ICCJ. Decizia nr. 4961/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4961/2011
Dosar nr.2480/3/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Judecata în primă instanţă
Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2010, reclamanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturile de autor a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Băile Herculane şi Oraşul Băile Herculane, reprezentat prin Primar:
- să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 10.710 RON, cu titlu de drepturi patrimoniale de autor, inclusiv TVA, pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul Spectacolului Oraşului Băile Herculane, potrivit autorizaţiei neexclusive a utilizării operelor muzicale din 09 septembrie 2009;
- să fie obligaţi pârâţii la plata penalităţilor de întârziere, în cuantum de 50.000 RON, pentru remuneraţia neachitată la termen, potrivit pct. 12 din autorizaţia licenţă neexclusivă a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ din 09 septembrie 2009;
- să fie obligaţi pârâţii ca, în conformitate cu prevederile art. 10 din autorizaţia licenţă neexclusivă a utilizării operelor muzicale din 09 septembrie 2009 să comunice Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturile de Autor un raport complet, semnat şi ştampilat de reprezentanţii legali ai acestora, cuprinzând denumirea şi perioada de desfăşurare a evenimentului, adresa locaţiilor, denumirea operelor muzicale comunicate public, cu menţionarea autorilor şi a duratei de utilizare a acestora, interpreţii/formaţii şi baza de calcul a remuneraţiei;
- să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 297 din 02 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea reclamantei Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturile de Autor, a obligat pe pârâţii Primăria Băile Herculane şi Oraşul Băile Herculane la plata către reclamantă a sumei de 10.710 RON cu titlu de remuneraţie drepturi de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în baza autorizaţiei neexclusive din 09 septembrie 2009, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 50.000 RON, a obligat pe pârâţi să comunice reclamantei un raport conţinând menţiunile precizate în capătul 3 al cererii şi la plata sumei de 1.824,36 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta a dovedit că pârâtele din cauză au organizat împreună spectacolele menţionate, aşa cum rezultă din raportul baza de calcul emis de pârâte, în temeiul autorizaţiei neexclusive, semnată de pârâte, cu privire la comunicarea publică a operelor muzicale, precum şi din borderoul privind interpreţii participanţi la spectacole.
Ca urmare a organizării spectacolelor, pârâtele datorează către reclamantă remuneraţia cuvenită autorilor de opere muzicale, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 8/1996, modificată, colectată de către reclamanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturile de Autor, numită de O.R.D.A. ca organism de gestiune colectivă unic colector, conform deciziei nr. 365/2006, aşa cum de altfel se prevede şi în cuprinsul autorizaţiei neexclusive, încheiată între părţi. Pentru utilizarea operelor muzicale în spectacole, organizatorii acestora, pârâtele din cauză, au obţinut autorizaţia neexclusivă de la reclamantă, dar nu au achitat remuneraţia stabilită de Metodologia publicată prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, la Titlul II al Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi a remuneraţiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere, din tabelul I (privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale de autor pentru utilizarea operelor muzicale în concerte şi alte spectacole şi procentele aplicabile), lit. a) (concerte şi spectacole cu caracter muzical), pct. 8 (concerte şi spectacole în spaţii publice, piaţete, bulevarde etc. sau stadioane, din oraşe sau staţiuni, cu accesul publicului gratuit), având în vedere că cele două spectacole organizate de pârâte fac parte din această categorie. Pentru acest fel de concerte şi spectacole remuneraţia procentuală cuvenită autorilor de muzică este de 5%, fără TVA, aplicat la bugetul de cheltuieli al spectacolelor.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse în precedent, Tribunalul a admis acţiunea reclamantei Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturile de Autor în temeiul dispoziţiilor speciale din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, precum şi din Metodologia publicată prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, coroborate cu dispoziţiile art. 255 C. proc. civ., şi a obligat pe pârâţii Primăria Băile Herculane şi Oraşul Băile Herculane, prin Primar, la plata sumei de 10.710 RON, calculată de reclamantă conform Titlului II, lit. a), poziţia 8 din metodologie, reprezentând remuneraţii datorate pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor organizate de pârâte.
Tribunalul a obligat, de asemenea, pe pârâţi la plata penalităţilor de întârziere de 50.000 RON, aşa cum se prevede în clauza penală de la pct. 12 al autorizaţiei neexclusive, având în vedere că pârâtele nu au plătit remuneraţia datorată, în termenul convenit (10 zile de la data comunicării bazei de calcul), deşi reclamanta a comunicat factura, iar ulterior somaţia privind suma datorată.
