ICCJ. Decizia nr. 4870/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4870/2011
Dosar nr. 159/2/2010
Şedinţa publică in 7 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman, secţia civilă, la 31 august 2007, reclamanta P.A. a chemat în judecată pe pârâţii A.V.A.S. Bucureşti, SC S. SA, Consiliul Local Măldăieni, Comuna Măldăieni, Agenţia Naţională a Drumurilor şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând restituirea în natură a imobilului moară şi presă de ulei, situate în comuna Măldăieni, judeţul Teleorman, instalaţiilor aferente imobilului, astfel cum au fost descrise în procesul verbal de naţionalizare.
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâţilor Comuna Măldăieni, Consiliul Local Măldăieni şi Agenţia Naţională a Drumurilor la restituirea în natură a diferenţei de teren până la 7.500 m.p. şi la acordarea de daune pentru lipsa de folosinţă a imobilului în cuantum de 10.000 RON/zi, iar în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, să se dispună restituirea prin echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 112 din 22 septembrie 2008, Tribunalul Teleorman a admis în parte acţiunea şi a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 2.419 m.p., identificată în schiţa anexă a raportului de expertiză şi a imobilului moară de către pârâta SC S. SA. S-a dispus acordarea de despăgubiri către reclamantă, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 5.081 m.p. teren, situat în comuna Măldăieni, judeţul Teleorman.
S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata daunelor de 10.000 RON/zi pentru lipsa de folosinţă a imobilelor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta P.A., apel ce a fost admis prin Decizia civilă nr. 433 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sentinţa fiind desfiinţată cu trimitere spre rejudecare pentru nepronunţarea cu privire la despăgubirile pentru instalaţiile aferente morii.
Rejudecând cauza, Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 181 din 26 octombrie 2009, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a dispus restituirea în natură către aceasta a suprafeţei de 2.419 m.p., identificată în schiţa anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert D.D., şi a imobilului moară, de către SC S. SA
S-a dispus acordarea de despăgubiri către reclamantă în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 5.081 m.p. teren situat în intravilanul comunei Măldăieni, judeţul Teleorman, din care pe suprafaţa de 2531 m.p., este construit DE 70 cu zona de protecţie, iar suprafaţa de 2.550 m.p. teren intravilan, în comuna Măldăieni, judeţul Teleorman, a fost atribuită altor persoane conform Legii nr. 18/1991.
S-a dispus, totodată, acordarea de despăgubiri pentru instalaţiile aferente imobilului, astfel cum au fost descrise în procesul-verbal de naţionalizare, în măsura în care nu au fost înlocuite, casate sau distruse şi au fost restituite odată cu imobilul moară.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor la plata daunelor de 10.000 RON/zi pentru lipsa de folosinţă a imobilelor.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanta P.A., în calitate de moştenitoare a defunctului P.P. a notificat potrivit Legii nr. 10/2001 pe pârâta SC S. SA, cu notificarea din 16 iulie 2001, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 7.500 m.p. teren, a morii şi a presei de ulei.
De asemenea, au fost notificate Primăria comunei Măldăieni (cu notificarea din 10 iulie 2001) şi Agenţia Naţională a Drumurilor (cu notificarea din 14 august 2001), solicitându-se restituirea în natură a diferenţei din suprafaţa de 7.500 m.p., neocupată de pârâta SC S. SA, sau acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri băneşti.
S-a avut în vedere că, aşa cum rezultă din copia procesului-verbal de naţionalizare, defunctul P.P. a deţinut, în comuna Măldăieni, judeţul Teleorman, suprafaţa de 7.500 m.p. teren pe care se află o clădire construită din cărămidă, cu două anexe, compusă din 4 camere, din care una pentru presa de ulei, una pentru fântână şi 2 pentru locuinţă, iar o alta pentru locomobilă. Conform certificatului din 15 iulie 2001, eliberat de Direcţia Judeţeană Teleorman a Arhivelor Statului, autorul reclamantei figurează în tabelul întreprinderilor naţionalizate în baza Legii nr. 119/1948 cu presa de ulei din Măldăieni, cu o capacitate de 500 litri în 24 de ore, imobilele preluate fiind descrise în procesul-verbal din 11 iunie 1948.
Prin expertiza efectuată în cauză au fost identificate suprafeţele de teren şi deţinătorii acestora.
S-a reţinut că imobilul moară şi suprafaţa de 2.419 m.p. deţinut de pârâta SC S. SA, societate la care statul este acţionar majoritar, pot fi restituite în natură conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte diferenţa de teren, respectiv suprafaţa de 2.351 m.p., ocupată în prezent de DE 70 şi zona de protecţie a acestuia şi suprafaţa de 2.730 m.p. ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, s-a apreciat că nu se poate dispune restituirea în natură, ci doar acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Capătul de cerere prin care s-au solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilelor s-a respins ca nefondat cu motivarea că, potrivit art. 40 din Legea nr. 10/2001, obligaţia deţinătorului imobilului este atrasă numai în cazul prevăzut de art. 25 alin. (5) din acelaşi act normativ.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel A.V.A.S., invocând lipsa calităţii procesuale pasive, faţă de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, în emiterea deciziei cu propunere de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 2.351 m.p. şi pentru utilajele înlocuite, casate şi distruse.
