ICCJ. Decizia nr. 5293/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5293/2011
Dosar nr. 7150/62/2007
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 21/D din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Braşov a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Municipiul S. prin Primar în contradictoriu cu pârâţii Regia N.P.–R. Braşov şi I.C.A.S. Bucureşti.
A obligat pârâtul I.C.A.S. Bucureşti să achite reclamantului suma de 394.368,17 RON, reprezentând beneficiul obţinut din exploatarea masei lemnoase de pe terenul ce a fost retrocedat reclamantului, în perioada 27 septembrie 2005–27 februarie 2006, şi suma de 210.482,31 RON, cu titlu de despăgubiri datorate pentru prejudiciul cauzat fondului forestier.
A obligat pârâta Regia N.P.–R. Braşov să plătească reclamantului suma de 330.697,22 RON, cu titlu de despăgubiri datorate pentru prejudiciul cauzat fondului forestier şi suma de 116.714 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de împădurire şi completări efectuate în suprafeţele regenerate.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantului Municipiul S., prin hotărârea din anul 2005 a Comisiei Judeţene Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra 7.240 ha. teren cu vegetaţie forestieră, fiind emis titlul de proprietate din anul 2006.
La data de 22 decembrie 2005, între Direcţia Silvică Braşov, în calitate de administrator, şi Municipiul S., în calitate de beneficiar, s-a încheiat un contract de administrare, în temeiul căruia, administratorul şi-a asumat sarcina de a administra, prin Ocolul Silvic Braşov, fondul forestier, obiect al dreptului de proprietate al beneficiarului.
În baza acestui contract, Ocolul Silvic Braşov, aflat în subordinea pârâtului I.C.A.S. Bucureşti, a asigurat administrarea terenului în perioada 27 septembrie 2005–27 februarie 2006, dată de la care administrarea a fost preluată de Direcţia Silvică Braşov, din cadrul pârâtei Regia N.P.–R. Braşov, până la data de 05 octombrie 2006, obligaţia administratorului, angajată prin contract, fiind aceea de a asigura integritatea fondului forestier, a vegetaţiei forestiere.
Instanţa a reţinut, din examinarea actelor de control întocmite de pârâţi, că în perioada în care terenul s-a aflat în administrarea Ocolului Silvic Experimental S., din subordinea I.C.A.S. Bucureşti, au avut loc tăieri ilegale de masă lemnoasă în valoare de 210.482,31 RON, iar în perioada în care fondul forestier s-a aflat în administrarea Direcţiei Silvice Braşov, structură a Regiei N.P.–R. Braşov, valoarea tăierilor ilegale a fost estimată la suma de 330.697,22 RON.
Tot astfel, instanţa a statuat că reclamantul a efectuat lucrări de împădurire şi regenerare, pentru care a alocat din bugetul propriu suma de 116.714,32 RON.
Raportat la obiectul pretenţiilor reclamantului, Tribunalul a examinat expertiza contabilă efectuată în cauză, concluzionând că beneficiul ce i se cuvine reclamantului pentru perioada în care pârâtul I.C.A.S. Bucureşti, prin Ocolul Silvic Experimental S., a exploatat masa lemnoasă de pe fondul forestier, este de 394.368,17 RON, considerentele sentinţei cuprinzând largi analize a modului în care lucrarea tehnică de specialitate a cercetat documentele contabile ale pârâtului, luând în considerare achitarea de către acesta a unei părţi din această sumă, în cuantum de 58.731,22 RON. La adoptarea soluţiei au fost avute în vedere prevederile art. 40 din Legea nr. 1/2000, împrejurarea că pârâtul a fost administratorul fondului forestier, iar pentru exploatarea masei lemnoase de pe terenul care aparţine în proprietatea reclamantului, beneficiul obţinut se cuvine proprietarului după deducerea cheltuielilor de exploatare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul I.C.A.S. Bucureşti şi pârâta Regia N.P.-R Braşov, iar prin Decizia civilă nr. 14 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov s-a admis apelul, s-a modificat în tot hotărârea instanţei de fond în sensul obligării pârâtului să plătească Municipiului S. prin Primar suma de 270.498,17 RON cu titlu de beneficiu obţinut din exploatarea masei lemnoase, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărârea au fost reţinute următoarele considerente:
Pârâta Regia N.P.–R. Braşov, a avut în administrare fondul forestier proprietatea reclamantului în perioada 27 februarie 2006–05 octombrie 2006, interval de timp în care au avut loc tăieri ilegale de masă lemnoasă, estimate la suma de 330.697,22 RON, conform actelor de control ataşate la dosar.
