ICCJ. Decizia nr. 5292/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
Decizia nr. 5292/2011
Dosar nr. 3664/117/2008
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 246 din 17 martie 2010 a Tribunalului Cluj s-a respins excepţia inadmisibilităţii, a lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes invocată de paratul Statul Roman prin C.N.A.D.N.R.
S-a admis acţiunea extinsă şi precizată formulată de reclamanta M.D.A. împotriva pârâţilor Statul Român prin C.N.A.D.N.R, M.V. şi T.S.I. şi în consecinţă:
S-a constatat că numitul M.Ş., antecesorul pârâtei M.V., nu are nici un drept de proprietate sau un alt drept real asupra terenului înscris în Titlul de proprietate din 17 iunie 2008 emis de C.J.S.D.P.T Cluj tarlaua 18, parcela 36, în suprafaţă de 2.900 m.p.
S-a constatat că în urma partajului voluntar intervenit între reclamantă şi pârâtul T.S.I., reclamanta este proprietar exclusiv asupra parcelei în suprafaţă de 2900 m.p. înscrisă în Titlul de proprietate din 17 iunie 2008 emis de C.J.S.D.P.T Cluj, tarlaua 18 parcela 36.
S-a anulat parţial Hotărârea nr. 53 din 22 aprilie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul comunei Gilău.
S-a stabilit că reclamanta este singura persoană îndreptăţită la despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 2.900 m.p. situat în extravilanul comunei Gilău, categoria de folosinţă arabil, parcela 36, tarlaua 18, ce face obiectul Hotărârii nr. 53 din 22 aprilie 2008.
S-a stabilit că despăgubirea datorată de pârât pentru exproprierea terenului mai sus menţionat este de 111.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, raportat la cursul leu-euro practicat de B.N.R.
A fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. să plătească reclamantei despăgubirea mai sus menţionată în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei.
A fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. să plătească reclamantei suma de 2.896 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin Hotărârea nr. 53 din 22 aprilie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al comunei Gilău s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 108.523,80 lei reprezentând echivalentul a 30.450 euro raportat la cursul B.N.R. din data de 21 aprilie 2008 de 3,5640 lei/ 1 euro, pentru imobilul expropriat situat în comuna Gilău, categoria de folosinţă arabil extravilan, tarlaua 18/2, parcela 36 în suprafaţă de 2900 m.p. identificat prin număr cadastral 2887. În hotărâre sunt menţionate ca persoane îndreptăţite la despăgubire reclamanta M.D.A. şi M.Ş.
Prin titlul de proprietate din 17 iunie 2008 emis de C.J.S.D.P.T Cluj s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numiţilor T.S.I. şi T.A., printre alte terenuri, şi asupra terenului arabil in suprafaţă de 2.900 mp. situat în tarlaua 18 parcela 36, având ca vecini la nord Riti N, la est C.V., la sud drum şi la vest M.Ş., în calitate de moştenitori ai defunctului Topan Samoilă.
Prin certificatul de moştenitor din 9 martie 2005 emis de B.N.P. - L.M.C. s-a stabilit calitatea reclamantei M.D.A. de moştenitoare a defunctei T.S.A., beneficiara titlului de proprietate mai sus menţionat şi s-a dispus predarea către moştenitoare a masei succesorale rămasă după defunctă, din componenţa căreia face parte şi cota de 1/2 parte din terenul situat în tarlaua 18 parcela 36 din titlul de proprietate, după cum rezultă din coroborarea datelor cuprinse la cap. 1 din certificatul de moştenitor şi adeverinţa din 2 februarie 2007 emisă de Primăria comunei Gilău.
În Hotărârea nr. 53/2008 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al comunei Gilău terenul supus exproprierii este identificat în parcela 36 tarlaua 18/ 2. Tot în această tarla este menţionat terenul supus exproprierii şi de planul cadastral depus la fila 66 dosar, unde este menţionat drept proprietar M.Ş.