De asemenea, s-a criticat sentinţa primei instanţe pentru neobservarea împrejurării ce a condus la modificarea raportului juridic, în sensul că SC S. SA nu mai este societate comercială privatizată.
S-a învederat faptul că prin sentinţa civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 13 martie 2000 încheiat între A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) şi pârâta Asociaţia S.S., prin care a fost privatizată SC S. SA Alexandria, judeţul Teleorman.
Apelanta-pârâtă a mai arătat că a emis Decizia nr. 194 din 24 iulie 2007, prin care şi-a declinat competenţa de soluţionare a notificărilor, în favoarea SC S. SA, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru utilajele preluate abuziv, s-a susţinut că obţinerea acestora este condiţionată de existenţa lor fizică la data intrării în vigoare a legii, în speţă nedovedindu-se această împrejurare şi nefiind întrunite dispoziţiile art. 6 alin. (2).
Prin Decizia civilă nr. 302/A din 28 aprilie 2010, Curtea, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul pârâtei A.V.A.S., reţinând, în esenţă, că notificarea formulată nu poate fi soluţionată de SC S. SA, care este o societate dizolvată, conform sentinţei nr. 876 din 05 octombrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secţia comercială, astfel încât criticile A.V.A.S. referitoare la competenţa de a se pronunţa asupra notificării nu sunt întemeiate. S-a reţinut că nu este întemeiată cererea lichidatorului judiciar AMT S.I. Craiova de a fi introdus în cauză, întrucât s-ar depăşi cadrul procesual pentru că SC S. SA nu are calitatea de parte.
Nici cea de-a doua critică a apelantei nu a fost primită, motivându-se că la pronunţarea hotărârii atacate, prima instanţă a avut în vedere că nu s-a dovedit înlocuirea, casarea sau distrugerea utilajelor şi a dispus acordarea despăgubirilor numai pentru situaţia în care acestea (utilajele) nu au fost înlocuite, casate sau distruse, sau nu au fost restituite odată cu moara, a cărei restituire în natură s-a dispus.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta A.V.A.S., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâta-recurentă a susţinut că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu îi conferă calitate procesuală pasivă de a emite decizie cu propunere de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţa de 2.351 m.p. şi pentru utilajele înlocuite, casate şi distruse.
S-a invocat, totodată, faptul că instanţa de apel nu a avut în vedere că s-a constatat irevocabil nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat de fostul A.P.A.P.S. cu Asociaţia S.S., prin care a fost privatizată SC S. SA Alexandria, astfel că s-a modificat raportul juridic între părţi, SC S. SA nemaifiind o societate comercială privatizată.
Critica formulată prin ultimul motiv de recurs a vizat lipsa calităţii A.V.A.S., conferite de dispoziţile art. 6 alin. (2), de a acorda măsuri reparatorii pentru bunurile ce au fost casate, înlocuite sau distruse, în speţă pentru utilajele aferente morii.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile invocate de pârâta-recurentă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9, Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 28 aprilie 2010, în faza apelului, AMT S.I. SPRL Craiova a solicitat instanţei introducerea în cauză în calitate de lichidator judiciar al SC S. SA şi comunicarea motivelor de apel, motivat de faptul că, prin sentinţa comercială nr. 876 din 05 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Teleorman, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă şi a fost desemnată lichidator judiciar.
Instanţa de apel a respins această cerere, reţinând eronat că SC S. SA nu are calitatea de parte în dosar şi astfel s-ar depăşi cadrul procesual fixat prin acţiunea reclamantei.
Curtea va reţine că prin acţiunea introdusă de reclamanta P.A. la Tribunalul Teleorman la 29 august 2007 a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă şi SC S. SA Alexandria, parte ce a figurat în această calitate atât în dispozitivul sentinţei cât şi în cel al deciziei instanţei de apel.
Ca atare se va constata că, potrivit dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ. raportat la art. 87 pct. 5 C. proc. civ. se impune citarea pârâtei intimate SC S. SA prin administratorul său lichidatorul judiciar, ca urmare a deschiderii faţă de aceasta a procedurii insolvenţei.
În condiţiile în care s-a reţinut eronat că SC S. SA nu are calitatea de parte în dosar, s-au lăsat practic nesoluţionate criticile invocate de apelanta-pârâtă A.V.A.S., referitoare la lipsa calităţii sale de a emite decizie cu propunere de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 2.351 m.p. şi utilajele înlocuite, casate sau distruse, raportat la dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Deşi instanţa de apel a făcut referire la sentinţa nr. 2841 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman, (irevocabilă prin Decizia nr. 327 din 30 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 13 martie 2000 încheiat de fostul A.P.A.P.S. cu Asociaţia S.S., prin care a fost privatizată SC S. SA Alexandria, nu a avut în vedere că, prin Decizia nr. 191 din 24 iulie 2007, A.V.A.S. şi-a declinat competenţa soluţionării notificărilor formulate de reclamanta-intimată în favoarea SC S. SA, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, motivat de calitatea sa (a A.V.A.S.) de acţionar la această societate.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că au fost lăsate necercetate unele dintre criticile invocate de pârâta A.V.A.S. în apelul formulat împotriva sentinţei primei instanţe, va admite recursul acestuia şi, în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa Decizia atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 302/A din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4869/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5254/2011. Civil → |
|---|