Reţinând că este întemeiată cererea reclamantei de la capătul trei din acţiune, faţă de prevederile de la art. 130 lit. h) din legea de referinţă, pct. 15 din Titlul II al metodologiei aplicabile, precum şi pct. 10 din autorizaţia neexclusivă, Tribunalul a obligat pe pârâţi să comunice Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturile de Autor un raport, semnat şi ştampilat de reprezentanţii legali ai acestora, cuprinzând denumirea şi perioada de desfăşurare a evenimentului, adresa locaţiilor, denumirea operelor muzicale comunicate public, cu menţionarea autorilor şi a duratei de utilizare a acestora.
De asemenea, în aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., Tribunalul a obligat pe pârâţi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul prezent, în sumă de 1.824,30 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar (39,3 RON) şi onorariu de avocat (1.758 RON), dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
Judecata în apel
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Oraşul Băile Herculane şi Primăria Băile Herculane.
La termenul de judecată din 17 iunie 2010, Curtea de apel a pus în discuţia părţilor calificarea căii de atac formulate în cauză şi, pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă întocmită la acea dată, a recalificat calea de atac exercitată ca fiind apel.
Prin Decizia civilă nr. 160/A din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de apelanţii-pârâţi; a schimbat în parte sentinţa în sensul că a stabilit cuantumul remuneraţiei la suma de 6.788,12 RON.
A respins capătul al treilea al cererii privitor la obligaţia comunicării raportului, ca neîntemeiat.
Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Curtea a înlăturat susţinerea privitoare la omisiunea intimatei reclamante de a-i pune în întârziere pe apelanţii-pârâţi, constatând că penalităţile de întârziere nu sunt datorate în speţă în temeiul art. 1079 C. civ., ci în temeiul convenţiei părţilor, materializată în conţinutul autorizaţiei neexclusive încheiate în vederea organizării evenimentului care implica o comunicare publică de opere muzicale.
Legat de acest aspect, Curtea a constat nefondată şi susţinerea referitoare la caracterul abuziv al clauzei penale cuprinse în autorizaţia neexclusivă din 09 septembrie 2009, deoarece din niciun mijloc de probă administrat nu a rezultat în ce modalitate a înţeles să folosească intimata-reclamantă poziţia sa în raportul dintre părţi pentru a impune apelanţilor-pârâţi această clauză, după cum nu a rezultat care ar fi fost consecinţele negative ale refuzului apelanţilor de a accepta încheierea în această formă a convenţiei.
De asemenea, împrejurarea că Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 stabileşte un alt cuantum al penalităţilor datorate pentru întârzierea în plata remuneraţiilor datorate pentru comunicarea publică de opere nu implică nelegalitatea convenţiei părţilor, care stabileşte o altă sumă cu titlu de penalitate, Decizia amintită fixând cadrul general al raportului juridic, de la care părţile pot deroga prin convenţie.
În privinţa facturii proformă din 09 septembrie 2009, emisă de intimata-reclamantă, Curtea a constat că, într-adevăr, aceasta nu are valoare din punct de vedere contabil, având caracter estimativ al obligaţiei de plată, însă aceasta este emisă pe baza menţiunilor autorizaţiei neexclusive şi ale anexei acesteia – raport-bază de calcul, care cuprinde declaraţia apelantei-pârâte Primăria Oraşului Băile Herculane cu privire la bugetul de cheltuieli al evenimentului.
De asemenea, factura proformă emisă ulterior pentru suma de 10.710 RON are în vedere prevederile deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, care în Titlul II, poziţia A, nr. 8 stabileşte că remuneraţia procentuală în cazul concertelor şi spectacolelor în spaţii publice (gen pieţe publice, piaţete, bulevarde, etc.) sau stadioane din oraşe sau staţiuni, cu accesul publicului gratuit este de 5% din baza de calcul menţionată la art. 6 al Titlului II, adică din bugetul de cheltuieli, dar nu poate fi mai mică de 3.000 RON/zi.
Or, după cum a rezultat din mijloacele de probă administrate evenimentele în discuţie au avut o durată de 3 zile, între 8 şi 10 august 2009, astfel că remuneraţia se calcula în speţă în raport de pragul minim stabilit de Decizia O.R.D.A., adică de 3.000 RON pe zi, în total 9.000 RON, la care s-a adăugat TVA, rezultând un total de 10.710 RON.
