/2009 emise de Liceul Teoretic „Traian" Orşova, Grupul Şcolar Industrial Energetic Craiova, precum şi Inspectoratul Şcolar Mehedinţi, menţionează ca unic motiv al exmatriculărilor apelantului reclamant absenţa nejustificată a acestuia de la cursuri, neconfirmându-se în nici un fel susţinerea acestuia că ar fi fost rezultatul activităţii politice pe care a desfăşurat-o.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că internarea reclamantului în Spitalul nr. 9 din Bucureşti, ce a avut loc în perioada 16 mai 1972 - 23 mai 1972 nu justifică absenţele menţionate în adeverinţa emisă de Gr.Şcolar Energetic Craiova, întrucât apelantul reclamant a fost exmatriculat la data de 9 mai 1972, deci anterior internării, iar perioada în care a fost internat, reclamantul nu a solicitat a fi constatată ca măsură administrativă cu caracter politic.
Totodată, din adresa nr. 1479335/2009, eliberată de Inspectoratul jud. al Poliţiei de Frontieră Mehedinţi, rezultă că în baza de date a acestei instituţii nu există informaţii de natură a confirma susţinerile apelantului reclamant referitor la reţinerea şi anchetarea sa pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976 şi întruna din lunile iulie sau august 1984, apelantul nepropunând administrarea altor probatorii în dovedirea acestui aspect.
Ca atare, se constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada măsurilor administrative al căror caracter politic a solicitat a fi constatat, respingând motivat acest petit de cerere.
Cu privire la solicitarea apelantului reclamant vizând constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului, se constată că acest bun a fost deţinut de reclamant numai în calitate de chiriaş, potrivit contractului de închiriere nr. 2180/1977, aspect de altfel necontestat de acesta.
Or, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea 221/2009, sunt în sensul restituirii imobilelor proprietatea persoanelor executate politic, dispoziţii ce fac trimitere la prevederile Legii 10/2001, care în art. 3 alin. (1) lit. a) arată că sunt persoane îndreptăţite persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Este evident că în speţă beneficiul acestor prevederi legale nu-i este aplicabil apelantului reclamant, situaţie corect reţinută de instanţa de fond.
Deşi apelantul a susţinut că odată cu evacuarea sa din apartament i-au fost confiscate bunurile mobile pe care le deţinea, se constată că nu a făcut în nici un fel dovada realităţii acestor susţineri şi nici pe aceea a confiscării bunurilor, cu atât mai mult a confiscării acestora ca urmare a aplicării unei măsuri administrative cu caracter politic.
Referitor la solicitarea reclamantului cu privire la indemnizaţia prevăzută de Decretul-lege 118/1990 pentru o perioadă de 14 ani, susţinând că a primit numai suma modică de 2 lei, se constată că această indemnizaţia reprezintă o reparaţie morală iar reclamantul nu a solicitat despăgubiri morale.
De asemenea se constată că această solicitare a reclamantului a fost în mod corect respinsă de prima instanţă, întrucât aşa cum rezultă din Decizia nr. 186/1999, eliberată de Comisia Judeţeană Mehedinţi de aplicare a Decretului-lege 118/1990 republicat, îndreptăţirea reclamantului în a primi despăgubiri conform acestui act normativ a fost acordată numai pentru perioada 16 mai 1972 - 22 mai 1972, când a fost internat la Spitalul nr. 9 din Bucureşti, perioadă care însă nu a fost solicitată de reclamant a fi constatată ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic.
Se constată că în cadrul motivelor de apel apelantul reclamant a solicitat şi daune morale, solicitarea sa reprezentând o cerere nouă, inadmisibil a fi făcută pentru prima dată în apel, conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, prin acţiunea introductivă în instanţă, reclamantul a precizat expres că nu solicită despăgubiri morale, această menţiune a sa nefiind modificată pe parcursul judecăţii şi, ca atare, neconstituind petit de cerere asupra căruia instanţa de fond trebuia să se pronunţe, apelantul reclamant nu poate solicita direct în calea de atac a apelului acordarea daunelor morale.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în termen reclamantul P.D.D.
Recurentul, în motivarea cererii de recurs nu precizează în drept motivele avute în vedere.