Temeiul avut în vedere de prima instanţă la angajarea răspunderii materiale a pârâtei este reglementat de art. 35 din Legea nr. 1/2000, în conformitate cu care „ocoalele silvice şi actualii deţinători răspund de paza şi protecţia vegetaţiei forestiere de pe terenurile solicitate de foştii proprietari şi după punerea în posesie, până la formarea structurilor proprii de pază sau de administrare ori până la încheierea unor contracte de administrare şi pază cu un ocol silvic, dar nu mai târziu de 180 de zile de la punerea în posesie. Contravaloarea cheltuielilor aferente acestor servicii se suportă de la bugetul de sat".
În aplicarea acestor dispoziţii, în mod temeinic prima instanţă a statuat că obligaţia pârâtei Regia N.P.–R. Braşov îşi are izvorul în lege, îndeplinirea necorespunzătoare a terenului cu destinaţie forestieră, constând în tolerarea tăierilor ilegale, dând naştere obligaţiei de dezdăunare.
În cauză nu pot fi invocate clauze de exonerare a răspunderii pârâtei, în calitate de administrator, sub cuvânt că răspunderea ar reveni pădurarilor, câtă vreme la data producerii prejudiciului nu exista niciun raport juridic între reclamant şi personalul silvic însărcinat cu supravegherea directă a fondului forestier. Pe de altă parte, astfel cum s-a susţinut de către reclamant în întâmpinare, prevederile art. 107 din Legea nr. 26/1996 vizează recuperarea prejudiciului de către contravenienţi sau autorii faptelor penale.
În mod corespunzător, obligarea pârâtei la plata sumei de 116.714 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de împădurire şi completări efectuate în suprafeţele neregenerate, este în acord cu dispoziţiile legale avute în vedere de tribunal. În condiţiile în care reclamantul a alocat din bugetul propriu această sumă, pentru suportarea lucrărilor de împădurire şi regenerare, restituirea sumei în cuantumul arătat revine pârâtei Regia N.P.–R. Braşov, căreia îi revine obligaţia de suportare a cheltuielilor de împădurire, în temeiul art. 40 din Legea nr. 1/2000, respectiv art. 136 din Legea nr. 46/2008. Astfel cum a reţinut şi prima instanţă în interpretarea acestui din urmă text de lege, constituirea fondului de conservare şi regenerare a pădurilor, din care Regia N.P.-R. Braşov, plăteşte sumele cu această destinaţie, nu înseamnă transferul obligaţiei de plată către Ministerul Finanţelor Publice, cum s-a sugerat şi în cuprinsul motivelor de apel, determinând doar sursa de finanţare a lucrărilor.
Instanţa de apel a mai reţinut că pe parcursul litigiului desfăşurat în faţa primei instanţe, calitatea de reprezentant convenţional al reclamantului a revenit avocaţilor I.D. - cabinet individual, şi D.D. - S.C.A. „D.A.", astfel cum această calitate este atestată cu delegaţiile aflate la dosarul cauzei, conform art. 3 din Legea nr. nr. 51/1995, în reprezentarea mandatului dat de reclamanta Municipiul S. prin Primar. Faptul că doar unul dintre apărători s-a prezentat în susţinerea intereselor procesuale ale reclamantului – în fapt avocatul D.D. formulând cererea de scutire a reclamantului de la obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru – nu conduce la înlăturarea onorariului recunoscut de instanţă, prestaţia celor doi apărători fiind unitară chiar în ipoteza în care doar unul dintre aceştia a susţinut-o în dezbaterile contradictorii.
S-a mai reţinut că este întemeiată critica din apel vizând cuantumul beneficiului obţinut de pârâtă din exploatarea masei lemnoase de pe fondul forestier proprietatea reclamantului.
