ICCJ. Decizia nr. 5727/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5727/2011
Dosar nr. 6612/111/2009
Şedinţa publică din 4 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 174 din 7 iunie 2010 a Tribunalului Bihor, s-a respins acţiunea reclamantul K.A. faţă de Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia şi s-a admis excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de instanţă din oficiu şi s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea şi Instituţia Primarului Municipiului Oradea la plata sumei de 3.342.330 RON şi s–a admis în parte acţiunea reclamantului K.A.E. fiind obligaţi Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea şi Instituţia Primarului Municipiului Oradea la plata dobânzilor legale pentru neexecutare începând de la 25 mai 2009 în favoarea reclamantului, şi s-au respins celelalte cereri privind acordarea penalităţilor de întreţinere de 1% pe zi şi alte daune solicitate ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 534/C/2007 a secţiei civile a Tribunalului Bihor şi Decizia civilă nr. 96/2009 a Curţii de Apel Oradea, s-a constatat că reclamantul şi mama sa, decedată, au fost proprietarii imobilului din Oradea, str. D.C., înscris în C.F. Oradea, respectiv apartamentul nr. X compus din 4 camere şi teren aferent acestuia, aparţinând defunctei K.E., şi apartamentul nr. Y al imobilului, format din 4 camere şi teren ce a format proprietatea sa, proprietăţi ce au fost preluate de Statul Român în baza Decretului nr. 183/1986, pentru care a primit despăgubiri în valoare de 147.326,46 RON, conform adresei nr. 722/1986 a I.G.J.C.L. Bihor şi a adresei nr. 157.711/A/2002 a R.A.. Apaterm - Oradea.
Prin Decizia civilă nr. 96 din 28 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-au stabilit despăgubiri în sumă de 3.342.330 RON, sumă ce se va actualizata la data plăţii începând cu 23 aprilie 2009.
Deoarece Primarul Municipiului Oradea nu a luat nici o măsură de executare a deciziei civile mai sus amintite, reclamantul solicită penalităţi de 1%/zi începând cu data de 29 august 2009, data când a expirat termenul de soluţionare.
Potrivit art. 1169 C. civ., „cel care face o propunere în fata judecăţii trebuie să o dovedească", iar potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului şi de a-şi proba pretenţiile şi apărările.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere împrejurarea că reclamantul, prin probele administrate în cauză, nu a făcut dovada existentei vreunui raport juridic obligaţional existent contractual între părţi, instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru obligarea pârâtei la plata sumelor pretinse în cerere, respectiv penalităţi de 1 % pe zi întârziere.
Reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 1169 C. civ. şi nu a făcut dovada acestor susţineri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul K.A. iar prin Decizia civilă nr. 86 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, s-a admis apelul reclamantului, s-a desfiinţat hotărârea instanţei de fond cu trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor pentru o nouă judecare.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat obligarea Statului Român la despăgubirile ce i se cuvin şi al căror cuantum a fost irevocabil stabilit prin Decizia civilă nr. 96/2009 a Curţii de Apel Oradea la valoarea de 3.342.330 RON hotărârea dată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Oradea Craiova de aplicare a Legii nr. 10/2001.
A mai fost obligat Primarul Municipiului Oradea să facă demersurile necesare pentru achitarea acestor despăgubiri conform Titlului VII Cap. V din Legea nr. 247/2005.
S-a reţinut că reclamantul în prezenta cauză a solicitat obligarea pârâtului la plata efectivă a acestor despăgubiri, astfel că nu se poate reţine că există autoritate de lucru judecat, cum greşit a făcut Tribunalul Bihor, cât timp Statului Român prin Ministerul Finanţelor nu a avut calitatea de parte în dosarul în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 96/2009 a Curţii de Apel Oradea.
Ca atare, reţine instanţa de apel, în mod greşit a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat parţială de către instanţa de fond, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile art. 1201 C. civ., neexistând identitate de părţi între dosarul în care s-a pronunţat Decizia mai sus arătată şi prezentul dosar.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, şi aceasta a fost greşit soluţionată de instanţa de fond, pentru următoarele considerente:
Ministerul Finanţelor Publice, în reprezentarea Statului Român, are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, hotărârea nr. 34/2009, care este legea cadru de funcţionare a Ministerului Finanţelor Publice, reglementează atribuţiile acestei instituţii, una dintre acestea fiind administrarea datoriei publice a Statului, potrivit art. 2 lit. h).
Pe de altă parte, C.C.S.D. funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice care are, printre atribuţii, potrivit art. 7 din Legea nr. 247/2005 modificată prin OUG nr. 81/2007, şi aceea de administrate a Fondului „Proprietatea", care s-a constituit sub forma unei societăţi de investiţii deţinută iniţial în întregime de Statul Român şi administrată de Ministerul Finanţelor Publice, în reprezentarea Statului.