Sub aspectul modalităţii de aplicare a deciziei menţionate, Curtea a înlăturat apărarea apelanţilor-pârâţi în sensul că în speţă era incident pct. 9 din acelaşi tabel, care priveşte concertele şi spectacolele din alte locuri publice (decât cele menţionate la pct. 8), respectiv parcuri, grădini şi alte locuri cu acces restrâns al publicului, la care accesul publicului este gratuit, caz în care remuneraţia minimă stabilită este de 1.000 RON/zi.
Astfel, în dovedirea acestei afirmaţii, cu privire la locul desfăşurării spectacolului, apelanţii-pârâţi au depus la dosarul de apel un afiş care anunţa desfăşurarea evenimentului şi un anunţ postat pe un site internet cu privire la programul evenimentului, din care rezulta că acesta urma a avea loc în Parcul Central al oraşului Băile Herculane.
Cu toate acestea, la eliberarea autorizaţiei neexclusive şi la întocmirea raportului-bază de calcul amintite mai sus, însuşite prin semnătura reprezentantului legal de către apelanţii-pârâţi, s-a consemnat aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor pct. 8 al tabelului din Decizia nr. 365/2006.
De asemenea, o parte din borderourile ce cuprind programul spectacolului menţionează ca loc al desfăşurării Piaţa Hercules din Băile Herculane, restul indicând generic la acea rubrică „Oraşul Băile Herculane".
Or, schimbarea împrejurărilor concrete de desfăşurare a evenimentului, respectiv a locului spectacolelor, fără modificarea corespunzătoare a clauzelor autorizaţiei neexclusive emise în prealabil, nu poate produce efecte juridice în sensul stabilirii unei alte remuneraţii minime, potrivit susţinerilor apelanţilor, iar o astfel de modificare unilaterală nu poate fi opozabilă societăţii de gestiune colectivă care nu şi-a dat acordul prin înscrierea acestor modificări în autorizaţia neexclusivă.
În consecinţă, chiar dacă spectacolele au avut loc în Parcul Central, cum a susţinut apelanţii, nu devin aplicabile prevederile pct. 9 din tabelul cuprins în Titlul II al deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, iar suma minimă de 3.000 RON pe zi este corect stabilită.
Pe de altă parte, este fondată critica referitoare la achitarea de către apelanţi a sumei de 3.921,88 RON, chiar dacă această sumă nu reprezintă întreaga remuneraţie datorată pentru evenimentul în discuţie, cum au susţinut apelanţii, împrejurarea rezultând din ordinul de plată din 26 februarie 2010, depus la dosarul de apel.
În consecinţă, luând în considerare plata parţială efectuată ulterior sesizării instanţei, dar înaintea pronunţării sentinţei apelate, se impune admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei şi stabilirea cuantumului remuneraţiei datorate de apelanţii pârâţi la diferenţa dintre suma integrală de 10.710 RON şi plata realizată, 3.921,88 RON, respectiv la suma de 6.788,12 RON.
În privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la comunicarea raportului complet conform art. 10 din autorizaţia neexclusivă, curtea constată că la dosarul primei instanţe a fost depus raportul-bază de calcul, semnat de reprezentantul legal al apelantei pârâte Primăria Oraşului Băile Herculane, însoţit de borderourile amintite mai sus, înscrisuri care cuprind toate menţiunile indicate în petitul acţiunii: denumirea şi perioada de desfăşurare a evenimentului, adresa locaţiilor, denumirea operelor muzicale comunicate public, cu menţionarea autorilor şi a duratei de utilizare a acestora, a interpreţilor/formaţiilor şi baza de calcul a remuneraţiei, care este în speţă constituită din bugetul de cheltuieli al evenimentului, conform art. 6 lit. b) din Titlul II al deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, deoarece nu a rezultat obţinerea de venituri din vânzarea de bilete, materiale publicitare sau din consumaţii.
Prin urmare, această obligaţie a fost îndeplinită, deci nu se impunea admiterea acţiunii şi sub acest aspect, urmând ca admiterea apelului să atragă şi respingerea acestei solicitări, îndeplinită anterior sesizării instanţei de judecată.
Legat de acest aspect, Curtea notează că pe parcursul soluţionării apelului, intimata-reclamantă a formulat cereri de probatorii în scopul dovedirii împrejurării că bugetul de cheltuieli al spectacolului a fost altul decât cel declarat de apelanţii-pârâţi (respectiv unul în cuantum superior sumei de 65.914,10 RON), solicitând depunerea la dosar a hotărârii Consiliului Local prin care s-a stabilit bugetul de cheltuieli al evenimentului din 08-10 august 2009.