Pârâta M.V., succesoare a lui M.Ş., persoana menţionată ca proprietar al parcelei 46 din tarlaua 18/ 2 a arătat că parcela 36 nu a aparţinut antecesorului său, ci lui T.S.I. şi T.A., că antecesorulului său i s-a emis titlu de proprietate pentru parcela învecinată cu parcela 36, că nu are nici un fel de pretenţii cu privire la parcela 36 din tarlaua 18/ 2. In dovedirea susţinerilor sale a depus titlul de proprietate din 6 februarie 2002 emis de C.J.S.D.P.T. Cluj pe seama lui M.Ş., unde la categoria 1 arabil poziţia 2 este menţionat terenul în suprafaţă de 2.900 m.p. din tarlaua 18/ 2 parcela 35 având ca vecini la nord B.V., la est T.A., la sud drum,la vest drum şi certificatul de moştenitor nr. 4 din 10 februarie 2006 emis de BNP - B.I.F. prin care s-a constatat calitatea sa de moştenitoare a defunctului M.Ş. şi i s-a predat masa succesorală rămasă după defunct, în componenţa căreia a intrat inclusiv terenul din parcela 35 tarlaua 18/ 2.
Comparând vecinătăţile din titlurile de proprietate emise pe seama lui M.Ş. şi T.S.I. şi T.A. cu cele din planul cadastral, tribunalul a apreciat că, în ciuda inadvertenţelor existente între acte cu privire la numărul de tarla, este evident că parcela expropriată prin Hotărârea 53/2008 este cea menţionată în titlul de proprietate emis pe seama lui T.A. şi T.S.I., nu în titlul de proprietate emis pe seama lui M.Ş.
Prin convenţia de partaj încheiată la data de 11 septembrie 2008, reclamanta, moştenitoare a beneficiarei ridului de proprietate T.A. şi T.S.I. au convenit ca parcela 36 din tarlaua 18 să revină în întregime reclamantei M.D.A., căreia copartajantul i-a recunoscut dreptul asupra oricăror despăgubiri pentru acest teren.
Prezent personal în instanţă T.S.I. a recunoscut această convenţie de partaj, reiterând în faţa instanţei cuprinsul clauzelor convenţiei.
Având în vedere starea de fapt reţinută mai sus, excepţiile invocate de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. au fost apreciate nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Indiferent de numărul parcelei menţionate în Hotărârea nr. 53/2008 de stabilire a despăgubirilor, este neîndoielnic raportat la vecinătăţile menţionate în planul cadastral, că terenul ce face obiectul acestei hotărâri este cel în suprafaţă de 2900 m.p., situat în parcela 18 tarlaua 36 cuprins în titlul de proprietate şi care în urma partajului a revenit în întregime reclamantei. Aceasta şi-a dovedit dreptul de proprietate exclusivă asupra terenului supus exproprierii în baza partajului convenţional, care are efecte declarative de proprietate, ceea ce semnifică faptul că, urmare a partajului fiecare coproprietar este considerat a fî proprietar exclusiv asupra imobilelor ce i-au revenit în lot. Forma scrisă este necesară în cazul partajului numai ad probationem, câtă vreme nu este act translativ de proprietate, ci act declarativ, calificare care exclude incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Dovedindu-şi calitatea de proprietar exclusiv al terenului ce face obiectul Hotărârii nr. 53/2008, reclamanta are calitate procesuală activă şi interes in formularea acţiunii.
Excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere 1 şi 2 a fost apreciată ca fiind nefondată, întrucât reclamanta nu are la dispoziţie calea acţiunii în revendicare în realizarea dreptului, câtă vreme dreptul său de proprietate asupra ternului expropriat nu îi este negat de succesoarea defunctului M.Ş.
