ICCJ. Decizia nr. 4965/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.4965/2011
Dosar nr.7652/86/2008
Şedinţa publică din 09 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 5 noiembrie 2008, reclamanta T.N. a chemat în judecată pe pârâţii SC R. SA, F.B. Câmpulung Moldovenesc, SC M. SA Câmpulung Moldovenesc, Prefectura Suceava, Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc şi A.V.A.S. – Direcţia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, pentru a se constata că este îndreptăţită la despăgubiri prin echivalent pentru o suprafaţă de 1.440 mp teren, situată în Câmpulung Moldovenesc, preluată abuziv de la autorii săi, T.I. şi V., în anul 1971, pe care în prezent se află edificată SC R. SA şi să i se restituie suprafaţa de 564 mp teren din acelaşi loc, aflată în prezent în administrarea SC M. SA Câmpulung Moldovenesc.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în întâmpinarea depusă la dosar, a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, motivat de art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi respectiv art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 susţinând că „imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, pot fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare", întrucât „bunurile din patrimoniul societăţii comerciale aparţin acestora".
A mai precizat că în raport de art. 13 alin. (1) cap. III din Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. nu mai are competenţă legală nici de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent, ci doar de a propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii pentru nedovedirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat.
Prin precizările la acţiune, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a SC I. I.P.U.R.L. Suceava, lichidatorul SC M. SA.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 548 din 9 martie 2010, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Prefecturii Suceava şi Municipiului Câmpulung Moldovenesc, prin primar, respingând ca inadmisibilă acţiunea faţă de aceste pârâte.
Prin aceeaşi hotărâre a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta T.N., în contradictoriu cu pârâţii A.V.A.S. - Direcţia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 - SC R. SA, SC M. SA, prin lichidator SC I.I.P.U.R.L. Suceava şi, în consecinţă s-a constatat că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 1.440 mp teren situat în municipiul Câmpulung Moldovenesc, aflată în patrimoniul SC R. SA Săvineşti, precum şi pentru suprafaţa de 564 mp teren, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc, aflată la SC M. SA Câmpulung Moldovenesc, prin efectul privatizării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin intermediul executorului judecătoresc I.S. au fost notificate Prefectura Suceava şi SC M. SA Câmpulung Moldovenesc pentru restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeţei de 564 mp teren situat în str. G. preluată în anul 1986 abuziv de la autorii săi, precum şi alături de Prefectură, SC R. SA Câmpulung Moldovenesc, pentru restituirea prin echivalent a suprafeţei de 1440 mp teren, identică cu p.f. nr. 106/2, înscrisă în C.F. nr. 12063 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc, preluată în anul 1972 în schimbul unei despăgubiri simbolice şi aflat în prezent în patrimoniul SC R. SA Câmpulung Moldovenesc.
Alin. (2) al art. 27 stabileşte că în situaţia imobilelor, prevăzute la alin. (1), măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituţia publică care a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 24 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Aşadar, a conchis prima instanţă, în raport de aceste dispoziţii, pentru acordarea despăgubirilor la care este îndreptăţită reclamanta cu privire la suprafaţa de 564 mp teren justifică legitimitate procesuală pasivă atât A.V.A.S. Bucureşti, instituţia care a efectuat privatizarea, cât şi SC M. SA, prin lichidator, societate care deţine suprafaţa de teren în litigiu.
Cât priveşte suprafaţa de 1.440 mp, din aceeaşi parcelă expropriată de la autorii reclamantei, a reţinut prima instanţă că revine persoanei juridice care are în patrimoniu această suprafaţă, respectiv SC R. SA Săvineşti competenţa de a duce la îndeplinire acordarea despăgubirilor.
Astfel, a concluzionat prima instanţă, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză nu au Prefectura Suceava şi Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin primar, care deşi au primit notificările spre soluţionare, le-au înaintat spre soluţionare organelor prevăzute de lege ca fiind competente în acest sens.
Reţinând că instituţiile îndreptăţite nu au emis în condiţiile art. 23 alin. (1) o dispoziţie motivată relativ la notificarea primită, refuzând finalizarea procedurii prealabile, obligatorie în raport de art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prima instanţă a conchis că cererea formulată de reclamantă în instanţă pentru a sancţiona tăcerea persoanelor notificate este fondată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele SC R. SA Săvineşti şi A.V.A.S. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâta SC R. SA Săvineşti prin motivele de apel a invocat excepţiile lipsei de interes în formularea acţiunii, a lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava de a soluţiona prezenta cauză.
