ICCJ. Decizia nr. 5219/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5219/2011
Dosar nr. 462/97/2008
Şedinţa publică din 16 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată înregistrată la Tribunalul Hunedoara, reclamanta P.K.M.R. a chemat în judecată pârâţii Primăria, Instituţia Primarului, Consiliul Local al Municipiului Haţeg, S.N.T.G.N. „T." SA Mediaş, E.G.D. SA Târgu-Mureş şi E.G. România Târgu-Mureş, solicitând obligarea pârâţilor 1, 2, 3 să-i acorde suprafaţa de 2.530 m.p. teren în intravilanul Oraşului Haţeg, în schimbul aceleiaşi suprafeţe de teren afectată de lucrări de interes public; în subsidiar, să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata contravalorii suprafeţei de 2.530 m.p. la preţul de 35 euro/m.p., precum şi la plata sumei de 100 RON/zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii.
Ulterior, acţiunea a fost precizată, în sensul că s-a solicitat scoaterea conductei magistrale de gaz în afara proprietăţii reclamantei, pe cheltuiala pârâţilor, respectiv introducerea în cauză a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, în contradictoriu cu care să se constate că reclamanta are calitatea de proprietar a conductelor magistrale şi a conductelor de gaze naturale ce traversează terenul proprietatea sa, potrivit dreptului de accesiune a celor unite şi încorporate cu lucrul, conform art. 488, 489 şi urm. C. civ.
Reclamanta a arătat că este proprietara terenului în litigiu, înscris în CF nr. AA Haţeg, în calitate de unică moştenitoare a defunctului S.I., teren ce i-a fost reconstituit prin titlul de proprietate emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Hunedoara.
Suprafaţa de 1.908 m.p. teren este afectată de lucrările de utilitate publică vizând varianta ocolitoare a DN 66, iar o altă suprafaţă de teren nu poate fi utilizată datorită interdicţiilor impuse de lege, existenţa conductei magistrale de gaze naturale ce traversează terenul, precum şi alte asemenea conducte de suprafaţă.
Reclamanta a susţinut că a încercat soluţionarea amiabilă a litigiului în temeiul Legii nr. 33/1994, pârâţii 1, 2, 3, prin hotărârea nr. 1/2008, neacceptând nicio propunere.
Prin sentinţa civilă nr. 75/2010, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea completată şi precizată pe acest temei de drept.
Prima instanţa a reţinut că reclamanta are calitate de moştenitoare legală a defunctei P.O.H., la rândul ei moştenitoare legală a defunctului său tată, S.I.
Acesta din urmă a solicitat Primăriei Oraşului Haţeg, prin notificarea din 10 septembrie 2001, restituirea terenurilor în suprafaţă de 23.150 m.p. intravilan, confiscate prin sentinţa de condamnare politică nr. 151/1959 a fostului Tribunal Militar al Oraşului Stalin.
Prin dispoziţia nr. DD/2001, Primarul Oraşului Haţeg a respins notificarea, arătând că terenul intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991 şi, nefiind posibilă restituirea pentru suprafaţa de 2,08 ha. ocupată de construcţii, s-a propus acordarea de despăgubiri, pentru suprafaţa de 2.369 m.p. teren disponibil s-a emis titlul de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi nr. 1/2000. Dispoziţia nu a fost contestată iar Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Hunedoara a emis titlul de proprietate nr. CC/2003.
S-a apreciat că situaţia juridică a terenului agricol restituit pe vechiul amplasament nu poate fi reglementată decât potrivit actului normativ în baza căruia a fost retrocedat, Legea nr. 18/1991, cu completările şi modificările ulterioare.
Legea nr. 33/1994 invocată de reclamantă ca temei de drept nu-şi poate extinde efectele în timp asupra situaţiilor juridice născute sau consumate înaintea intrării sale în vigoare.
Din expertiza judiciară efectuată în cauză a rezultat că terenul este afectat de servituţi şi interdicţii speciale de construire, în limitele zonei de siguranţă, aşa cum sunt reglementate de legislaţia specială în domeniu şi nu împietează asupra categoriei de folosinţă a terenului, respectiv cea agricolă.
În privinţa suprafeţei de 622 m.p. teren, proprietatea reclamantei, afectată de realizarea variantei de ocolire a DN 66 şi varianta de ocolire a DN 68, pentru care, prin hotărârea nr. 102/1999, s-a reţinut că instituţia Consiliului Judeţean Hunedoara a declarat de utilitate publică lucrarea respectivă, desemnând ca expropriator Oraşul Haţeg, prin Consiliul Local.
Numai această suprafaţă de teren intră sub incidenţa Legii nr. 33/1994.
Dispoziţiile art. 21 din această Lege stabileşte cui aparţine calitatea procesuală în cauzele vizând exproprierea, indiferent dacă cererile vizează transferul efectiv al proprietăţii ori numai valoarea despăgubirilor cuvenite celor expropriaţi.
Instanţa a constatat drept concluzie finală că niciunul dintre expropriatori nu a fost chemat în judecată şi că reclamanta nu a urmat procedura impusă de Legea nr. 33/1994.
Prin Decizia civilă nr. 145A din 14 octombrie 2010, Curtea de apel Alba-Iulia, secţia civilă, a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în fond, Judecătoriei Haţeg.
