ICCJ. Decizia nr. 4860/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4860/2011
Dosar nr. 3816/105/2010
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 06 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 46957/3/2009, reclamantul B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, anularea adreselor nr. 6653 din 29 septembrie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Prahova – Direcţia Stabiliri Prestaţii Pensii şi nr. 30701/2939/2228 din 28 octombrie 2009, emisă de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Reclamantul a mai solicitat să se constate incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 217/2008 de modificare a Legii nr. 94/1992 şi să fie obligate pârâtele să-i acorde începând cu data de 30 iulie 2009 pensia de serviciul stabilită conform Legii nr. 217/2009.
În motivarea cererii s-a arătat de către reclamant că a fost controlor public extern la Curtea de Conturi a României în perioada 01 aprilie 1994 – 01.08.2002 şi ulterior apariţiei Legii nr. 217/2008 pentru modificarea Legii nr. 94/1992 şi a formulat cerere pentru acordarea pensiei de serviciu, cerere care a fost respinsă de către Casa Judeţeană de Pensii Prahova fără nicio motivare, menţionându-se doar aspectul că nu poate beneficia de pensie de serviciu pentru că este beneficiarul unei pensii de invaliditate, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru aplicarea Legii nr. 217/2008.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Intimata a arătat că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate stabilită prin Decizia nr. 251202 din 08 septembrie 2001 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi că în cuprinsul deciziei se menţionează că beneficiarul pensiei are domiciliul în judeţul Prahova.
Se mai arată de către intimată că domiciliul reclamantului prezintă relevanţă în ceea ce priveşte competenţa instanţei, deoarece, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în raza căreia îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive s-a susţinut că intimata este autoritate centrală a administraţiei de stat şi nu are competenţă în ceea ce priveşte stabilirea şi plata pensiilor, competenţă ce revine caselor judeţene de pensii de la domiciliul reclamantului.
Pe fondul cauzei s-a arătat că, reclamantul a îndeplinit funcţia de controlor financiar la Curtea de Conturi şi că poate beneficia de pensia de serviciu în condiţiile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 şi Legea nr. 7/2006.
S-a mai precizat că, reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate, pensie la care poate să renunţe şi să opteze pentru pensia de limită de vârstă la momentul îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 64 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.
În cauză, reclamantul se află în situaţia de a renunţa la pensia de invaliditate şi de a opta pentru pensia de serviciu, deoarece nu îndeplineşte condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul de cotizare, conform Legii nr. 19/2000.
Prin precizarea de acţiune formulată de reclamant, s-a arătat că acesta se încadrează în prevederile Legii nr. 217/2008 şi că urmează să se dispună anularea adreselor nr. 56653 din 29 septembrie 2009 a Casei Judeţene de Pensii Prahova şi nr. 30701/2939 din 28 octombrie 2009 a Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a pensiei de serviciu şi obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii pentru acordarea pensiei de serviciu, întrucât a realizat vechimea de controlor financiar o perioadă de 8 ani şi 4 luni.
Prin sentinţa civilă nr. 5182/16 iulie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reţinând că reclamantul îşi are domiciliul în Bucureşti, dar că locul unde domiciliază în mod constant şi de unde încasează pensia este localitatea Ploieşti.
Se mai arată că, domiciliul stabil al reclamantului determină competenţa şi nu domiciliul menţionat în actul de identitate.
După înregistrarea cauzei la Tribunalul Prahova a fost din nou invocată excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei.
Prin cererea formulată de către reclamant s-a solicitat anularea adreselor emise de Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale şi Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi să se constate incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 217/2008 şi Legii nr. 94/1992.
Reclamantul are domiciliul în Bucureşti, conform menţiunii din actul de identitate.
Conform art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii, sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Potrivit menţiunii din actul de identitate, reclamantul domiciliază în Bucureşti, astfel că cererea sa este de competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 562 din 29 martie 2011 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei dintre reclamant şi pârâte în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acesteia.
Înalta Curte constată că reclamantul a investit instanţa cu cerere prin care solicită anularea a două adrese emise de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale şi Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi să se constate incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 217//2008 pentru modificarea Legii nr. 94/1992.
Faţă de dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, cererile formulate împotriva celor două pârâte indicate mai sus, se adresează totdeauna instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Faţă de menţiunile privind domiciliul din actul de identitate al reclamantului, rezultă că acesta îşi are domiciliul în Bucureşti.
Având în vedere că în speţa de faţă competenţa teritorială este determinată de domiciliul stabil al reclamantului, şi că din actul de identitate rezultă că domiciliul stabil al său este în Bucureşti, instanţa reţine competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul B.I. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06.06.2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4767/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4711/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