În motivarea primei excepţii, a arătat că prezentul litigiu este o acţiune în constatarea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei, deşi acest aspect nu a fost negat de nici unul din pârâţii chemaţi în judecată, aspect care trebuie să conducă instanţa la reţinerea excepţiei lipsei de interes.
În justificarea celei de a doua excepţii au fost invocate dispoziţiile art. 11 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform cărora restituirea în natură nu se poate dispune asupra imobilelor care au fost înstrăinate potrivit art. 11 alin. (1) şi aparţin unor societăţi comerciale privatizate, cum este şi cazul SC R. SA Săvineşti, privatizată din anul 1993. Deci, atât timp cât acţiunea se circumscrie prevederilor Legii nr. 10/2001, participanţii la actul de justiţie sunt fostul proprietar şi autoritatea publică deţinătoare a imobilului ori responsabilă cu plata despăgubirilor.
Cu privire la cea de a treia excepţie s-a arătat că se justifică faţă de faptul că în această cauză are calitate procesuală pasivă doar entitatea administrativă investită cu soluţionarea notificării, A.V.A.S. Bucureşti, ce poate fi obligată la emiterea dispoziţiei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. Aşa fiind, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâta A.V.A.S. Bucureşti a arătat că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 şi a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru imobilul revendicat, fără a fi finalizată procedura administrativă obligatorie prevăzută de lege faţă de A.V.A.S.
S-a mai arătat că A.V.A.S., conform Legii nr. 10/2001, se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri, conform art. 29 din actul normativ menţionat şi în condiţiile Legii speciale nr. 274/2005.
În considerarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) Titlul VII, art. 13 alin. (1) Capitolul III din Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. nu are obligaţia legală de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent, ci numai propune acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituţiei competente, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Analizând excepţiile invocate de pârâta apelantă SC R. SA Săvineşti, Curtea a constatat că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin aplicarea Legii nr. 10/2001 (art. 1) se urmăreşte restituirea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, fie în natură (în aplicarea actului normativ menţionat restituirea în natură reprezentând principiul de bază, în concordanţă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din C.E.D.O.), fie prin măsuri reparatorii prin echivalent.
Aşa fiind, excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acţiuni a fost respinsă.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC R. SA Săvineşti este justificată prin prisma dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, conform cărora „persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare".
Aşadar, calitatea procesual pasivă este dată de aspectul că SC R. SA Săvineşti deţine bunul în patrimoniul său, precum şi de faptul că, în lipsa răspunsului la notificare, revenea instanţei obligativitatea stabilirii, după administrarea probatoriului adecvat, a aplicabilităţii art. 21 sau art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, în considerarea şi a aspectelor deja reţinute referitoare la lipsa răspunsului la notificare şi a necesităţii stabilirii de către instanţă a aplicabilităţii în cauză a art. 21 sau art. 29 din Legea nr. 10/2001, precum şi a faptului că suprafaţa de 564 mp teren, aflată în prezent în administrarea SC M. SA Câmpulung Moldovenesc s-a solicitat a fi restituită în natură, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava de a soluţiona prezenta cauză va fi respinsă.
Referitor la motivul de apel formulat de pârâta apelantă SC R. SA Săvineşti vizând menţiunea din cuprinsul considerentelor sentinţei atacate în care se arată că revine acestei societăţi competenţa de a duce la îndeplinire acordarea despăgubirilor pentru suprafaţa de 1.440 mp teren, se reţin următoarele:
Pentru a determina obligaţia legală de restituire este necesar a se analiza dacă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 sau ale art. 29 din lege.
În cauză, este de necontestat faptul că imobilul constând în suprafaţa de 1.440 mp teren situat în Câmpulung Moldovenesc se află în deţinerea SC R. SA Săvineşti.
Din actele dosarului rezultă faptul că persoana juridică deţinătoare este unitate integral privatizată.
Aşa fiind, cum persoana juridică deţinătoare a suprafeţei de 1.440 mp teren este unitate integral privatizată, iar obligativitatea propunerii măsurilor reparatorii prin echivalent revine instituţiei publice care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S. Bucureşti, critica pârâtei apelante cu privire la acest aspect va fi reţinută ca fondată.
