ICCJ. Decizia nr. 5536/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5536/2011
Dosar nr. 6/62/1999
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 iulie 2010 a Tribunalului Braşov a admis în parte cererea formulată de reclamanta C.M.E., în contradictoriu cu pârâţii oraşul B. prin primar, SC C. SA şi SC D. SRL– complex turistic V.C. şi cu intervenienta forţată L.A.M. şi în consecinţă: a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 149/S din 25 martie 2002 a Tribunalului Braşov, în sensul că alin.( 7) al dispozitivului va avea următorul conţinut: „obligă pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei şi intervenientei forţate imobilul situat la adresa sus-menţionată, compus din construcţiile V.M. şi V.M.A., astfel cum acestea au fost identificate prin R.E.T. din 25 iunie 2001, completat prin răspunsul la obiecţiuni cu acelaşi număr din data de 19 octombrie 2001, ambele întocmite de expertul ing. M.Ţ., lucrări care, împreună cu anexele, fac parte integrantă din prezenta sentinţă, precum şi suprafaţa de 12.360,87 m.p. teren". A respins cererea de lămurire a dispozitivului aceleiaşi sentinţe, formulată de reclamantă, în ceea ce priveşte identificarea suprafeţei de teren în litigiu.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 116 din 28 septembrie 2010 a respins apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii sus-menţionate pentru motivele ce urmează:
Motivele de apel, în realitate argumente ale unuia singur, respectiv lămurirea dispozitivului cu privire la suprafaţa revendicată de 12.360 m.p. tind să confirme susţinerile din cererea de lămurire, cerere care la rândul său caută să adauge nepermis la dispozitiv.
De altfel, din examinarea dispozitivului hotărârii în raport cu precizările succesive de acţiune, cu precădere a cele din 15 iunie 1998, este cert că instanţa s-a pronunţat strict asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv revendicarea suprafeţei de 12.360,87 mp, astfel că nu este cazul lămuririi dispozitivului, ci cel mult al identificării precise printr-o expertiză tehnică, care nu a fost solicitată.
Mai mult, în considerentele sentinţei civile nr. 149/S/2002, Tribunalul a reţinut că urmare precizării de acţiune amintite litigiul poartă asupra suprafeţei de 12.360,87 m.p., întrucât diferenţa de suprafaţă de 2.639,13 m.p. a fost restituită reclamantei prin ordinul nr. 7/1997 emis de Prefectura jud. P. Însumând cele două suprafeţe, respectiv 2.639,13 m.p. restituită prin ordinul amintit şi suprafaţa de 12.360,87 m.p. restituită prin sentinţa civilă nr. 149/S/2002, rezultă suprafaţa totală de 15.000 m.p. revendicată iniţial, ce a aparţinut antecesoarei reclamantei. Drept urmare reclamanta, pentru suprafaţa totală de 15.000 m.p. deţine două titluri - ordinul nr. 7/1997 şi sentinţa civilă nr. 149/S/2002, astfel că nu se vede în ce ar consta echivocitatea dispozitivului acestei hotărâri, ce ar justifica cererea de lămurire.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs se arată că cererea de lămurire a dispozitivului a fost respinsă nelegal deoarece nu rezultă faptul că cele două suprafeţe retrocedate prin acte juridice distincte nu au părţi comune. Se mai arată că instanţa reţine realitatea trunchiată ori eronată în condiţiile în care recurenta, prin identificarea terenului a înţeles excluderea din suprafaţa de 12.360,87 m.p. a terenului de 2.639,13 m.p.
Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte. Această procedură se referă la împrejurarea în care, din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi la executare.
Reclamanta, prin cererea de lămurire solicită în fapt, modificarea dispozitivului în sensul adăugirii unor dispoziţii ce nu au făcut obiect al judecăţii astfel cum rezultă din însăşi cererea de recurs: identificarea terenului de 12.360,87 m.p. în raport de suprafaţa de 2.639,13 m.p., restituită prin ordinul prefectului nr. 7/1997 în baza Legii nr. 18/1991, precum şi menţiunea că cele două suprafeţe de teren restituite prin acte juridice distincte nu au laturi comune.
Din cele mai sus expuse rezultă că dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. au fost aplicate corect de instanţa de apel.
Recurenta critică Decizia şi din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Critica nu subzistă întrucât din motivele de recurs nu rezultă nemotivarea ori existenţa unor argumente contradictorii ori străine cauzei ci doar punctul de vedere contrar al recurentei faţă de considerentele avute în vedere de instanţă la darea hotărârii.
Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, va respinge recursul, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M.E. împotriva deciziei nr. 116/Ap din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5564/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5532/2011. Civil → |
|---|
