ICCJ. Decizia nr. 4824/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4824/2011
Dosar nr. 4333/2/2010
Şedinţa publică din 6 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomiţa, sub nr. 3965/98/2009, reclamantul P.N., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, acordarea de despăgubiri civile în sumă de 250.000 euro în echivalent RON la cursul B.N.R. din data efectuării plăţii, reprezentând prejudiciul moral ca urmare a măsurilor administrative luate împotriva reclamantului prin stabilirea domiciliului obligatoriu alături de părinţii săi, în comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, măsură luată prin Decizia M.A.I. nr. 200/1951 şi asimilată condamnării politice.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 5 şi urm. din Legea nr. 221 din 02 iunie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1845F din 03 decembrie 2009, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a fost strămutat, împreună cu familia sa, conform deciziei M.A.I. nr. 200/1951 la data de 18 iunie 1951, din zona frontierei de vest şi i s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Perieţi. Prin Decizia M.A.I. nr. 6100/1955 s-au ridicat restricţiile domiciliare. Tribunalul a reţinut că măsura luată împotriva reclamantului constituie o măsură administrativă cu caracter politic, în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile asimilate acestora, pronunţate în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989. Tribunalul a considerat că despăgubirile se acordă doar în cazul condamnărilor şi sunt echivalentul prejudiciului moral suferit prin condamnare, conform pct. a) de la art. 5. Cum, în cauză, reclamantul nu a suferit o condamnare, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri pentru prejudiciul moral, cererea acestuia a fost respinsă, ca nefondată.
Apelul declarat de reclamantul P.N. împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia nr. 527A din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul că a fost desfiinţată sentinţa apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Ialomiţa.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, după pronunţarea sentinţei, Legea nr. 221/2009 a fost modificată prin OUG nr. 62/2010, iar conform art. 2 din actul normativ menţionat, pretenţiile şi apărările părţilor urmează a fi analizate în raport de dispoziţiile actuale ale legii modificate.
Totodată, s-a considerat că şi persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada de referinţă a Legii nr. 221/2009, beneficiază, conform art. 5 alin. (1) şi (2), de daune morale pentru prejudiciul suferit.
S-a considerat că, întrucât Tribunalul nu a analizat fondul cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Ialomiţa, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâtul arată că, deşi Legea nr. 221/2009 este un act normativ special, trebuie avute în vedere condiţiile generale ale răspunderii delictuale pentru ca aceasta să fie angajată.
S-a arătat că, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că reclamantul se încadrează în dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral produs prin luarea împotriva sa a unor măsuri administrative cu caracter politic, în condiţiile în care în practica instanţei s-a statuat că persoana care a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic nu poate primi decât despăgubirile prevăzute de art. 5 lit. b) din lege şi că despăgubirile pentru art. 5 lit. a) şi c) sunt condiţionate de existenţa unei condamnări cu caracter politic.
Examinând criticile invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte va constata că acestea sunt neîntemeiate, raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, este reglementată posibilitatea acordării daunelor morale nu doar pentru ipoteza în care persoana a suferit o condamnare cu caracter politic, ci şi atunci când a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, cum este cazul în speţă, situaţie în care reclamantul are deci calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri în condiţiile reglementate de Legea nr. 221/2009.
În consecinţă, constatându-se că este vorba despre o măsură administrativă cu caracter politic în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, în mod corect instanţa de apel a reţinut incidenţa art. 5 alin. (1) lit. a) din acest act normativ, astfel cum a fost modificat.
Având în vedere că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului dreptului dedus judecăţii, susţinerile recurentului sunt nefondate şi nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct 9, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Ialomiţa, împotriva deciziei nr. 527A din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4877/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4825/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
