ICCJ. Decizia nr. 5344/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5344/2011
Dosar nr. 2949/85/2008
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 18 iulie 2008, reclamanţii C.A. şi C.J. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria oraşului C.M., modificarea dispoziţiei nr. 265/2006 emisă de primar, în sensul completării art. 1 al acesteia, cu indicarea nr. top X şi Y înscrise în C:F. C.M.
În motivarea cererii s-a arătat că, în mod greşit, în dispoziţia atacată n-au fost cuprinse şi nr. top menţionate, ci numai nr. top Z.
În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1210/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că din studiul cărţilor funciare a rezultat cu claritate faptul că imobilul cu nr. top. Z din CF C.M. a fost dezmembrat în cele două nr. top X de 774 mp şi Y de 283 mp care, însumate, dau suprafaţa totală a nr. top Z, respectiv 1.057 mp.
S-a constatat că nu există alt teren care să se fi desprins din nr. top Z, iar cel cu nr. top W rămas în CF C.M., a fost restituit reclamanţilor în natură, prin dispoziţia emisă de Primarul oraşului C.M.
A concluzionat instanţa de fond că nu există decât un singur teren pentru care s-au acordat şi se pot acorda despăgubiri, cel de 1.057 mp, care s-a aflat în CF şi s-a transcris în CF A. şi că terenul este unul şi acelaşi, reclamanţii beneficiind de despăgubiri. Ca atare, s-a apreciat că dispoziţia atacată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 iar contestaţia este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii.
În criticile formulate, s-a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamanţii nu sunt moştenitori pe întreg imobilul deoarece nu a observat din cuprinsul extrasului CF faptul că părinţii lor au moştenit tot imobilul, în cotă de 1/1 şi nu numai o cotă parte.
Au mai arătat apelanţii că au depus la dosar sentinţa nr. 1409/1991 a Judecătoriei Mediaş prin care s-a stabilit că părinţii lor au dobândit prin moştenire imobilul din CF C.M., cu nr. top W, Z, X şi Y. Că, atât această sentinţă cât şi extrasele CF şi expertizele efectuate cu privire la acest imobil, fac referire la patru numere topografice, cu suprafeţe distincte, astfel că în dispoziţia atacată trebuiau cuprinse şi celelalte două numere topografice şi anume X şi Y.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 130/A din 25 septembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, tribunalul a constatat, analizând înscrierile din C.F., că antecesorii reclamanţilor au deţinut în proprietate imobilul înscris în C.F. C.M., cu nr. top Z şi că nr. topografice X şi Y au luat naştere ca urmare a dezmembrării nr. top iniţial Z.
De aceea, nu se poate susţine cu temei că suprafeţele cu nr. top X şi Y sunt suprafeţe în plus faţă de cea cu nr. top Z, ci doar că este vorba despre aceeaşi suprafaţă, dezmembrată în două parcele noi.
Chiar antecesoarea reclamanţilor, numita C.E. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. C.M. cu nr. top Z şi W care a aparţinut părinţilor săi, aceasta specificând faptul că a intervenit dezmembrarea nr. top Z în două parcele noi cu nr. top X loc de casă în suprafaţă de 774 mp şi Y loc de casă de 283 mp.
În raport de toate acestea, Curtea a apreciat că în mod corect s-au stabilit, prin dispoziţia contestată, măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru imobilul din C.F. cu nr. top Z, neexistând nicio raţiune şi nicio justificare a includerii în dispoziţie a nr. top X şi Y pentru că altfel, s-ar ajunge la acordarea unei duble reparaţii pentru una şi aceeaşi suprafaţă.
Înscrisurile depuse de apelanţi în susţinerea motivelor de apel nu au putut conduce la o altă concluzie în condiţiile în care, pe de o parte, sentinţa civilă de care se prevalează contestatorii a fost desfiinţată, aşa cum de altfel chiar ei au precizat, şi pe de altă parte, înscrierile din C.F. sunt în sensul lor reţinute de prima instanţă.
Reclamanţii nu au contestat cotele stabilite prin dispoziţia atacată iar prezentul litigiu nu a adus în discuţie aceste cote, ci includerea în cuprinsul dispoziţiei, a celor două nr. topografice rezultate în urma dezmembrării nr. top Z.
