ICCJ. Decizia nr. 5432/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5432/2011
Dosar nr. 777/108/2010
Şedinţa publică din 23 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 246 din 7 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul B.P. şi în consecinţă: a obligat pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantei suma de 15.000 euro sau echivalentul în RON a acestei sume, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1811/1149, pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara în Dosarele nr. 1344/1947 şi 1661/1949 tatăl reclamantului B.P. a fost condamnat la o pedeapsă de trei ani închisoare corecţională pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (3) C. pen. din 1936.
Tatăl reclamantului a fost arestat la data de 7 august 1949 şi pus în libertate la expirarea pedepsei.
La momentul încarcerării, avea vârsta de 35 de ani, era plugar şi avea 6 clase elementare, necăsătorit şi fără copii.
A mai reţinut prima instanţă că nici reclamantul şi nici tatăl acestuia nu au beneficiat de prevederile Decretului – Lege nr. 118/1990, astfel cum rezultă din declaraţia autentică aflată la dosar.
Analizând starea de fapt prezentată anterior, prima instanţă a reţinut că această condamnare a tatălui reclamantului de trei ani închisoare în baza art. 210 alin. (3) C. pen. anterior, se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009, constituind de drept o condamnare politică.
Pe de altă parte, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 stabileşte că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acestuia până la gradul al II – lea inclusiv, pot solicita instanţei, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a acestei legi, obligarea statului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Astfel, Legea nr. 221/2009 nu stabileşte criterii de determinare a prejudiciului moral suferit, dar prevede că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ţine seama şi de măsurile reparatorii acordate în temeiul Decretului – Lege nr. 118/1990.
În absenţa unor criterii legale, cuantumul daunelor morale se stabileşte prin apreciere, avându-se în vedere consecinţele negative suferite de cel în cauză, pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute, situaţia familială şi socială.
Pornind de la faptul că executarea pedepsei de trei ani închisoare constituie o condamnare cu caracter public, instanţa a apreciat că se cuvine a acorda reclamantului suma de 15.000 euro (avându-se în vedere o sumă de 5.000 euro/an detenţie).
Împotriva acestei instanţe au declarat apel reclamantul B.P. şi pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Arad.
Prin apelul declarat reclamantul a criticat sentinţa întrucât suma de 15.000 euro nu acoperă prejudiciul ce derivă din condamnarea injustă a tatălui său.
Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice a criticat hotărârea întrucât prima instanţă a omis să pună în vedere reclamantului să depună sentinţele de condamnare cu menţiunea „caracterului politic" conform art. 6 din Legea nr. 221/2009.
Prin acordarea unei sume de 15.000 euro se realizează o îmbogăţire a reclamantului având în vedere că despăgubirile ar trebui să se raporteze şi la realitatea acestui moment, la valoarea salariului pe economie şi la criza economică existentă rezultând suma de 417 euro/lună raportat la cei trei ani de închisoare.
A invocat şi jurisprudenţa C.E.D.O. prin care a fost adoptată o poziţie moderată prin sumele reparabile acordate (cazurile Konolos, Canciovici, Oancea).
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 319/A din 6 octombrie 2010 a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Arad împotriva sentinţei civile nr. 246 din 7 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 4.000 euro.
A respins apelul declarat de reclamantul B.P. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin condamnarea cu caracter politic la trei ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de răzvrătire i-au fost lezate tatălui reclamantului libertatea, demnitatea, onoarea, integritatea fizică şi morală, valori esenţiale ale personalităţii umane, iar încălcarea lor a avut repercusiuni asupra vieţii ulterioare a acestuia, inclusiv asupra reclamantului.
Prin OUG nr. 62/2010 a fost modificat art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, stabilindu-se la pct. 2) cuantumul despăgubirilor până la 5.000 euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I (în cazul de faţă reclamantul) ai persoanei care au suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
Pentru considerentele expuse a admis apelul pârâtului şi a respins pe cel declarat de reclamant.
Împotriva acestei din urmă hotărârî a declarat recurs reclamantul B.P. criticând-o ca nelegală întrucât instanţa de apel a interpretat greşit evaluarea consecinţelor condamnării, suferinţele la care a fost supus tatăl reclamantului şi familia, astfel încât suma de 4.000 euro este mult prea mică.
A mai susţinut că OUG nr. 62 din 30 iunie 2010 prin care a fost modificată Legea nr. 221/2009 a fost adoptată la o dată ulterioară celei la care reclamantul a promovat acţiunea introductivă de instanţă şi data pronunţării hotărârii instanţei de fond, 7 iulie 2010.
Faţă de cele expuse, recurentul – reclamant B.P. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului declarat de Statul Român şi păstrarea în tot a sentinţei civile nr. 246/2010 a Tribunalului Arad.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate invocate de recurentul – reclamant, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit urmare a unei condamnări cu caracter politic ca cel din speţă, implică o doză de aproximare, obligaţia instanţei de judecată fiind aceea de a stabili criteriile ce urmează a fi avute în vedere
Sub acest aspect, ambele instanţe au constatat că, prin condamnarea tatălui reclamantului – recurent la o pedeapsă de trei ani închisoare, cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de răzvrătire fapta prevăzută de art. 210 alin. (3) C. pen. din 1936, i-au fost lezate valori fundamentale ca libertatea, demnitatea, onoarea, cu repercusiuni asupra vieţii ulterioare a acestuia şi a membrilor familiei, inclusiv asupra recurentului – reclamant.
Despăgubirile băneşti nu pot şterge o durere fizică şi nicio suferinţă psihică şi nu pot fi izvor de îmbogăţire fără justă cauză.
S-a avut în vedere la stabilirea prejudiciului moral, jurisprudenţa C.E.D.O., respectiv necesitatea ca persoana care a suferit un prejudiciu moral să primească o reparaţie echitabilă.
În acest context, suma de 4.000 euro stabilită de instanţa de apel, este una rezonabilă şi respectă principiul proporţionalităţii şi al echităţii.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.P. împotriva deciziei civile nr. 319 A din 06 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5440/2011. Civil. Rectificare carte funciară.... | ICCJ. Decizia nr. 5435/2011. Civil → |
|---|