La aceste solicitări apelanţii-pârâţi au răspuns cu adresa din 10 iunie 2010, prin care au învederat instanţei împrejurarea că nu a existat o hotărâre distinctă care să privească exclusiv acest eveniment, prin hotărârea Consiliului Local al Oraşului Băile Herculane nr. 27 din 06 aprilie 2009 fiind aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli al oraşului pe anul 2009, buget care cuprinde suma totală alocată manifestărilor culturale organizate în întreg anul 2009, sumă rectificată în minus ulterior, de la 200.000 RON la 147.000 RON.
Or, pe de o parte, faţă de contestarea acestor împrejurări de către intimata-reclamantă, Curtea constată că instituţia pârâtă-apelantă şi-a asumat răspunderea corectitudinii răspunsului dat instanţei prin semnarea adresei de către reprezentantul legal, Primarul oraşului, iar prevederile art. 174 C. proc. civ. nu sunt incidente.
Pe de altă parte, Curtea constată că prima instanţă a stabilit cuantumul remuneraţiei datorate de pârâtă la suma de 10.710 RON, admiţând în tot cererea reclamantei astfel cum a fost formulată.
Reclamanta nu a atacat hotărârea primei instanţe, iar în apelul declarat de pârâţi se constată că remuneraţia a fost în mod corect stabilită, admiterea apelului privind alte chestiuni (plata parţială a remuneraţiei anterior pronunţării sentinţei, respectiv temeinicia capătului de cerere neevaluabil în bani).
În aceste condiţii, intimatei-reclamante nu îi era permis a invoca existenţa unei datorii mai întinse a apelanţilor pârâţi (şi implicit nici dovedirea acesteia), acesta fiind scopul solicitării de probaţiune amintite mai sus formulată de intimata-reclamantă, faţă de împrejurarea că acţiunea în pretenţii a fost considerată întemeiată în tot, iar principiul non reformatio in pejus se opunea înrăutăţirii situaţiei apelanţilor-pârâţi în propria cale de atac.
Judecata în recurs
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii Oraşul Băile Herculane şi Primăria Oraşului Băile Herculane, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii, după ce expun petitul acţiunii introductive şi soluţia instanţei de apel, recurenţii susţin următoarele:
1. Instanţa de apel a procedat greşit când a stabilit în sarcina pârâţilor obligaţia de plată a sumei de 6.788,12 RON, ca diferenţă între suma totală de plată, 10.716 RON şi suma achitată cu ordinul de plată din 26 februarie 2010 în cuantum de 3.921,88 RON, cu titlu de remuneraţie drepturi de autor, aplicând greşit dispoziţiile deciziei O.R.D.A. nr. 356/2006, tabelul nr. I, poziţia A, pct. 8, în cauză fiind aplicabile prevederile pct. 9, aşa cum rezultă din întregul material probator privind desfăşurarea manifestărilor culturale ce au avut ca loc Parcul Central.
2. Soluţia instanţei de apel este greşită şi în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect penalităţile de întârziere în sumă de 50.000 RON.
Astfel, recurenţii au invocat caracterul abuziv al clauzei penale introduse în autorizaţia exclusivă, clauză neserioasă care îi obligă la asumare, fără a conserva libera voinţă, în caz contrar neautorizându-se manifestările culturale prilejuite de zilele oraşului.
Mai mult, această prevedere contractual este peste ceea ce se prevede în Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, Titlul II pct. 13, care stipulează că pentru întârziere la plată utilizatorii datorează penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere.
Recurenţii nu sunt de acord cu concluzia instanţei de apel potrivit căreia de la Decizia O.R.D.A. părţile pot deroga prin convenţie, fiind vorba de o aplicare greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 969 alin. (1) C. civ.
3. Nu s-au respectat de către Curtea de apel nici dispoziţiile legale din art. 1079 C. civ., referitoare la punerea în întârziere, considerându-se că pârâţii datorează penalităţile în temeiul convenţiei.
Or, în speţă, nu s-au emis decât facturi proforma, fără valoare contabilă, în condiţiile în care, în autorizaţia exclusivă s-a reţinut obligaţia emiterii de facturi cu valoare contabilă potrivit Cod Fiscal
Recurenţii solicită modificarea în parte a deciziei, în sensul respingerii primului şi celui de-al doilea capăt de cerere din acţiunea introductivă şi menţinerii dispoziţiilor din decizie referitore la respingerea celui de-al treilea capăt de cerere privitor la comunicarea raportului bazei de calcul.