În aceeaşi idee, reţine instanţa de apel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România repetat, reţinând că Fondul „Proprietatea" nu funcţionează de natură a asigura o despăgubire reală şi efectivă a foştilor proprietari, deposedaţi abuziv de bunurile ce le-au aparţinut, la despăgubiri în favoarea petenţilor ce s-au adresat Curţii, despăgubiri la care a fost obligat Statul Român şi care sunt executate de Ministerul Finanţelor Publice.
Ori temeiul juridic al prezentei cauze în reprezintă art. 1 Protocolul 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi condamnările pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze similare cu ale reclamantului.
În concluzie, în speţă Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă şi nu Primarul Municipiului Oradea ori Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, aceste instituţii având atribuţii doar cu privire la restituirea în natură a imobilelor foştilor proprietari şi înaintarea documentaţiilor aferente cererilor de despăgubire către C.C.E.D., în nici un caz plata efectivă a acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bihor solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel ,se susţine că în contextul Legii nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă în condiţiile unei cereri formulate în baza art. 28 alin. (3) însă şi această normă, exclude calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice, care nu poate sta în judecată decât în calitatea de reprezentant legal şi nu, în nume propriu.
O altă critică vizează greşita interpretare şi aplicare a legii faţă de excepţia autorităţii de lucru judecat incidentă în cauză în condiţiile deciziei civile nr. 96 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea.
Recurentul mai susţine greşita interpretare a dispoziţiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 în condiţiile în care calitatea procesuală pasivă în reprezentarea Statului o are C.C.S.D. şi Primarul Municipiului Oradea conform Legii nr. 10/2001.
Se învederează astfel, că dat fiind petitul acţiunii, este evident că soluţia de obligare la plata despăgubirilor pentru imobilul solicitat ar fi fără efect şi nu ar putea fi aplicabilă, întrucât despăgubirile sunt acordate de Comisia Centrală şi nu de Ministerul Finanţelor Publice.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul dedus judecăţii vizează obligarea pârâţilor Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, Instituţia Primarului Municipiului Oradea şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti la plata sumei de 3.342.330 RON despăgubiri, plus penalităţi de întârziere şi dobânzi legale.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că suma solicitată a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 534/2007 a Tribunalului Bihor modificată prin Decizia civilă nr. 96 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea.
Astfel prin sentinţa civilă nr. 534 d in 18 iunie 2007 a Tribunalului Bihor modificată prin Decizia civilă nr. 96 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Oradea, str. D.C., construcţii şi 691 m.p. teren înscris în C.F. Oradea şi în valoare de 3.342.330 Ron, ce se va actualiza la data plăţii începând cu 23 aprilie 2009.
A mai fost obligată Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Oradea prin Primar, să facă demersurile necesare în vederea achitării acestor despăgubiri, conform titlului VII capitolul V al Legii nr. 247/2005.
Aceste hotărâri au fost investite cu formulă executorie, iar reclamantul a şi formulat cerere de executare la 28 iulie 2009.
Or, în condiţiile existenţei unui titlu executoriu pentru aceeaşi sumă de 3.342.330 RON, solicitată de altfel şi în prezenta cauză, rezultă fără posibilitate de echivoc incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat în temeiul art. 166 C. proc. civ. şi 1201 C. civ.
Astfel ,este de reţinut că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale şi anume de excepţie (art. 1201 C. civ. şi 166 C. proc. civ.) şi aceea de prezumţie ca mijloc de probă, de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4 şi art. 1202 C. civ.).
Ca excepţie procesuală ,are un efect negativ de natură să oprească a doua judecată, în condiţiile existenţei triplei identităţi de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părţi şi cauză).
Efectul pozitiv însă al autorităţii lucrului judecat ,derivă din forma prezumţiei, care vine să asigure ordinea şi stabilitatea juridică, precum şi evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relaţia dintre părţi, această prezumţie are un caracter absolut, rezultă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă o nouă judecată asupra a ceea ce fusese deja judecat, printr-o hotărâre anterioară ce fusese deja investită cu formulă executorie şi a cărei executare s-a şi solicitat de reclamant la 28 iulie 2009.
Din perspectiva celor expuse, fiind incidentă excepţia dirimantă peremtorie şi absoluta a autorităţii de lucru judecat, examinarea altor motive de recurs nu se mai impune.
Cum în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a se modifica hotărârea instanţei de apel în sensul respingerii apelului reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei nr. 86A din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul K.A. împotriva sentinţei nr. 174C din 7 iunie 2010 a Tribunalului Bihor, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5724/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5707/2011. Civil → |
|---|
