ICCJ. Decizia nr. 4833/2011. Civil. Contestaţie la executare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4833/2011
Dosar nr. 5574/1/2010
Şedinţa publică din 6 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată:
Prin contestaţia în anulare promovată la 28 iunie 2010 şi înregistrată la instanţă sub nr. 5574/1/2010, contestatoarea SC B. România SRL a solicitat anularea deciziei nr. 3560 din 08 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
La primul termen de judecată din 28 februarie 2001 (fila 30 dosar), contestatorul şi-a precizat oral temeiul juridic învederând că a formulat contestaţie în anulare nu în temeiul art. 317 pct. 2 C. proc. civ., ci în temeiul art. 318 pct. 1 C. proc. civ., fără a preciza în detaliu aspectele avute în vedere prin contestaţia în anulare promovată.
Din examinarea actelor din dosar, se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 3560 din 08 iunie 2010 a admis recursul formulat de intimaţii SC Q.I. SA şi G.A.J.H. împotriva deciziei nr. 806 din 28 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi, în consecinţă:
A fost modificată Decizia, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 360 din 17 ianuarie 2006 a Judecătoriei Braşov, formulată de SC B. România SRL.
Iniţial s-a avut în vedere că, prin Decizia nr. 806/28 iunie 2009 a Curţii de Ape.
Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 360 din 17 ianuarie 2006 a Judecătoriei Braşov pe care a anulat-o.
Prin Decizia nr. 806 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 360 din 17 ianuarie 2006 a Judecătoriei Braşov pe care a anulat-o.
Instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct.7 C proc. civ. deoarece există hotărâri definitive contradictorii, respectiv, sentinţa civilă nr. 360 din 17 ianuarie 2006 a Judecătoriei Braşov şi Decizia civilă nr. 856 din 13 decembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa.
Este întrunită condiţia în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, deoarece în ambele procese este vorba de aceleaşi părţi, obiectul fiind contestaţia la executare în legătură cu dosarul execuţional nr. 122/2004 al executorului judecătoresc M.S., iar temeiul juridic este acelaşi în ambele procese.
S-a reţinut ca îndeplinită şi condiţia privitoare la faptul că hotărârile sunt date în dosare diferite.
SC Q.I. SA şi G.J.H. au declarat recurs, critica vizând următoarele aspecte:
Instanţa a pronunţat o soluţie cu aplicarea greşită a legii întrucât motivele pentru care a fost admisă contestaţia la executare sunt diferite.
Tribunalul Dâmboviţa a arătat că executorul judecătoresc nu trebuia să refuze îndeplinirea actelor de executare pentru că printr-o hotărâre anterioară s-a reţinut că prin convenţia din 17 ianuarie 2001 creditorul a fost despăgubit renunţând la executare.
Sentinţa civilă nr. 360 din 17 ianuarie 2006 a Judecătoriei/ Braşov a avut în vedere prescripţia dreptului de a cere executare silită.
Recursul a fost reţinut ca întemeiat şi admis pentru următoarele considerente.
In condiţiile art. 322 pct. 7 C proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. In cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.
Aşadar, revizuirea întemeiată pe acest motiv se poate cere dacă prin hotărârea a cărei retractare se urmăreşte a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.
Instanţa de revizuire a reţinut corect faptul că elementele autorităţii de lucru judecat sunt părţile, obiectul şi cauza, dar a apreciat greşit asupra identităţii de obiect.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 360 din 17 ianuarie 2006 a Judecătoriei Braşov s-au anulat formele de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 122/2004 al B.E.J. M.S. în baza titlului executoriu care este Decizia penală nr. 422 din 20 noiembrie 2000 a Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că S.C. Q.I. SA nu are calitatea de debitor faţă de S.C B. Română C.B.E.I. SRL deoarece prin titlul executoriu invocat nu se stabilesc raporturi juridice obligaţionale decât între G.H.J. şi S.C B. Română C.B.E.I. SRL, iar prin executarea pornită au fost încălcate prevederile coroborate ale art. 3711 şi ale art. 372 C proc. civ.
In ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a se solicita executarea silită, executarea a fost începută cu nerespectarea termenului general de prescripţie reglementat de art. 405 alin. (1) C proc. civ.
Titlul a devenit executoriu la data de 20 noiembrie 2000, a fost pus în executare iniţial la 15 ianuarie 2001, iar prin procesul-verbal din 17 ianuarie 2001 societatea intimată a renunţat la executarea silită în natură a acestui titlu executoriu.
Prin Decizia nr. 856 din 13 decembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa s-a dispus continuarea executării silite începută în dosarul nr. 122/2004 al executorului judecătoresc S.M.
S-a reţinut că titlul executoriu - sentinţa penală nr. 489 din 26 aprilie 2000 - nu a fost modificat sau desfiinţat, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2004 s-a încuviinţat cererea de executare silită a acestui titlu executoriu.
Faptul că printr-o hotărâre anterioară, şi anume Decizia nr. 1010 din 28 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, s-a reţinut că prin convenţia din 17 ianuarie 2001 s-a renunţat la întreaga executare, nu îl îndreptăţeşte pe executorul judecătoresc să refuze îndeplinirea în continuare a actelor de executare în temeiul art. 53 din Legea nr. 188/2000.
Instanţa de revizuire a arătat că în ambele procese este vorba de aceleaşi părţi, iar obiectul este contestaţia la executare în ceea ce priveşte dosarul execuţional nr. 122/2004 al B.E.J. M.S.
Cele două litigii nu au acelaşi obiect. Anularea executării silite pe temeiul interveniţii prescripţiei extinctive constituie o pretenţie distinctă de aceea vizând obligarea executorului judecătoresc să continue executarea, temeiul refuzului constituindu-l o eventuală renunţare la întreaga executare.
Împrejurarea că ambele litigii sunt în legătură cu acte de executare săvârşite în dosarul nr. 122/2004 al B.E.J. M.S. nu poate conduce la o altă concluzie.
Aşadar, instanţa a interpretat greşit prevederile art. 1201 C civ., motiv pentru care criticile formulate s-au reţinut că întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C proc. civ., aspecte care au condus la pronunţarea soluţiei citate mai sus.
Conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ., text ce reprezintă temeiul juridic al contestaţiei în anulare de faţă „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale …." .
În cauză, contestatoarea a indicat numai temeiul juridic al contestaţiei în anulare [art. 318 alin. (1) C. proc. civ.], fără să prezinte în extenso în ce constă critica formulată prin calea de atac extraordinară promovată.
Faţă de situaţia prezentată anterior, instanţa este în imposibilitatea de a analiza critica întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., faţă de Decizia contestată, pronunţată de Înalta Curte în recurs.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, urmează a fi respinsă contestaţia în anulare formulată de SC B. România SRL.
Intimaţii SC Q.I. SA şi G.A.J.H. au solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză, în cuantum de 1000 lei.
Potrivit art. 274 (1) C. proc. civ., contestatoarea fiind căzută în pretenţii, va fi obligată să plătească intimaţilor 1000 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC B. România SRL împotriva deciziei nr. 3560 din 8 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Obligă contestatoarea să plătească intimaţilor SC Q.I. SA şi G.A.J.H. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4861/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4827/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