Nulitatea este o sancţiune care se aplică tuturor actelor juridice, indiferent că sunt unilaterale sau bilaterale. Emiterea unui act cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative constituie motiv de nulitate, chiar fără a fi indicate expres normele legale a căror încălcare ar atrage sancţiunea, căci nulitatea poate fi atât expresă, cât şi virtuală. Astfel fiind, a fost apreciată neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii având ca obiect constatarea nulităţii Hotărârii nr. 53/2008.
Pentru motivele de fapt şi de drept expuse mai sus, în temeiul disp. art. 137 alin. (1) C. proc. civ., au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii.
Prin acţiunea de faţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, reclamanta a pretins că valoarea despăgubirii stabilită pentru exproprierea terenului de 2.900 m.p. prin Hotărârea nr. 53/2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 este cu mult sub preţul la care se vând imobile asemănătoare celor expropriate pe raza unităţii administrativ - teritoriale, preţ în raport de care se stabileşte valoarea despăgubirii pentru expropriere potrivit art. 26 din Legea 33/1998.
Instanţa de fond, în vederea verificării susţinerilor reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 a dispus administrarea expertizei de evaluarea de către o comisie de evaluare alcătuită din experţii M.R., numită de instanţă, L.N.A. desemnat de reclamantă şi V.F., desemnată de expropriator, expertiză având ca obiectiv stabilirea potrivit criteriilor stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994 a despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului cuprins in hotărârea mai sus menţionată.
Prin raportul de expertiză depus la dosar, comisia de evaluarea a stabilit că despăgubirea cuvenită pentru exproprierea parcelei terenului în suprafaţă de 2.900 m.p. din parcela 18 tarlaua 36 este de 111.000 euro, adică 38,25 euro/m.p.
Comparând rezultatul expertizei cu oferta făcută de expropriator şi cu pretenţiile formulate de reclamantă, instanţa a constatat că cererea reclamantei este întemeiată, acestea fiind îndreptăţite la plata despăgubirii pentru parcela de teren expropriată în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză la valoarea reală a imobilului, căci atât potrivit disp. art. 33 din Constituţia României, cât şi art. 481 C. civ. şi Legii nr. 33/1994, exproprierea poate fi făcută numai cu o justă despăgubire. Ori, despăgubirea stabilită prin hotărârea atacată - 30.450 euro - în nici un caz nu poate fi socotită justă dacă ne raportăm la valoarea stabilită în raportul de expertiză potrivit criteriilor stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Câtă vreme hotărârea mai sus menţionată a stabilit dreptul la despăgubire pe seama unei persoane neîndreptăţite la aceste despăgubiri - M.Ş. şi a stabilit o despăgubire cu mult sub nivelul unei juste despăgubiri pe seama reclamantei îndreptăţită la despăgubiri pentru expropriere, Hotărârea nr. 53/2008 este dată parţial cu încălcarea legii, de aceea s-a impus anularea ei cu privire la valoarea despăgubirii stabilite şi la reţinerea calităţii de persoană îndreptăţită la despăgubiri a lui M.Ş.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publcie, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, iar prin Decizia civilă nr. 244 din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul, reţinându-se următoarele considerente:
Instanţa de apel a reţinut că înscrisurile depuse în susţinerea apelului nu constituie probe pertinente şi concludente, întrucât deşi sunt contracte de vânzare - cumpărare având ca obiect terenuri amplasate în loc. Gilău, ca şi cel în litigiu, cu o singură excepţie (contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 21 februarie 2008 - f. 27-29), toate constituie tranzacţii încheiate ulterior datei efectuării raportului de expertiză ce a stat la baza soluţionării cauzei - mai 2009.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a stabilit corect că reclamanta are calitate procesuală activă în prezenta cauză şi justifică interesul promovării acţiunii, raportat la împrejurarea că aceasta şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită prin următoarele acte: titlul de proprietate din 17 iunie 2008 emis pe numele său şi al numitului T.S.I., în care este înscris terenul în suprafaţă de 2.900 mp, tarlaua 18 parcela 36 (f. 13 dosar fond), titlu de proprietate emis în baza sentinţei civile nr. 2997 din 14 martie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care s-a dispus rectificarea titlului de proprietate emis iniţial din 24 septembrie 1998, inclusiv sub aspectul parcelei în litigiu, care iniţial fusese identificată în tarlaua 17, parcela 85/ 2 (f. 47-48 dosar fond).
