ICCJ. Decizia nr. 4832/2011. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4832/2011
Dosar nr.10623/212/2009
Şedinţa publică din 6 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 21 decembrie 2009, reclamanţii C.D. şi C.S. au solicitat instanţei - în contradictoriu cu pârâţii M.I., M.A. şi P.G.R. - ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Constanţa, obligarea acestora la plata sumei de 837,12 RON, cu titlu de despăgubiri, şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1436 C. civ.
Învestită în primă instanţă, Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 15943 din 19 octombrie 2009, a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul de mai sus, cu obligarea pârâţilor la plata sumei de 837,12 RON reprezentând contravaloarea chiriei calculate conform contractului de închiriere din 15 iunie 2004, pentru perioada cuprinsă între luna mai 2008-aprilie 2009.
Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâţii nu au făcut dovada existenţei vreunui titlu locativ valabil la data promovării acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii M.I., M.A. şi P.G.R., cale de atac ce a fost calificată la data de 02 martie 2010, ca fiind apel.
La data de 30 martie 2010 pârâţii, prin apărător, au solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 21698/212/2008, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 170 din 02 aprilie 2010 a Tribunalul Constanţa, secţia civilă, s-a respins cererea de suspendare a judecăţii apelului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., şi a fost respins apelul pârâţilor, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs pârâţii M.I., M.A. şi P.G.R., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul din 06 septembrie 2010, recurenţii-pârâţi, prin avocat, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1436 C. civ., ce privesc evacuarea chiriaşilor fără o prealabilă înştiinţare la termenul stabilit în contract, solicitând instanţei sesizarea Curţii Constituţionale în conformitate cu art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Prin încheierea din 06 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi de familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, pe considerentul că dispoziţiile art. 1436 C. civ. a căror neconstituţionalitate s-a invocat, nu are legătură cu soluţionarea prezentei cauze. Totodată s-a fixat termen la data de 25 septembrie 2010.
În termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâţii, prin avocat, care a susţinut, în esenţă, că erau întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale, cu excepţia invocată.
S-a arătat că legătura cu soluţionarea cauzei a textului de lege a cărui neconstituţionalitate se invocă este dată de faptul că pe art. 1436 C. civ. şi-au întemeiat acţiunea reclamanţii.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea celor ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
În speţă, recurenţii-pârâţi, în faţa instanţei de recurs, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1436 C. civ. raportat la dispoziţiile art. 27 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi (7) din Constituţie.
Or, excepţia de neconstituţionalitate invocată prin dispoziţiile legale arătate, nu are legătură cu soluţionarea pricinii, în condiţiile în care, deşi reclamanţii, prin acţiunea introductivă, au indicat ca şi temei de drept art. 1436 C. civ., în considerentele hotărârii, instanţa a reţinut ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 480 şi 998 C. civ.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii M.I., M.A. şi P.G.R. împotriva încheierii de şedinţă din 06 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4831/2011. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4863/2011. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