În prezentarea extensivă a cererii de recurs se reiau aceleaşi motive expuse în acţiunea principală şi în cererea de apel, fără a se învedera critici privind nelegalitatea hotărârii instanţei de apel.
Analizând cererea de recurs, instanţa reţine că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Instanţa de apel în mod corect a reţinut starea de fapt şi de drept, în sensul că obiectul cererii de chemare în judecată a fost acela privind pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva reclamantului, constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Drobeta Turnu-Severin, acordarea despăgubirilor potrivit Legii nr. 10/2001, acordarea unei indemnizaţii pentru 14 ani, corespunzătoare Decretului-lege nr. 118/1990 şi acordarea despăgubirilor pentru bunurile din apartamentul său, nerecuperate şi evaluate la 20.000 lei, nesolicitând iniţial despăgubiri morale.
A mai arătat recurentul că măsurile administrative al căror caracter politic a solicitat să fie constatat ar fi: desfacerea contractului de muncă de 6 ori, exmatricularea din şcoală de trei ori, respectiv în anii 1972, 1977 şi 1982, reţinerea şi arestarea sa pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei în luna iunie 1976 şi într-una din lunile iulie sau august 1984.
Prin hotărârea recurată, pe baza probelor administrate, instanţa corect a reţinut cu privire la desfacerea contractului de muncă, că această măsură s-a dispus pentru alte motive decât cele privind activităţile politice întreprinse de recurent.
Nu s-a dovedit nici împrejurarea că exmatricularea din şcoală a fost urmare a aceleiaşi activităţi politice a reclamantului, ci dimpotrivă motivul exmatriculărilor a fost absenţa nejustificată de la şcoală.
Pentru perioada 16 mai 1971 – 23 mai 1972, în care reclamantul a fost internat în Spitalul nr. 9 Bucureşti, nu s-a solicitat constatarea ca măsură administrativă cu caracter politic, perioadă care nu a putut fi inclusă în intervalul de timp al şcolarizări şi considerată ca absenţă nemotivată.
Reclamantul a fost exmatriculat din şcoală la 09 mai 1972, deci anterior internării în spitalul de psihiatrie.
Nicio probă administrată în cauză nu confirmă cercetarea şi reţinerea reclamantului pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei.
Faţă de cele expuse, corect a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative ca nedovedit.
Referitor la constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului, instanţa a avut în vedere că reclamantul îl deţinea cu titlul de chiriaş, situaţie în care instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor Legii nr. 221/2009, în sensul restituirii numai a imobilelor proprietatea persoanelor persecutate politic, conform art. 5 alin. (1) lit. b), care fac trimitere la dispoziţiile legii precitate.
Cu privire la contravaloarea bunurilor mobile pretinse că i-au fost confiscate şi evaluate de reclamant la 15.000 lei, soluţia instanţei de apel este corectă, deoarece recurentul nu a făcut dovada deţinerii şi confiscării lor şi nici că au fost confiscate ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic.
Indemnizaţia acordată reclamantului în temeiul Decretului-lege 118/2009 s-a reţinut a fi o reparaţie morală, şi s-a acordat persoanelor îndreptăţite, indiferent dacă au fost sau nu pensionate, reclamantului cuvenindu-i-se pentru perioada în care a fost internat în Spitalul nr. 9 Bucureşti, indemnizaţie care este supusă actualizării în raport de evoluţia preţurilor, tarifelor şi tuturor indexărilor ce se aplică pensiilor.
În raport de cele expuse, se reţine că, recurentul a criticat hotărârea instanţei de apel, invocând aplicarea greşită a art. 5 din Legea nr. 221/2009, critică ce poate fi încadrată în motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Legea nr. 221/2009 are ca obiect o strictă reglementare, respectiv stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care, în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au făcut obiectul unor condamnări cu caracter politic, ori a unor măsuri administrative asimilate, dar, în speţă, se reţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a art. 5 din lege.
Niciuna dintre solicitările reclamantului din cauză nu se încadrează în faptele prevăzute în mod distinct de legea specială, lege ce are ca scop înlăturarea consecinţelor penale ale condamnărilor cu caracter politic.
Faţă de toate considerentele expuse, reţinându-se ca nefondate criticile formulate de reclamant, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul acestuia urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.D.P. împotriva deciziei nr. 273 din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4687/2011. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 4683/2011. Civil → |
|---|