În dovedirea calităţii sale reclamanta a depus totodată certificatul de moştenitor din 9 martie 2005, potrivit căruia a moştenit cota de 1/2 parte din suprafaţa de 2.900 mp teren arabil, situat în extravilanul comuna Gilău, în tarla 17, parcela 85/.2, certificatul fiind emis anterior rectificării dispuse prin sentinţa menţionată anterior (f. 45-46 dosar fond), precum şi convenţia de partaj încheiată cu T.S.I. la 1 septembrie 2008, în baza căreia parcela nr. 36 din tarla 18 în suprafaţă de 2.900 mp îi revine în întregime reclamantei M.D.A. (f. 53 dosar fond).
Existenţa acestui din urmă act face dovada calităţii reclamantei de persoană exclusiv îndreptăţită să beneficieze de despăgubirile cuvenite în urma exproprierii şi dovedeşte netemeinicia criticilor apelantei vizând lipsa probei partajului prin înscris.
Instanţa de apel a mai reţinut că sunt nefondate criticile vizând greşita apreciere a faptului ca terenul expropriat este identic cu cel identificat prin tarlaua 18 parcela 36, întrucât identificarea pretinsă de către apelantă referitoare la terenul în litigiu ca fiind în tarlaua 18/ 2 parcela 36, nu vizează terenul expropriat de la reclamantă.
Potrivit adeverinţei din 2 februarie 2007 emisă de Primăria comunei Gilău, terenul din titlul de proprietate din 24 septembrie 1998 (primul titlu de proprietate emis pe numele reclamantei şi al pârâtului T.S.I.), identificat cu tarlaua 17, parcela 85/ 2, în suprafaţă de 2.900 mp, se identifică în teren, pe harta de punere în posesie cu tarlaua 18, parcela 36.
Potrivit documentaţiei cadastrale, suprafaţa de 2.900 mp din tarla 18/ 2 parcela 36, aparţine unei terţe persoane, lui M.I.Ş. (f. 66 dosar fond).
Cu ocazia exproprierii, s-a făcut identificarea cadastrală a terenului, numărul cadastral atribuit - 2887- fiind acelaşi atât în Hotărârea nr. 53/2008, cât şi în raportul de expertiză efectuat în cauză, împrejurare ce conduce la concluzia corect relevată în hotărârea primei instanţe că în realitate, din punct de vedere parcelar, terenul în litigiu este identificat în parcela 36, tarlaua 18.
În ce priveşte critica vizând inadmisibilitatea acţiunii din perspectiva cererilor de constatare că pârâtul M.Ş. nu are nici un drept de proprietate sau alt drept real asupra imobilului înscris în titlul de proprietate din 17 iunie 2008 tarla 18, parcela 36, în suprafaţă de 2.900 mp, şi de constatare a dreptului de proprietate exclusiv în favoarea reclamantei asupra aceluiaşi teren şi susţinerea apelantei conform căreia aceste cereri sunt supuse obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru potrivit Legii nr. 146/1997 instanţa de apel a reţinut că sunt nefondate.
Prin aceste cereri reclamanta nu tinde la eludarea promovării unei acţiuni în realizare, pe care nici nu ar avea cu cine să o dezbată în contradictoriu în condiţiile în care pârâtul M.Ş. nu pretinde un drept propriu de proprietate asupra terenului, ci a formulat aceste cereri doar pentru a justifica pretenţia sa de a-i fi stabilit cuantumul despăgubirii cuvenite în urma exproprierii, exclusiv în favoarea sa.