Anterior analizei legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate, faţă de modul ambiguu în care a fost redactată acţiunea, instanţa de apel a pus în discuţie competenţa materială de soluţionare a cauzei, faţă de obiectul său aşa cum a fost precizat în faţa instanţei de fond şi de apel.
Având în vedere calificarea caracterului acţiunii, de acţiune în despăgubiri, a fost pusă în discuţie competenţa materială de soluţionare a acesteia.
În drept, conform art. 1 lit. a) C. proc. civ., Curtea a apreciat că Judecătoriei îi revine competenţa de a soluţiona în fond cauza.
În temeiul art. 297 alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la anularea hotărârii atacate şi la trimiterea cauzei spre competentă soluţionare pe fond, Judecătoriei Haţeg.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat cerere de recurs (I) la data de 30 noiembrie 2009, pârâta S.N.T.G.N. „T." SA şi (II) la data de 03 decembrie 2010, pârâtele Primăria, Consiliul Local şi Instituţia Primarului Oraşului Haţeg, prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
(I) Recursul declarat de S.N.T.G.N. „T." SA a vizat următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:
Instanţa interpretând greşit actul dedus judecaţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat, în principal, acordarea unei suprafeţe de teren de 2.530 m.p., în schimbul aceleiaşi suprafeţe de teren afectate de utilităţi publice şi, în subsidiar, plata de despăgubiri pentru terenul expropriat, motivându-şi, în drept, acţiunea pe prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Având în vedere principiul prevăzut de art. 129 alin. (6) C. proc. civ. care stabileşte că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, s-a susţinut că instanţa de apel a încălcat acest principiu, schimbarea temeiului de drept de către însăşi instanţa fiind nelegală.
Chiar şi prin motivele de apel s-a solicitat obligarea pârâţilor la acordarea unei suprafeţe de teren intravilan disponibile şi, în subsidiar, plata de despăgubiri.
Faţă de modul ambiguu în care a fost redactată şi motivată acţiunea, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor competenţa materială de soluţionare a cauzei. La întrebarea instanţei adresată reprezentantului reclamantei prin care i se solicita să-şi precizeze acţiunea, acesta a răspuns că „solicită despăgubiri, întrucât parte din terenul reclamantei este expropriat, fapt consemnat în partea introductivă a deciziei atacate [parag. 1 alin. (7) din Decizia nr. 145/A/2010].
Instanţa de apel, prin calificarea acţiunii drept o acţiune în despăgubiri de drept comun şi prin trimiterea cauzei spre rejudecare a pronunţat o soluţie care încalcă prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., substituindu-se în dreptul reclamantei de a-şi stabili cadrul procedural de desfăşurare a procesului.
Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât, făcând aplicarea prevederilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a pronunţat o soluţie greşită, respectiv a încălcat normele de competenţă a instanţelor - Judecătoria Haţeg nu poate să judece o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ. stabileşte că „tribunalul judecă procesele şi cererile în materie de expropriere", or, acţiunea reclamantei este o acţiune formulată în baza Legii nr. 33/1994.
(II) Recursul declarat de pârâţii Primăria, Consiliul Local şi Instituţia Primarului Oraşului Haţeg a vizat următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:
Ţinând seama de actele şi probele dosarului, prin raportare la normele juridice incidente, instanţa de fond în mod corect a reţinut cauza spre soluţionare drept o acţiune atipică de despăgubiri, rezultate în urma derulării unei proceduri de expropriere în temeiul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Tribunalul a avut în vedere împrejurările de fapt şi de drept prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv precizările ulterioare, prin coroborare cu textele de lege incidente - temeiul în drept al acţiunii reclamantei, formulată prin avocat, fiind reprezentat de art. 44 din Constituţia României, art. 480 şi urm. C. civ. referitoare la dreptul de proprietate, ambele raportate la Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Recursurile sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează:
Relevant pentru cauză este faptul că, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat, în principal, acordarea unei suprafeţe de teren de 2.530 m.p., în schimbul aceleiaşi suprafeţe de teren afectate de utilităţi publice şi, în subsidiar, plata de despăgubiri pentru terenul expropriat, aceasta motivându-şi în drept acţiunea pe prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În acest context procedural, cererea reclamantei nu putea fi privită decât ca o cerere în materia exproprierii, cu toate consecinţele ce derivă din aceasta sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a cauzei, prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ.
Orice pretinsă ambiguitate în redactarea şi motivarea acţiunii trebuia clarificată de instanţă, dar numai în contextul împrejurărilor de fapt şi de drept pe care însăşi reclamanta, prin reprezentant legal, le-a inserat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în conformitate cu normele procedurale incidente etapei procesuale parcurse şi, în mod obligatoriu, prealabil verificării competenţei materiale de soluţionare pe fond a cauzei.
Într-adevăr, faţă de obiectul şi temeiul juridic al acţiunii reclamantei, în considerarea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., întrucât în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
În egală măsură, instanţa de apel nu putea ignora dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. care stabilesc în mod explicit că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Prin urmare, pe temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi art. 304 pct. 5, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., temei de drept nesusţinut în mod formal de recurenţii-pârâţi, dar dedus din conţinutul criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursurile pârâţilor, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii S.N.T.G.N. „T." SA, Primăria Haţeg, Consiliul Local Haţeg şi Instituţia primarului Haţeg împotriva deciziei nr. 145/A din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5221/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5217/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
