ICCJ. Decizia nr. 5314/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5314/2011
Dosar nr. 1184/117/2008
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj, secţia civilă, la 20 martie 2008, reclamanţii M.E.O. şi M.V.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca, să se constate că din imobilul teren în suprafaţă de 869 stj.p. (3.128 m.p.) de sub serial A+1, din CF nr. AA, cu nr. top. XX situat în Municipiul Cluj-Napoca, Calea F., ce a aparţinut tatălui lor, M.V.I., o suprafaţă de 2.853 m.p. a fost preluată abuziv, fără titlu. S-a solicitat, totodată, să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de expropriere emise în baza Decretelor nr. 362/1976, nr. 360/1977, nr. 363/1978 şi nr. 490/1970, ca acte de expropriere abuzive, în neconcordanţă cu Constituţia în vigoare la acel moment.
S-a mai solicitat să se dispună anularea parţială a dispoziţiei din 3 martie 2008, emise de Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi să fie obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi la restituirea suprafeţei de 246 m.p. teren, având aceleaşi date de identificare, respectiv CF nr. AA Cluj-Napoca şi să se stabilească despăgubiri în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafaţa de teren rămasă de 2.283 m.p., iar în caz contrar să se restituie în natură diferenţa de teren de 246 m.p. şi să se dispună rectificarea în CF nr. AA a localităţii Cluj-Napoca în sensul reînscrierii terenului în suprafaţă de 570 m.p., cu nr. top. ZZ/1/2 în favoarea Statului Român şi înscrierea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 324 m.p. plus 246 m.p. (570 m.p.), pe numele reclamanţilor, în cote de ½ pentru fiecare.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, raportat la dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cărora competenţa de emitere a dispoziţiei cu privire la notificările depuse în baza Legii nr. 10/2001 aparţine primarului.
În ceea ce priveşte petitele 1 şi 2 ale acţiunii, pârâtul a arătat că acestea sunt lipsite de interes raportat la însăşi prevederile Legii nr. 10/2001, care califică exproprierile efectuate de către Statul Român, în perioada comunistă, ca fiind abuzive.
La 5 septembrie 2005, reclamanţii au formulat o precizare a cererii de chemare în judecată, prin care, faţă de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert V.V., varianta II şi alături de suprafaţa de 246 m.p., au solicitat şi restituirea suprafeţei de 343 m.p.
S-au precizat şi celelalte petite în sensul rectificării cărţii funciare la suprafaţa de 667 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 624 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis excepţia lipsei de interes pentru capetele de cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive a terenului în litigiu şi constatarea nulităţii actelor de expropriere şi, în consecinţă, a respins aceste petite.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Consiliul Local Cluj-Napoca.
S-a admis în parte acţiunea reclamanţilor în contradictoriui cu pârâţii Statul Român prin Consiliul Local Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi s-a dispus anularea parţială a dispoziţiei din 03 martie 2008.
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită în favoarea reclamanţilor o nouă dispoziţie prin care să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 667 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea F., înscris iniţial în CF nr. AA Cluj, cu nr. top. XX, identificat în planul de situaţie – Anexa 2 – din raportul de expertiză tehnico–judiciară efectuat de expert V.V. şi să propună acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe terenul în suprafaţă de 2186 m.p.
S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect rectificarea CF nr. AA Cluj şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor.
Au fost obligaţi pârâţii la 1.000 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretelor de expropriere nr. 490/1970 şi nr. 250/1974 (2.283 m.p.), respectiv nr. 360/1997 (370 m.p.), în prezent fiind liberă suprafaţa de 324 m.p.
S-a reţinut că din raportul de expertiză tehnico-judiciară rezultă că din imobilul cu nr. top. XX, reclamanţii se află în posesia suprafeţei de 348 m.p. (cu nr. top. YY/1/2), pe lângă suprafaţa de 275 m.p., care este înscrisă în CF nr. AA sub nr. TT/1/1, expertul precizând că şi terenul cu nr. top. YY/1/2 în suprafaţă de 222 m.p. poate fi restituit în natură, fiind ocupat doar cu garaje auto neautorizate. Aceeaşi este şi situaţia suprafeţei de teren de 97 m.p., parte din parcela cu nr. top. RR/2.
Faţă de această situaţie de fapt şi ţinând seama de prevederile art. 11 alin. (1)–(3) şi art. 10din Legea nr. 10/2001, s-a considerat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a suprafeţei totale de 667 m.p. teren (324 m.p. + 222 m.p. + 97 m.p.).
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a fost respinsă cu motivarea că terenul se află în prezent în proprietatea Statului Român.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, iar pe fond pentru greşita restituire a suprafeţei totale de 667 m.p., din care face parte şi suprafaţa de 348 m.p., deja aflată în posesia reclamanţilor.