În aceste condiţii, şi având în vedere faptul că prima instanţă nu a modificat dispoziţia atacată sub aspectul cotelor moştenitorilor notificatoarei C.E., s-a concluzionat ca fiind lipsită de orice relevanţă critica apelanţilor vizând reţinerea de către prima instanţă a faptului că reclamanţii nu ar fi moştenitori pe întreg imobilul.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanţi care, prin două memorii separate, au adus aceleaşi critici soluţiei, respectiv:
În toate actele emise atât înaintate de anul 1990 cât şi ulterior, cu privire la imobilul în litigiu, se face referire la patru numere topografice distincte şi anume W, Z, X şi Y, astfel încât în cuprinsul dispoziţiei atacate trebuiau cuprinse şi celelalte două numere topografice adică, X şi Y.
De aceea, prin pronunţarea soluţiei instanţa de apel nu a avut în vedere toată starea de fapt şi de drept, aşa încât Decizia nu este în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, ceea ce atrage incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel a considerat că imobilul înscris în C.F. C.M. cu nr. top Z a fost dezmembrat în două numere topografice noi (X şi Y) dar cu menţiunea că nu sunt suprafeţe în plus faţă de suprafaţa imobilului înscris sub nr. top Z, deşi ar fi putut observa că suprafeţele de teren alăturate acestor două numere topografice n-au fost incluse în dispoziţia atacată.
Contrar celor rezultate din actele dosarului, instanţa de apel reţine că antecesoarea apelanţilor a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. C.M. deşi, în realitate, s-a solicitat restituirea în natură iar nu măsuri reparatorii.
În cauză nu a fost formulată întâmpinare.
Analizând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:
Deşi în mod formal recurenţii invocă motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în realitate, aceştia nu indică norma de drept material care şi-ar fi găsit o greşită aplicare la speţă şi nici nu dezvoltă argumente încadrabile în drept şi susceptibile de un control de legalitate pe calea recursului.
Prin modalitatea de formulare a criticilor, recurenţii tind de fapt la o devoluare a fondului, aducând judecăţii în recurs aspecte legate de mijloacele de probă şi de felul în care acestea au fost evaluate de către instanţele fondului, ignorând astfel, că în cadrul recursului se poate realiza doar un control de legalitate şi nu unul al elementelor de fapt.
În acest sens, se face trimitere la „toate actele emise înainte şi după anul 1990" care ar menţiona nr. top X şi Y alături de nr. top iniţial Z şi la faptul că nu s-ar fi „stabilit cu exactitate starea de fapt şi de drept", fără să se combată, de o manieră susceptibilă de critică, statuarea instanţelor fondului potrivit căreia nr. top X şi Y au luat naştere ca urmare a realizării dezmembrării nr. top iniţial Z, fiind vorba de aceeaşi suprafaţă, dezmembrată în două parcele noi.
De asemenea, de o manieră generală, recurenţii se limitează la a afirma că „hotărârea nu este conformă cu prevederile legale în materie", fără să arate însă, în concret, care anume normă ar fi fost nesocotită pentru ca aspectul să constituie obiect de cenzură în recurs.
Tot astfel, fără legătură cu ceea ce au dedus judecăţii în fazele procesuale anterioare, recurenţii susţin că instanţa de apel nu ar fi observat că aceştia nu au solicitat „măsuri reparatorii" ci restituirea în natură a imobilului.
Or, cadrul judecăţii, aşa cum a fost el stabilit prin contestaţia promovată, a vizat modificarea dispoziţiei primarului – care a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent – prin adăugarea a două numere top la cel indicat iniţial, iar nu modalitatea de realizare a reparaţiei.
De aceea, o asemenea critică formulată direct în recurs se situează în afara limitelor de desfăşurare a judecăţii şi în afara criticilor de nelegalitate susceptibile de control.
Pentru toate aceste considerente, văzând că dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea în vreunul din cazurile prev. de art. 304 C. proc. civ., nefiind identificabil nici vreun motiv de ordine publică [în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.], prin aplicarea art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi prin interpretarea a contrario, a dispoz. art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se va constata nulitatea recursurilor exercitate în condiţiile procedurale menţionate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nule recursurile declarate de reclamanţii C.A. şi C.J. împotriva deciziei nr. 130/A din 25 septembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5341/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5327/2011. Civil → |
|---|
