ICCJ. Decizia nr. 4877/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr.4877/2011

Dosar nr. 3566/117/2009

Şedinţa publică din 7 iunie 2011

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 208 din 05 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul B.A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, care a fost obligat să-i plătească reclamantului sumele de 120.000 euro, echivalentul în RON, la cursul din ziua plăţii şi de 500 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 462/1956, pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, reclamantul a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de agitaţie publică prevăzută de art. 327 alin. (3) C. pen., pedeapsă executată în perioada 30 octombrie 1956-05 februarie 1963, condamnarea suferită de reclamant încadrându-se în prevederile Legii nr. 221/2009 privitoare la condamnările cu caracter politic de drept şi că pentru prejudiciul moral suferit acesta este îndreptăţit la plata unor daune morale în cuantum de 120.000 euro.

Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a pronunţat Decizia nr. 179/A din 11 iunie 2010, prin care a fost respins apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei Tribunalului, a fost admis apelul declarat de B.H., succesor al reclamantului, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul stabilirii cuantumului daunelor morale la suma de 200.000 euro, echivalentul în RON la cursul din ziua plăţii, şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Schimbând soluţia primei instanţe, Curtea de apel a reţinut că pe perioada detenţiei de 6 ani, 3 luni şi 6 zile, reclamantul a fost supus unor grave suferinţe fizice şi morale, iar după această perioadă a suportat dificultăţi de ordin profesional şi social.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pârâtul şi-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că nu a fost legal citat, la sediul din Bucureşti, sector 5; că a fost stabilit un cuantum exagerat de mare cu titlu de daune morale; că reclamantul a mai beneficiat şi de alte măsuri reparatorii; că apelantul B.H. nu are calitate procesuală activă şi că nu se justifică majorarea daunelor morale de către instanţa de apel.

Prin recursul încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susţinut că reclamantul a beneficiat de mai multe drepturi urmare condamnării sale, printre care o indemnizaţie în cuantum total de 20.000 euro, în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 şi că este nejustificat de mare suma stabilită de Curtea de apel, cu titlu de daune morale.

Recursurile sunt fondate numai în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale.

Statul Roman, prin Ministerul Finanţelor Publice a fost legal citat la sediul procesual ales, indicat în cererea de apel, şi anume la sediul D.G.F.P. Cluj.

Apelantul B.H. şi-a dovedit calitatea procesuală în faza de apel cu certificatul de deces al reclamantului B.A. şi cu certificatul său de naştere din care rezultă că este fiul acestuia, acte depuse în copie la instanţa de apel.

Conform art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, această lege se aplică şi persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute în Decretul-Lege nr. 118/1990 şi în OUG nr. 214/1999.

Aşa fiind, se constată că sunt nefondate motivele de recurs privitoare la aceste aspecte.

În privinţa cuantumului daunelor morale, doctrina şi practica au consacrat anumite criterii pentru cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral, cum este echitatea, criterii ce decurg din principiul reparării integrale a prejudiciului.

Este necesar a fi stabilit un echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, care să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

În termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

Curtea va constata că suma de 60.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii, reflectă menţinerea echilibrului în raport cu prejudiciul moral suferit prin condamnare şi consecinţele ulterioare ale acesteia.

În consecinţă, urmează a fi admise recursurile, a fi modificată Decizia Curţii de apel, în sensul respingerii apelului reclamantului, admiterii apelului pârâtului şi schimbării sentinţei în privinţa cuantumului daunelor morale de 60.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii, şi a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 179/A din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.

Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul B.H. împotriva sentinţei nr. 208 din 05 martie 2010 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.

Admite apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o schimbă în parte, în sensul că stabileşte cuantumul daunelor morale la 60.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 iunie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4877/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs