ICCJ. Decizia nr. 5473/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5473/2011
Dosar nr. 4293/30/2010
Şedinţa publică din 24 iunie 2011
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia civilă, sub nr. 4293/30/2010, reclamanta D.G.P. a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Grecia, pentru o perioadă de cel mult trei ani, pârâtului B.A.F.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1840/PI din 12 iulie 2010, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis cererea reclamantei şi, în consecinţă, a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtului în Grecia, până la 3 decembrie 2012, urmând ca, la data rămânerii irevocabile a hotărârii, să se efectueze cuvenitele menţiuni în paşaportul pârâtului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, solicitând, în principal, anularea ca netimbrată a acţiunii iar, în subsidiar, respingerea ei, ca nefondată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 315 din 5 octombrie 2010, a respins apelul declarat în cauză.
În ceea ce priveşte timbrajul, a constatat că acţiunea formulată de reclamantă nu poate fi anulată în condiţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, atât timp cât părţii nu i s-a pus în vedere obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru şi cuantumul acesteia. Pe fond, a considerat că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate.
A susţinut că, în mod greşit, Curtea nu a procedat la aplicarea art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, în sensul de a dispune, prin dispozitivul deciziei, obligarea intimatei reclamante de a achita taxa judiciară de timbru corespunzătoare.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi obligarea reclamantei la achitarea taxei judiciare de timbru.
Cu ocazia dezbaterilor orale de la termenul de astăzi, 24 iunie 2011, reprezentanta recurentului a invocat, drept motiv de ordine publică, abrogarea art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin art. 1 din Legea nr. 206/2010, solicitând admiterea căilor de atac declarate în cauză şi constatarea încetării de drept a procesului privind restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtului în Grecia.
Analizând Decizia civilă atacată, în raport de criticile formulate, inclusiv din perspectiva motivului de ordine publică invocat de recurent, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la timbraj, ce trebuie analizat cu prioritate, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că această susţinere nu poate fi primită.
Astfel, obligaţia instanţei de control judiciar, prevăzută de art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, în sensul de a dispune obligarea părţii la achitarea taxei judiciare de timbru corespunzătoare, în cazul în care constată că aceasta nu a fost plătită potrivit legii, în faza procesuală anterioară, nu poate forma obiect al examinării din partea prezentei instanţe.
Obligaţia stabilită prin art. 20 alin. (5) din legea enunţată, în sarcina instanţelor superioare, implică o activitate de verificare a taxei judiciare de timbru datorate în faza procesuală anterioară, care ţine de atribuţiile administrative ale instanţelor, în calitatea lor, de prestatoare de servicii taxabile, şi nu are legătură cu activitatea de judecată a instanţelor respective.
Cum, în recurs, se pot aduce doar critici de nelegalitate a hotărârii atacate, rezultat al activităţii de judecată a instanţei care a pronunţat această hotărâre, nu se pot examina, prin intermediul căii de atac ce formează obiectul dosarului de faţă, aspecte care exced unei asemenea activităţi.
Prin urmare, chiar şi în ipoteza în care susţinerile recurentului ar fi întemeiate din perspectiva omisiunii instanţei de apel de a proceda în sensul art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, Decizia pronunţată de această instanţă nu poate fi casată sau modificată pentru argumentele prezentate în cererea de recurs.
Motivul de ordine publică invocat de recurent este, însă, întemeiat.
Art.38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, privind persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, cum este şi cazul pârâtului din speţa de faţă, a fost abrogat prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 206/2010, pentru modificarea acestei legi.
De asemenea, potrivit art. 1 pct. 2 din Legea nr. 206/2010, s-a abrogat şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, care prevedea că „În situaţia prevăzută la art. 38 lit. a), măsura se dispune, la solicitarea D.G.P., cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către Tribunalul Bucureşti.
În cazul acţiunilor în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr. 206/2010 (publicată în M. Of. nr. 767/17.11.2010) şi pentru care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă şi irevocabilă, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din această lege, procedura judiciară respectivă încetează de drept.
Cum legea menţionată mai sus a intrat în vigoare ulterior înregistrării cererii de recurs ce formează obiectul dosarului de faţă şi până la finalizarea ei în mod irevocabil, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire l art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite calea de atac exercitată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, va modifica Decizia recurată şi, pentru aceleaşi motive, în baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş împotriva hotărârii primei instanţe, pe care o va schimba în tot, în sensul că va constata încetat de drept procesul privind pe pârâtul B.A.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei nr. 315 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş împotriva sentinţei civile nr. 1840/PI din 12 iulie 2010 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Schimbă, în tot, sentinţa atacată în sensul că constată încetat de drept procesul privind pe pârâtul B.A.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăp, 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5525/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5475/2011. Civil → |
|---|
