ICCJ. Decizia nr. 4827/2011. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4827/2011
Dosar nr.2488/90/2010
Şedinţa publică din 6 iunie 2011
Asupra cauzei de fată, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 635 din 11 august 2010, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de către reclamantă şi a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Spania a pârâtului R.I.D. pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data pronunţării sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, pârâtul R.I.D. a ieşit legal din ţară la data de 12 martie 2005, cu destinaţia Spania, unde a locuit şi muncit până în data de 28 iulie 2005, când a fost reţinut de poliţia spaniolă pentru violenţă, a fost judecat şi condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 11 luni de închisoare, din care a executat 4 ani şi 5 luni, la data de 2 iunie 2010 fiind eliberat condiţionat şi returnat în România.
Potrivit art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani, cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor dintre România şi alt stat.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului european şi a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la libera circulaţie şi şedere, pe teritoriul pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii Europene şi membrii familiilor acestora: „Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranţă publică respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficientă de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt legate direct de caz sau care sunt legate de consideraţii de prevenţie generală.
Pentru a stabili dacă persoana respectivă reprezintă un pericol pentru ordinea publică, la eliberarea certificatului de înregistrare sau, în absenţa unui sistem de înregistrare, în termen de cel mult trei luni de la intrarea persoanei respective pe teritoriu său sau de la data la care persoana şi-a semnat prezenţa pe teritoriul său în conformitate cu art. art. 5 alin. (5) ori la eliberarea permisului de şedere, statul membru gazdă poate, în cazul în care consideră indispensabil, să ceară statului membru de origine sau, dacă este necesar, altor statelor membre să îi furnizeze informaţii privind antecedentele persoanei respective. Această consultare nu poate avea un caracter sistematic.
Statul membru care a eliberat paşaportul sau cartea de identitate permite titularului documentului care a fost expulzat din motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică de pe teritoriul altui stat membru să reintre pe teritoriul său fără nici o formalitate, chiar dacă documentul nu mai este valabil sau dacă cetăţenia titularului este contestată".
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 17 din T.C.E., pârâtul are statut de cetăţean al Uniunii şi, în aceste condiţii, beneficiază de toate drepturile izvorâte din acest statut, inclusiv dreptul la liberă circulaţie, prevăzut de dispoziţiile art. 18 din T.C.E.
Având în vedere aceste dispoziţii comunitare, la data de 10 iulie 2008, C.J.C.E. s-a pronunţat printr-o hotărâre preliminară în cauza C 33/07 cu privire la interpretarea art. 18 din T.C.E. şi a Directivei 2004/38/C.E. a Parlamentului European, ca urmare a unei cereri formulată de Tribunalul Dâmboviţa. Curtea a statuat: „Prin urmare, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că art. 18 CE şi art. 27 din directiva 2004/38 nu se opune unei reglementări naţionale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul altui stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat, pentru că se afla acolo într-o situaţie de şedere ilegală cu condiţia ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să prezinte o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii şi pe de altă parte, măsura respectivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmăreşte şi să nu depăşească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Îi revine instanţei de trimitere sarcina să verifice dacă acesta este cazul în cauza cu a cărei soluţionare este sesizată."
Simpla returnare a unui cetăţean de către un stat membru nu poate constitui motiv de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în condiţiile art. 38 alin. (1) din Legea 148/ 2005.
Însă, din probatoriul administrat în cauză, raportat la dispoziţiile legale invocate anterior, tribunalul a reţinut că, dată fiind conduita pârâtului pe teritoriul statului spaniol, se justifică restrângerea dreptului la libera circulaţie în străinătate a acestuia.
Pentru respectarea principiului proporţionalităţii, tribunalul a apreciat că aplicarea măsurii pe durata a trei ani, începând cu data pronunţării prezentei sentinţe, este suficientă pentru protejarea intereselor prevăzute de Tratat, Directivă şi legea naţională.
În virtutea acestor principii, în domeniul liberei circulaţii, cetăţenii români vor fi supuşi legislaţiei naţionale (în speţă, Legii nr. 248/2005), numai în măsura în care aceasta este concordantă cu legislaţia comunitară, în caz contrar, aceasta din urmă aplicându-se în mod direct şi prioritar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul R.I.D. iar prin Decizia civilă nr. 112 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti secţia civilă pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, cauze cu minori şi de familie s-a admis apelul, s-a schimbat hotărârea instanţei de fond în sensul respingerii cererii de restrângere a dreptului la libera circulaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului pârâtului.
Deşi legal citat recurentul cu menţiunea achitării taxei de timbru aferentă căii de atac a recursului, recurentul nu s-a conformat obligaţiei de plată a taxei de timbru, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care urmează a se anula ca netimbrat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 112A din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4833/2011. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4687/2011. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