În ceea ce priveşte restituirea în natură a suprafeţelor de 222 m.p. şi 97 m.p., apelantul a criticat soluţia primei instanţe pentru încălcarea dispoziţiilor OUG nr. 114/2007, în condiţiile în care terenurile restituite sunt ocupate de spaţii verzi, ce se integrează în obiectivul exproprierii şi s-ar afecta funcţional şi estetic zona respectivă.
Împotriva sentinţei a declarat apel şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, obiectul şi conţinutul căii de atac fiind identice cu cele ale apelului declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 78/A din 19 martie 2010 a admis în parte apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.E.O. şi M.V.D. în contradictoriu cu acesta.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, aşa cum a rezultat din completarea la raportul de expertiză tehnică, este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de 667 m.p. (570 m.p. din parcela cu nr. top. YY/1/2 şi 97 m.p. desprinşi din parcela cu nr. top. RR/2), reprezentarea grafică fiind arătată în planul de situaţie din dosarul primei instanţe.
S-a constatat că terenul în discuţie nu este afectat vreunei utilităţi publice şi nu cuprinde amenajări publice de tipul celor la care se referă art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007.
S-a considerat, totodată, că Legea nr. 10/2001 reprezintă legea specială, derogatorie de la dreptul comun, aplicându-se cu prioritate în raport de OUG nr. 114/2007, în prezentul proces nepunându-se în discuţie schimbarea destinaţiei terenului litigios.
Împrejurarea că asupra unei părţi din terenul de 667 m.p. reclamanţii exercită deja o stăpânire de fapt a fost considerată ca nerelevantă, esenţial fiind faptul că nu au calitatea de proprietari.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca s-a reţinut ca întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, întrucât în procedura de soluţionare a plângerii la care se referă art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 are calitate doar primarul.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, criticând-o ca nelegală pentru restituirea suprafeţei de 667 m.p., formulată din trei parcele distincte (din care doar cea de 324 m.p. putea fi restituită în natură), cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. S-a invocat împrejurarea că suprafeţele de 222 m.p. şi 97 m.p. reprezintă spaţii verzi, care aparţin domeniului public conform Legii nr. 213/1998 şi OUG nr. 114/2007, întreaga suprafaţă integrându-se în obiectul exproprierii şi neputând fi restituită în natură.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile invocate de recurentul–pârât raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Criticile formulate de recurentul–pârât au vizat, în esenţă, greşita restituire în natură a suprafeţelor de teren de 222 m.p. şi 97 m.p., parte din terenul în suprafaţă totală de 667 m.p., a cărei restituire s-a dispus de către instanţa de apel.
Situaţia de fapt, necontestată de recurent, a fost stabilită urmare a expertizei efectuate în cauză de expert V.V., care a concluzionat că reclamanţii sunt înscrişi în cartea funciară cu suprafaţa de teren de 275 m.p., pe lângă care mai au în posesie şi folosinţă o suprafaţă de 348 m.p., delimitată cu garduri.
Totodată, expertul a concluzionat că, din terenul expropriat, cu nr. top. YY/1/2 suprafaţa de 222 m.p. nu este afectată de servituţi legale sau amenajări de utilitate publică, fiind ocupată cu garaje auto neautorizate. Aceeaşi a fost concluzia expertului şi cu privire la terenul de 97 m.p., parte din parcela cu nr. top. RR/2, neafectată de utilităţi publice.
Având în vedere această situaţie, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (1)–(3) coroborate cu cele ale dispoziţiilor art. 10 alin. (2)–(3) din Legea nr. 10/2001 şi a dispoziţiilor art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Nu pot fi primite susţinerile pârâtului referitoare la încălcarea dispoziţiilor OUG nr. 114/2007, de vreme ce nu s-a făcut dovada că cele două terenuri ar face parte din domeniul public al municipiului, aprobat prin hotărâre a consiliului local conform Legii nr. 213/1998, având destinaţia de spaţii verzi.
Mai mult, aşa cum s-a arătat, pe suprafaţa de 222 m.p. se află garaje edificate fără autorizaţie, iar suprafaţa de 97 m.p. nu este afectată de utilităţi publice.
Chiar şi în ipoteza în care s-ar admite că, cel puţin parţial, terenul este acoperit de vegetaţie, terenurile nu au fost declarate spaţii verzi, astfel că nu se pune problema modificării destinaţiei lor, în sensul art. 71 din OUG nr. 195/2005, modificat prin OUG nr. 114/2007.
În concluzie, se va constata că soluţia restituirii integrale a terenului în suprafaţă de 667 m.p., dispus în continuarea terenului deja aflat în proprietatea reclamanţilor intimaţi, este legală şi respectă principiul prevalenţei restituirii în natură, consacrat de dispoziţiile art. 1 şi 7 din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente se va constata că recursul pârâtului este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 78/A din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.196 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi M.E.O. şi M.V.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 5316/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5309/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
---|