ICCJ. Decizia nr. 5158/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5158/2011
Dosar nr. 39195/3/2008
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 118/2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor C.C.F. şi P.A.S.D. împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.
S-a reţinut că pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General nu are calitate procesuală pasivă.
În motivarea sentinţei s-a arătat că reclamanţilor nu li se cuvine preţul de piaţă al imobilului cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 şi de care au fost deposedaţi prin efectele unei acţiuni în revendicare promovată de foştii proprietari, întrucât au încălcat dispoziţiile legale la momentul încheierii actului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 574 din 04 octombrie 2010, a admis apelul declarat de reclamanţi, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe pentru motivele ce succed.
Prin actul de vânzare-cumpărare nr. CC/1997 reclamanţii au cumpărat imobilul situat în Bucureşti, Intr. A., sector 1 în temeiul Legii nr. 112/1995.
Acţiunea de constatare a nulităţii actului a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 4584/2003 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 194/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 7074/2006 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti s-a admis acţiunea în revendicare a foştilor proprietari şi au fost obligaţi reclamanţii să le lase acestora în proprietate şi posesie imobilul în litigiu.
Considerând că această ultimă hotărâre dovedeşte reaua-credinţă a reclamanţilor şi apreciind că sentinţa amintită a intrat în puterea lucrului judecat, judecătorul fondului a respins acţiunea reclamanţilor.
În acelaşi timp însă, judecătorul precizează în considerente că nu poate aprecia caracterul irevocabil al hotărârii în revendicare, întrucât aceasta nu a fost depusă la dosar.
Împotriva deciziei au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanţii, prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. critică Decizia pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., întrucât instanţa trebuia să soluţioneze apelul în fond.
Pârâtul, prin critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederează că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi de drept, nefiind necesară verificarea aspectului irevocabil al sentinţei. Se solicită admiterea recursului şi respingerea apelului declarat de reclamanţi.
Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine caracterul fondat al recursurilor pentru argumentele ce succed.
Dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. prevăd obligaţia instanţei de a desfiinţa hotărârea primei instanţe atunci când prima instanţă fie a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, fie a judecat cu încălcarea normelor de citare a părţii.
Niciuna din cele două ipoteze nu sunt incidente, câtă vreme prima instanţă a soluţionat pricina în fond, aşa încât Decizia pronunţată de instanţa superioară de fond este dată cu încălcarea naturii devolutive a căii ordinare de atac a apelului.
Aşa cum prevede art. 295 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, având, de asemenea, posibilitatea de a încuviinţa refacerea sau completarea probelor noi încuviinţate în condiţiile art. 292 C. proc. civ.
Instanţa de apel avea posibilitatea să ordone în temeiul art. 292 şi 129 alin. (5) C. proc. civ. completarea probatoriului sub aspectele menţionate în Decizia recurată.
Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite ambele recursuri şi va casa Decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
De precizat că recursul Ministerului Finanţelor Publice a fost admis drept consecinţa admiterii recursului reclamanţilor, precum şi a motivului de recurs referitor la judecata în fond a apelului, instanţa de apel urmând a analiza celelalte motive de recurs ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii C.C.F. şi P.A.S.D. şi de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva deciziei nr. 574A din 04 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru judecarea apelului reclamanţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5161/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5154/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