Fiind formulate în cadrul unei acţiuni grefată pe disp. art. 10 din HG nr. 941/2004, aceste cereri urmează regimul juridic reglementat prin alin. (1) al acestui text legal, din punctul de vedere al timbrajului în sensul că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
Excepţia inadmisibilităţii precum şi netemeinicia cererii de constatare a nulităţii Hotărârii nr. 53/2008 emisă de apelantă, nu constituie critici fondate la adresa hotărârii primei instanţe în condiţiile în care actele emise cu ocazia aplicării Legii nr. 198/2004 sunt supuse controlului de legalitate, conferit de Legea nr. 554/2004 şi Constituţia României. Este adevărat că asupra hotărârii emise în baza Legii nr. 198/2004 emitentul poate să revină, însă această posibilitate conferită organului emitent de a-şi revoca sau modifica propriul act nu atrage sub nicio formă înlăturarea dreptului persoanei pe numele căreia se emite actul, de a solicita în instanţă desfiinţarea sa.
Instanţa supremă a statuat în mod constant că instanţa sesizată în baza art. 10 alin. (1) din HG nr. 941/2004, are competenţa să verifice temeinicia cu privire la cuantumul despăgubirii, iar faptul că hotărârea atacată nu este un act bilateral, putând fi revocată de organul emitent, nu exclude soluţia anulării parţiale, cu privire la cuantumul despăgubirii.
S-a mai reţinut că, criticile vizând modul de stabilire a cuantumului despăgubirii cuvenite reclamantei prin expertiza efectuată în faţa primei instanţe sunt nefondate, la fel ca şi cererea de readministrare a probei în apel.
Aşa cum reiese din cuprinsul lucrării tehnice, evaluarea s-a făcut în conformitate cu recomandările standardelor internaţionale de evaluare, metodologia de evaluare a valorii de piaţă prin compararea valorilor unor tranzacţii recente, cu proprietăţi similare şi competitive cu proprietatea evaluată, luându-se în considerare două tranzacţii din perioada ianuarie - martie 2008, precum şi o despăgubire stabilită în urma unei exproprieri făcute la 24 septembrie 2008.
Cele două contracte de vânzare - cumpărare luate ca reper s-au încheiat în perioada de timp recent anterioară exproprierii făcute în cauză - aprilie 2008 - preţul fiind de 625.438 lei pentru suprafaţa de 4.300 mp (f. 128 dosar fond), respectiv 464.310 lei pentru suprafaţa de 2.800 mp (f. 130 dosar fond).
În aceeaşi idee, a mai reţinut instanţa de apel că experţii au efectuat comparaţiile şi corecţiile între terenul în litigiu şi cele trei luate ca repere de comparaţie, iar în final, au procedat la o reducere a valorii calculate cu 25% pe considerentul procesului de încetinire a tranzacţiilor imobiliare în ultima perioadă.
Prin răspunsul la obiecţiuni (f. 161-162 dosar fond ), experţii au relevat existenţa utilităţilor în zonă şi au adăugat încă un element de comparaţie, respectiv terenul identificat în tarla 17, parcela 58, situat în imediata vecinătate, în suprafaţă de 1697 mp, care a fost evaluat printr-o expertiză judiciară la suma de 275.319 lei
Pentru toate considerentele arătate, instanţa de apel a apreciat că evaluarea terenului făcută prin expertiza judiciară dispusă în faţa primei instanţe este corectă, preţul stabilit reflectând valoarea reală de la momentul întocmirii lucrării, motiv pentru care refacerea sa nu se justifică.
În fine, instanţa de apel a reţinut că motivul vizând înlăturarea obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond sau reducerea cuantumului acestora, nu este fondat, întrucât prin hotărârea cu privire la care s-a dispus anularea, apelanta a provocat declanşarea acestui litigiu, pe întreg parcursul derulării sale în faţa primei instanţe opunându-se admiterii acţiunii. Prin această atitudine culpabilă a ocazionat cheltuieli de judecată la plata cărora în mod corect a fost obligată în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., solicitând, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea ei în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează neegalitatea ei sub următoarele aspecte, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
O primă critică, vizează greşita respingere a excepţiei ridicate ce vizează lipsa de interes şi cea a lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului expropriat.