Intimata-reclamantă Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor nu a depus la dosar întâmpinare, însă a solicitat, prin concluziile orale şi prin concluziile scrise ataşate la dosar, respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurenţilor la plata sumei de 3.100 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
1. Prima critică nu este formulată de o manieră care să o facă susceptibilă de încadrare în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Astfel, recurenţii se limitează la a-şi manifesta nemulţumirea faţă de încadrarea cuantumului remuneraţiei în pct. 8 al tabelului nr. I, A, din Decizia O.R.D.A. nr. 356 şi la a afirma că locul desfăşurării spectacolelor l-a constituit Parcul Central.
Or, sub acest aspect, Curtea de apel a considerat că remuneraţia se datorează în raport de locul desfăşurării spectacolelor menţionat în convenţia părţilor şi că schimbarea intempestivă a acestuia de către una din părţi nu poate produce efecte juridice.
În condiţiile în care pârâţii nu au înţeles să critice pentru motive de nelegalitate această concluzie a instanţei de apel, simpla afirmaţie a faptului că spectacolele s-au desfăşurat nu în piaţa publică, ci în parcul oraşului, nu poate conduce la modificarea hotărârii.
2. Referitor la clauza prin care s-a stabilit cuantumul penalităţilor de întârziere s-a reţinut, ca situaţie de fapt, pe baza probelor administrate, că nu s-a dovedit în cauză folosirea de către reclamantă a unor mijloace nelegale prin care să fi impus pârâţilor această clauză.
Cu alte cuvinte, nu s-a dovedit că pârâţii ar fi refuzat inserarea clauzei cu acest conţinut şi că ar fi fost determinaţi să o accepte de refuzul eliberării autorizaţiei de licenţă neexclusivă în alte condiţii.
În raport de această situaţie de fapt, care nu poate fi reevaluată în calea de atac a recursului, ce se poate exercita numai pentru motive de nelegalitate, hotărârea instanţei de apel apare ca fiind dată cu respectarea art. 969 C. civ.
Deşi sugerează că părţile nu ar fi putut deroga prin convenţie de la prevederea din Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 referitoare la penalitatea de întârziere de 0,2% pe zi, recurenţii nu dezvoltă această critică şi nu arată care este temeiul legal ce împiedică părţile contractante ca printr-o autorizaţie de licenţă neexclusivă să prevadă un cuantum al penalităţii mai ridicat deci decât cel din Decizia O.R.D.A.
În schimb, intimata-reclamantă arată că dispoziţiile art. 1312 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 prevăd că organismele de gestiune colectivă nu pot acorda reduceri de la plată remuneraţiilor stabilite prin Metodologia adoptată prin hotărârea arbitrală, altele decât reducerile ce ar fi prevăzute de Metodologie, ceea ce înseamnă, per a contrario, că pot fi convenite remuneraţii mai mari.
Cum în speţă nu a putut fi identificat un temei legal care să interzică stipularea prin convenţia părţilor a unor penalităţi de întârziere la plata remuneraţiilor mai mari decât cele prevăzute în Decizia O.R.D.A., Înalta Curte va reţine ca fiind corect aplicat principiul consensualismului, care guvernează raportul contractual.
3. În ceea ce priveşte plata penalităţilor de întârziere, Curtea de apel a reţinut că acestea sunt datorate în temeiul convenţiei părţilor, materializată în autorizaţia de licenţă neexclusivă şi că termenul şi modul de calcul al acestor penalităţi sunt cele descrise în autorizaţie.
În art. 10 al autorizaţiei se prevede că utilizatorii au obligaţia să comunice în 15 zile de la data utilizării un raport semnat şi ştampilat şi baza de calcul a remuneraţiei, iar în art. 12 se prevede că pentru întârziere cu mai mult de 10 zile a comunicării bazei de calcul ori a plăţii remuneraţiilor, utilizatorul datorează penalităţi.
Prin urmare, nu s-a identificat nicio condiţionare a plăţii penalităţilor de emiterea unei facturi cu valoare contabilă în condiţiile Legii nr. 193/2000.
În raport de această situaţie de fapt, în mod legal a reţinut Curtea de apel obligaţia pârâţilor de a plăti penalităţi de întârziere în condiţiile contractului de licenţă neexclusivă încheiat cu reclamanta, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine Decizia şi va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte îi va obliga pe recurenţi la plata sumei de 3.100 RON, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Oraşul Băile Herculane şi Primăria Oraşului Băile Herculane împotriva deciziei nr. 160/A din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 3.100 RON cheltuieli de judecată către intimata Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4935/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4932/2011. Civil. Strămutare. Contestaţie... → |
|---|
