ICCJ. Decizia nr. 5701/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5701/2011
Dosar nr. 3306/105/2009
Şedinţa publică din 4 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 697 din 14 mai 2010, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de către pârât şi pe fond a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor, reţinând următoarele:
Potrivit deciziei nr. LIII (53) pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 4 iunie 2007, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut că reclamanţii au promovat acţiunea având ca obiect terenul în suprafaţă de 160 m.p., expropriat în baza Decretului nr. 287/1989, la data de 7 iulie 2009, cu mult după intrarea în vigoare a actului normativ menţionat anterior şi cum art. 329 alin. (3) C. proc. civ. consacră în mod expres caracterul obligatoriu al deciziilor date în interesul legii în ceea ce priveşte dezlegarea dată problemelor de drept judecate, tribunalul a apreciat că apărarea reclamanţilor în sensul admisibilităţii acţiunii acestora (întrucât excepţia nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, ci susţinută oral de reprezentantul acestuia) nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât deşi excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare, aceasta este o excepţie de ordine publică, ce poate fi invocată oricând, chiar de către instanţă din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii M.E. şi M.C., iar prin Decizia civilă nr. 193 din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a respins ca nefondat apelul.
S-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile obligatorii ale deciziei nr. 53 din 4 iunie 2007 dată în recurs în interesul legii deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului în condiţiile în care Legea nr. 33/1994 este o lege specială în materia exproprierii şi ca atare are prioritate faţă de Legea nr. 10/2001.
Ca atare, susţin reclamanţii, instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat.
Imobilul din litigiu a fost expropriat în baza decretului de expropriere din 20 noiembrie 1989.
Acţiunea a fost înaintată la data de 7 iulie 2009 solicitându-se retrocedarea terenului expropriat în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Or, faţă de această situaţie, sunt incidente dispoziţiile deciziei nr. 53 din 4 iunie 2007 dată în recurs în interesul legii deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, prin Decizia nr. 53 din 4 iunie 2007, dată în recurs în interesul legii deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se interpretează în sensul că „aceste dispoziţii nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989 introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001".
Or, potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată prin deciziile date în recurs în interesul legii problemelor de drept este obligatorie pentru instanţe.
Or, în condiţiile în care imobilul obiect al prezentului litigiu a fost expropriat în perioada de referinţă 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989 nu sunt incidente dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
De altfel, este de reţinut că din moment ce a fost adoptată Legea nr. 10/2001 având tocmai caracterul unei legi speciale ce reglementează toate situaţiile ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 au rămas fără aplicare în cazul acţiunilor având ca obiect asemenea imobile, dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Din perspectiva celor expuse, susţinerile recurenţilor sunt nefondate şi întrucât nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.E. şi M.C. împotriva deciziei nr. 193 din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5705/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5703/2011. Civil → |
|---|