O altă critică, vizează faptul că nu s-a stabilit prin expertiză corespondenţa dintre imobilul-teren, deţinut în proprietate de reclamantă, în suprafaţă de 2.600 m.p. identificat prin tarla 18, parcela 36 şi imobilul - teren expropriat identificat cadastral cu nr. 2887 parte din tarlaua 18/ 2 parcela 36.
Se mai învederează că adeverinţa emisă de Primăria comunei Gilău nu clarifică aspectele legate de teren, întrucât nu se face vreo referire la imobilul - teren expropriat.
Recurentul mai susţine că în cauză sunt incidente excepţia netimbrării şi a inadmisibilităţii acţiunii, excepţii respinse în mod nelegal de instanţa de apel.
O altă critică, vizează faptul că reclamanta, nefăcând dovada calităţii de proprietar asupra imobilului expropriat, nu este îndreptăţită la despăgubiri.
Or, susţine recurentul, instanţa de apel face o greşită interpretare a probelor de la dosar dar şi a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Recurentul susţine că era necesară o nouă expertiză în cauză datorată diferenţelor mari înregistrate între preţurile de tranzacţionare aferente perioadei iunie - noiembrie 2009.
O ultimă critică vizează greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată, fiind încălcate dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Astfel, instanţa de apel a examinat cauza prin prisma principiului tantum devolutum, quantum apellatum şi a obiectului dedus judecăţii.
Considerentele hotărârii se circumscriu exigenţelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind arătate atât motivele de fapt şi de drept prin care instanţa îşi argumentează soluţia, cât şi argumentele pentru care nu se mai impunea efectuarea unei noi expertize.
Excepţiile invocate de pârât au fost soluţionate în condiţiile prevăzute de art. 137 C. proc. civ., şi în raport cu actele de la dosar, din care rezultă calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la despăgubirile cuvenite în urma exproprierii.
Expertiza efectuată în cauză, precum şi adeverinţa din 2 februarie 2007 emisă de Primăria comunei Gilău, clarifică fără posibilitate de echivoc, că, din punct de vedere parcelar, terenul din litigiu este identificat în parcela 36 tarlaua 18.
Nefondate sunt şi criticile legate de cuantumul şi modul de calcul al despăgubirilor în condiţiile în care evaluarea s-a făcut în conformitate cu recomandările standardelor internaţionale de evaluare, metodologia de evaluare a valorii de piaţă prin compararea valorilor unor tranzacţii recente, cu proprietăţi similare şi competitive cu proprietatea evaluată, fiind astfel luate în considerare două tranzacţii din perioada ianuarie - martie 2008, precum şi o despăgubire stabilită în urma unei exproprieri din septembrie 2008.
În acest sens, este de reţinut că experţii, prin răspunsul la obiectiuni, au relevat existenţa utilităţilor în zonă şi ca atare au mai adăugat încă un element de comparaţie, respectiv terenul identificat în tarla 17, parcela 58 situat în vecinătatea imediată a terenului din litigiu, teren evaluat printr-o expertiză judiciară la 275.319 lei.
De altfel, este de remarcat că instanţa de apel a analizat cauza şi raporturile juridice dintre părţi prin raportare la toate actele şi probele de la dosar.
Susţinerea recurentului că instanţa a făcut o greşită interpretare a probelor nu se circumscrie în niciunul din cele nouă motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., situaţie în care aceasta urmează a fi înlăturată.
În ce priveşte critica legată de greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată, este de observat că instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., raportat şi la poziţia şi culpa procesuală a pârâtului.
Astfel, din perspectiva celor expuse, niciuna din criticile aduse hotărârii instanţei de apel nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 244/ A din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5294/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5213/2011. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
