ICCJ. Decizia nr. 4968/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4968/2011
Dosar nr. 7912/3/2009
Şedinţa publică din 09 iunie 2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 564 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.C.C. și A.D.S., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Finanțelor Publice, dispunându-se obligarea pârâților la plata sumei de 3.159 RON către reclamanți, cu titlu de preț al imobilului situat în București, sector 2.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au dreptul la restituirea prețului plătit pentru imobilul menționat, în condițiile art. 50 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, a fost constatat nul prin hotărâre judecătorească.
Împotriva sentinței menționate, au declarat apel atât reclamanții, care au arătat că erau îndreptățiți la valoarea prețului de piață al imobilului, instanța restrângând greșit aplicarea art. 501 din Legea nr. 10/2001, cât și pârâții, care au reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu au fost parte a contractului încheiat în baza Legii nr. 112/1995, iar prețul a fost stabilit în ROL.
Prin Decizia civilă nr. 553 A din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-au respins ambele apeluri, ca nefondate. În privința apelului reclamanților, s-a constatat că, prin Decizia civilă nr. 1051/2006 a Curții de Apel Oradea s-a statuat irevocabil asupra nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți în baza Legii nr. 112/1995, astfel că, în mod corect prima instanță a acordat prețul actualizat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 50 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001. Au fost respinse criticile referitoare la nerespectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu motivarea că, în lipsa protecției bunei credințe, reclamanții au fost despăgubiți cu prețul actualizat al imobilului.
Apelul pârâților a fost respins cu motivarea că pârâții au calitate procesual pasivă prin efectul legii, respectiv prin dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. S-a constatat că prin încheierea de îndreptare eroare materială din 04 noiembrie 2009, suma la care au fost obligați pârâții a fost stabilită în RON.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, invocând incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a acestuia şi respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susţinut că nu a avut calitatea de parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, Ministerul Finanţelor fiind doar un terţ depozitar al fondului extrabugetar în care se varsă sumele încasate din vânzări de Primăria Municipiului Bucureşti.
Pe de altă parte, s-a susţinut că art. 50 din Legea nr. 10/2001 nu-şi găseşte aplicabilitatea în speţă de vreme ce în cauză ar fi trebuit instituită răspunderea vânzătorului pentru evicţiune, conform art. 1337 C. civ., această dispoziţie de drept comun neputând fi înlăturată prin nicio dispoziţie specială contrară.
Prin cererea de recurs, recurentul nu a formulat critici pe fondul cauzei.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au indicat ca temei de drept prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001, învederând instanţei faptul că au încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti, prin mandatar SC A. SA, un contract de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, care, prin Decizia civilă nr. 1051 din 10 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, a fost desfiinţat, constatându-se nulitatea acestuia.
Ori, nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare, încheiat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, constatată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, are ca efect lipsirea în tot a actului juridic, de efectele în vederea cărora a fost încheiat, din cauza nesocotirii dispoziţiilor legale edictate pentru perfectarea sa valabilă. Cum nulitatea operează cu efect retroactiv (ex tunc), principiul restabilirii situaţiei anterioare ce guvernează efectele nulităţii, impune restituirea prestaţiilor efectuate în baza actului desfiinţat.
Potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la restituirea preţului actualizat al imobilelor, restituire ce se efectuează de Ministerul Economiei şi Finanţelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Astfel, în mod corect instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor, faţă de prevederile legii speciale care statuează şi cu privire la persoana juridică obligată la restituirea preţului actualizat.
Critica recurentului referitoare la antrenarea răspunderii vânzătorului pentru evicţiune, conform art. 1337 şi urm. C. civ., de asemenea, urmează a fi înlăturată ca nefondată, întrucât premisa acestui tip de răspundere (care este una contractuală), presupune valabilitatea contractului de vânzare cumpărare şi pierderea posesiei de către cumpărător, urmare a drepturilor preferabile invocate de un terţ asupra obiectului vânzării.
Cum dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevăd că restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, Înalta Curte constată că Decizia recurată este dată cu corecta aplicare a legii.
Este real că restituirea prestaţiilor reciproce, expresie a principiului restitutio in integrum ce cârmuieşte efectele nulităţii actului juridic civil, potrivit dreptului comun, operează între părţile contractante, însă, potrivit normei anterior citate, legea specială derogă de la această regulă, instituind, prin textul anterior citat, o subrogaţie legală a persoanei debitorului (vânzătorul obligat la restituirea preţului).
Această prevedere legală îşi are raţiunea în respectarea unei simetrii între destinaţia finală a sumelor încasate de vânzător (unitatea administrativ teritorială) cu titlu de preţ de la chiriaşii cumpărători şi sursa fondurilor pentru restituirea preţului actualizat către aceştia, pentru cazul desfiinţării contractului, în ambele situaţii - fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Așadar, prin dispoziţiile speciale ale Legii nr. 10/2001, reluate şi extinse în dispoziţiile Legii nr. 1/2009, se prevede în mod expres că plata sumelor, reprezentând preţul reactualizat, plătit de către chiriaşi ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se face de către Ministerul Finanţelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, astfel încât legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice rezultă ope legis (în virtutea legii) şi această normă specială derogă de la normele generale ale C. civ. privind efectele nulităţii şi restituirea prestaţiilor de către vânzătorul care se presupune ca ar fi încasat preţul.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. a mun. Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 553 A din 27 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4970/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4967/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