Completarea la raportul de expertiză contabilă, realizată în apel pe baza obiectivelor solicitate de apelantul pârât, concluzionează că pentru perioada cât această parte a avut în administrare fondul forestier, beneficiul obţinut şi care se cuvine proprietarului este de 329.229,39 RON, din care s-a efectuat o plată parţială, de 58.731,22 RON, rezultând o diferenţă de 270.498,17 RON, asupra căreia reclamantul şi pârâtul apelant au achiesat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Regia N.P.-R. Braşov prin Direcţia Silvică Braşov şi I.C.A.S. Bucureşti.
Astfel criticile aduse hotărârii instanţei de apel de către Regia N.P.-R. Braşov prin Direcţia Silvică Braşov, vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel nu a avut în vedere că Regia P.L. Săcele, noul administrator al reclamantei a preluat şi întreg personalul silvic, iar pentru pagubele înregistrate s-au luat angajamente de plată.
De asemenea se învederează că paguba s-a produs atât timp cât terenul forestier s-a aflat în deţinerea Ocolului Silvic Experimental S.
O altă critică vizează greşita aplicare a legii în condiţiile în care instanţa a considerat că art. 107 din Legea nr. 261/1996 vizează numai recuperarea prejudiciului produs de contravenienţi sau autorii faptelor penale fără a se ţine cont de dispoziţiile alin. (2) din acest art. şi nici de prevederile art. 63 lit. b) din Legea nr. 26/1996 în sensul că fondul de regenerare se constituie din despăgubirile pentru daune produse fondului forestier. Se mai susţine că deşi masa lemnoasă a fost sustrasă nelegal instanţa de apel face referire la situaţii eronate şi străine de natura pricinii, nefiind luat în considerare contractul de administrare din 22 decembrie 2009.
Recurentul I.C.A.S. Bucureşti a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se învederează că de la data de 4 ianuarie 2006 pădurarii au devenit salariaţii reclamantului şi prin urmare, sunt răspunzători numai de la această dată.
În aceeasi idee, se menţionează că Protocolul de predare primire în administrare a fondului forestier proprietate publică a Municipiului S. din 7 martie 2006, stipulează clar că întreaga responsabilitate privind integritatea fondului forestier, se transferă de la Ocolul Silvic Săcele, la Ocolul Silvic Braşov.
O alta critică adusă hotărârii instanţei de apel vizează neexaminarea tuturor motivelor de apel, solicitindu-se astfel casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţa de apel a examinat şi analizat cauza prin prisma tuturor motivelor de apel raportat atât la obiectul dedus judecăţii, cât şi la concluziile completării raportului de expertiză contabilă, efectuată în apel, şi la faptul că din suma de 329.229,39 RON s-a efecuat o plată parţială de 58.731,22 RON rezultând astfel o diferenţă de 270.498,17 RON, cu privire la care părţile au achiesat.
De altfel, este de reţinut că nici una din părţi nu au formulat obiecţiuni la completarea raportului de expertiză, efectuată de expertul contabil M.M. (fapt ce rezultă din încheierea de şedinţă din 01 februarie 2010 dosarul instanţei de apel), ceea ce echivalează cu însuşirea concluziilor din completarea raportului de expertiză în sensul celor expuse.
Or, faţă de această situaţie, instanţa de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare a legii prin raportare la achiesarea părţilor la concluziile din completarea raportului de expertiză, în condiţiile în care instanţa a reţinut că a fost efectuată o plată parţială de 58.731,22 RON, rămânând un rest de plată de 20.489,17 RON.
Din această perspectivă, sunt nefondate criticile recurentilor legate de greşita aplicare a legii prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nefondate sunt şi criticile legate de motivarea hotărârii în sensul că ar conţine elemente confuze şi străine de obiectul cauzei, în condiţiile în care considerentele hotărârii instanţei de apel se circumscriu exigenţelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, scopul ei fiind acela de a explica măsurile adoptate de instanţă. De altfel, este de reţinut că sunt îndeplinite condiţiile procedurale privind motivarea unei hotărârii, chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raţionamente logico-juridice.
Or, din această perspectivă nici una din criticile aduse de recurenţii hotărârii instanţei de apel nu sunt fondate şi nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Regia N.P.-R. Braşov prin Direcţia Silvică Braşov şi de I.C.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 14Ap din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 530/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5289/2011. Civil → |
|---|
