ICCJ. Decizia nr. 5247/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5247/2011
Dosar nr. 28320/3/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2011
Prin Decizia civilă nr. 19A din 23 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant B.R. împotriva sentinţei civile nr. 386 din 15 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. S-a schimbat în tot sentinţa atacată, s-a admis acţiunea şi s- a dispus anularea deciziei din 13 aprilie 2009 emisă de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. A fost obligată pârâta să emită decizie prin care să soluţioneze notificarea din anul 2001 formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 386 din 15 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 28320/3/2009, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantul B.R. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, contestaţie prin care s-a solicitat anularea deciziei din 13 aprilie 2009 emisă de pârâtă şi obligarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la emiterea unei noi decizii cu propunerea restituirii în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafaţă de 2.086 m.p., situat în localitatea Câmpeni, judeţul Alba şi care este evidenţiat în patrimoniul SC M. SA Câmpeni.
Soluţia tribunalului este nelegală şi netemeinică, bazându-se pe o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor legale relevante în cauză, dar şi pe o eronată apreciere a materialului probator administrat.
Prin acţiunea ce face obiectul prezentei pricini, apelantul-reclamant a solicitat, printre altele, să se dispună anularea deciziei din 13 aprilie 2009 emisă de intimata-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Prin Decizia contestată s-a dispus declinarea în favoarea Primăriei Câmpeni, judeţul Alba, a competenţei de soluţionare a notificării din anul 2001, prin care apelantul-reclamant a solicitat ca în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 să i se restituie în natură sau să i se acorde despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 2.086 m.p., situat în localitatea Câmpeni, judeţul Alba şi care este evidenţiat în patrimoniul SC M. SA Câmpeni.
Emitenta deciziei (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a considerat că solicitarea autorului acţiunii nu face obiectul Legii nr. 10/2001, în cazul terenului în litigiu fiind incidente prevederile art. 8 alin. (1) din aceeaşi Lege.
Potrivit acestui text, „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare".
Aşa cum reiese din analiza înscrisurilor de la dosar, respectivul teren se află în intravilanul localităţii Câmpeni, judeţul Alba, fiind deţinut de către SC M. SA şi figurând în patrimoniul acesteia, conform menţiunilor certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor la data 18 august 1994, act eliberat în baza Legii nr. 15/1990 şi a HG nr. 834/1991.
Situaţia de fapt şi de drept a terenului anterior expusă se desprinde din coroborarea elementelor ce rezultă din analiza adresei din 01 aprilie 2008 eliberată de Primăria Câmpeni, a adresei din 12 ianuarie 2008 emisă de SC M. SA, a copiei certificatului menţionat şi a concluziilor raportului de expertiză topografică extrajudiciară întocmit la solicitarea apelantului-reclamant.
Nu s-au administrat dovezi din care să reiasă o altă situaţie juridică a imobilului ce face obiectul notificării din anul 2001. Mai precis, nu s-a probat în vreun fel împrejurarea că în cazul terenului în discuţie ar fi incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. La dosar nu există vreun act (în sensul de înscris probatoriu) care să ateste că respectivul teren intravilan ar face parte din categoria celor la care se face referire în art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001 (prima teză nefiind aplicabilă, deoarece nu este vorba despre un teren extravilan, ci de unul intravilan).
Dimpotrivă, este evident că terenul la care se face referire în cererea de chemare în judecată a făcut obiectul aplicării Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi al HG nr. 834/1991 dată în executarea acestei legi.
Această concluzie se impune câtă vreme SC M. SA beneficiază de un certificat de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor emis conform art. 5 din hotărârea de guvern menţionată, certificat care probează că societatea sus-amintită este proprietara unei suprafeţe de 113.418 m.p. teren pe raza localităţii Câmpeni, judeţul Alba, în care este înglobat şi imobilul solicitat prin notificarea formulată de reclamantul-apelant.
Aşa fiind, Decizia contestată şi soluţia tribunalului de menţinere a acestei decizii apar ca fiind date cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 29-31 din Legea nr. 10/2001, cu referire la art. 21 şi urm. din acelaşi act normativ.
Ca atare, fiind vorba despre un teren evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, intimata-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este obligată să se pronunţe asupra notificării depusă de reclamantul-apelant. Astfel, în mod greşit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a dispus, prin Decizia contestată, declinarea competenţei în favoarea Primăriei Câmpeni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, arătând că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
Prin Decizia contestată din 13 aprilie 2009 s-a declinat competenţa de soluţionare a notificării din anul 2001 formulată de către contestator către Primăria Câmpeni, judeţul Alba, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât solicitarea nu face obiectul Legii nr. 10/2001 republicată.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a constatat din actele depuse la dosarul intern aferent notificării următoarele:
- au fost depuse documente din care rezultă că imobilul revendicat a fost donat în favoarea statului în data de 30 august 1977 cu condiţia ca să i se dea în schimb un alt teren de categoria păşune în suprafaţa echivalentă;
- intimatul-contestator mai menţionează în notificare că antecesorul său a primit un alt teren la schimb celui preluat, dar care în baza Legii nr. 18/1991 a fost restituit vechiului proprietar.
Atât Legea nr. 18/1991, cât şi Legea nr. 10/2001 sunt acte normative care prevăd măsuri reparatorii pentru imobilele preluate de stat, al căror obiect de reglementare este însă precis conturat.
Art. 8 din alin. (1) din Legea nr. 10/2001 statuează că nu intră sub incidenţa acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dispoziţiilor acestora. Prin urmare, categoriile de teren pentru care măsurile reparatorii au fost reglementate prin alte acte normative, cazul prezentului proces, sunt exceptate de la aplicarea Legii nr. 10/2001, solicitantul trebuind să urmeze procedura prevăzută de textele respective.
Analizând Decizia de apel în raport de critica formulată, ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed.
Prin Decizia de apel s-a reţinut, ca situaţie de fapt, că nu s-a dovedit în cauză că imobilul în litigiu este de categoria celor ce intră sub incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001, fiind exceptat astfel de la aplicarea acestei legi.
Aspectul invocat în recurs, în sensul că şi terenul în litigiu are acelaşi regim juridic ca cel primit la schimb, care a fost restituit fostului proprietar în temeiul Legii nr. 18/1991, nu este suficient prin el însuşi să demonstreze acest lucru. Potrivit art. 305 C. proc. civ., era necesar ca recurenta să producă proba cu înscrisuri, prin care să dovedească în dosarul de recurs cele susţinute.
În raport de situaţia de fapt reţinută, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă înlăturare a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage caracterul nefondat al recursului, cu aplicarea art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 19 A din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5250/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5246/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