În ceea ce priveşte criticile formulate de pârâta apelantă A.V.A.S. Bucureşti se reţin următoarele:
În condiţiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o referire la ipoteza în care persoana juridică deţinătoare sau entitatea investită conform legii cu soluţionarea notificării nu emite Decizia sau dispoziţia prevăzută de art. 25, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptăţite dreptul de a se adresa instanţei competente. În această privinţă absenţa răspunsului echivalează cu un refuz de restituire a bunului sau de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, care trebuie cenzurat de tribunal în condiţiile legii speciale.
Prin urmare, şi în ipoteza în care nu există o dispoziţie cu privire la notificarea persoanei îndreptăţite, refuzul celui notificat de a se pronunţa se contestă la tribunal în procedura Legii nr. 10/2001, motiv pentru critica vizând nefinalizarea procedurii administrativă obligatorie prevăzută de lege faţă de A.V.A.S. nu va fi reţinută.
Aşa fiind, concluzia primei instanţe că din actele de stare civilă şi actele de C.F. depuse la dosar rezultă că reclamanta este îndreptăţită la restituirea celor două suprafeţe de teren prin măsuri reparatorii prin echivalent este corectă.
Pentru cele reţinute, Curtea, în baza art. 296 C. proc. civ., a admis ambele apeluri, a schimbat în parte sentinţa tribunalului, în sensul că a obligat pârâta A.V.A.S. să emită decizie cu propunere de acordare de despăgubiri în condiţiile legi speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, constând în suprafaţa de 1440 mp teren din municipiul Câmpulung Moldovenesc, aflată în patrimoniul SC R. SA Săvineşti, precum şi suprafaţa de 564 mp teren din acelaşi loc, aflată în patrimoniul SC M. SA Câmpulung Moldovenesc.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva deciziei a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Se consideră că în mod nelegal au fost admise apelurile formulate de părţi, în sensul obligării instituţiei să emită decizie cu propuneri de acordare a despăgubirilor, deoarece nu ar fi fost parcursă procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Se mai susţine încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 23 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece notificarea trebuie comunicată instituţiei publice numai conform art. 29 din lege, în cadrul procedurii administrative, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a soluţionat şi emis dispoziţie motivată, deoarece instanţa nu a completat dosarele administrative în condiţiile art. 23 şi art. 29 din lege, emiterea deciziei motive în lipsa tuturor actelor doveditoare ar conduce la respingerea notificării, ceea ce contravine interesului legitim al petentei intimate.
Mai susţine recurenta că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi-a respectat toate obligaţiile legale şi a depus diligenţe în vederea informării şi soluţionării notificării, dar intimata nu a depus acte prin care să dovedească situaţia juridică a imobilelor revendicate.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Pentru a fi incident motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea eronată a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a soluţionat cauza cu aplicarea şi interpretarea justă a prevederilor art. 23 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Suceava în mod corect a considerată că reglementând modalitatea de exercitare a dreptului la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 prin art. 22, a stabilit părţile între care se desfăşoară această procedură şi anume „persoana îndreptăţită la restituire" şi „persoana juridică deţinătoare a imobilului".
Astfel, în sensul Legii nr. 10/2001 unitate deţinătoare este fie entitatea cu personalitate juridică, exercitând în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, prefectură sau orice altă instituie publică), dar şi entitatea cu personalitate juridică având înregistrat în patrimonial său, indiferent de titlu, bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi sau companii naţionale, societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste).
Criticile recurentei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului privind nesoluţionarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca notificării nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, în mod just instanţa de apel a reţinut că atunci când entitatea deţinătoare a bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, iar când bunul se află în patrimoniul unei societăţi la care statul este acţionar, devin aplicabile dispoziţiile art. 22 din acelaşi act normativ.
Susţinerile recurentei privind diligenţele depuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în vederea informării şi soluţionării notificării nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, reclamanta a depus la dosarul administrativ actele doveditoare, fiind probat dreptul de proprietate al reclamantei cu actele de stare civilă, actele de carte funciară şi actele de expropriere.
Şi dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost în mod just aplicat de instanţa de apel, pentru acest text se instituie o cale procedurală în realizarea dreptului, prin care este supusă controlului judecătoresc legalitatea şi temeinicia refuzului unităţii sesizate de a se pronunţa asupra notificării, respectiv de a recunoaşte îndreptăţirea la măsurile reparatorii solicitate.
Celelalte susţineri ale recurentului-pârât constituie simple susţineri de fapt ce nu se circumscriu motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care se va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 41 din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4969/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4933/2011. Civil → |
|---|
