ICCJ. Decizia nr. 5730/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5730/2011
Dosar nr. 5514/1/2010
Şedinţa publică din 5 iulie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 260 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
La data de 21 iunie 2010 contestatoarea E.C. H. a formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3238 din 25 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 6064/95/2007, contestaţie în anulare care s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 5514/1/2010.
În motivarea contestaţiei contestatoarea şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu soluţia pronunţată de instanţa de recurs din perspectiva modului cum s-a reţinut situaţia de fapt şi cum s-a stabilit răspunderea acesteia, pentru folosirea invenţiei reclamanţilor.
Astfel, s-a invocat împrejurarea că nu poate fi obligată la plata drepturilor de autor pentru perioada cuprinse între 1 iulie 2004 – 30 iunie 2007 pentru folosirea invenţiei „Cupă poligonală pentru excavator" întrucât masa minieră excavată în perioada indicată de reclamanţi a fost realizată prin folosirea a diverse tipuri de dinţi şi cupe care nu sunt de tipul cupei de excavaţie ce face obiectul brevetului de invenţie din cauză.
S-au adus critici raportului de expertiză în sensul că nu s-a indicat baza tehnică la calculul eficienţei economice şi instanţele nu au ţinut cont de faptul că expertizele efectuate în cauză sunt contradictorii.
S-a negat calitatea contestatoarei de persoană în sarcina căreia se impune stabilirea obligaţiei la despăgubiri derivate din dreptul de autor al reclamanţilor, deoarece aceştia trebuiau să se îndrepte împotriva producătorilor de cupe şi nu împotriva cumpărătorului care achită preţul convenit în contract.
S-a precizat că s-a formulat prezenta contestaţie în anulare întrucât instanţa de recurs, sesizată cu motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a omis să cerceteze criticile de nelegalitate referitoare la interpretarea art. 969 C. civ. sub aspectul opozabilităţii contractului numit „declaraţie – înţelegere".
S.N.L. Oltenia la 28 iunie 2010 a formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 3238 din 25 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 6064/PI/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu intimaţii – reclamanţi N.B., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M. şi P.D., contestaţie în anulare care s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 5716/1/2010.
La 14 aprilie 2011 s-au depus la dosar, motivele acestei din urmă contestaţii în anulare întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În fapt s-a susţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3238 din 25 mai 2010 a omis să cerceteze criticile de nelegalitate referitoare la aplicarea şi interpretarea art. 969 C. proc. civ. sub aspectul opozabilităţii contractului numit „declaraţie – înţelegere" înregistrat din 24 septembrie 2003 prin care autorii invenţiei au stabilit procente din valoarea profitului obţinut prin vânzarea produsului de către titularul brevetului, la acea dată SC U.R. SA, în sensul de a se constata că numita declaraţie – înţelegere nu le putea fi opozabilă chiar dacă drepturile patrimoniale se stabiliseră în temeiul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, deoarece contractul este legea părţilor şi are efecte numai în privinţa acestora.
Instanţa de recurs, luând în consideraţie un act nou depus în această fază, din care rezultă calitatea reclamanţilor de titulari ai brevetului, a considerat că situaţia de fapt este diferită de a celorlalte speţe deduse judecăţii şi invocate drept practică judiciară.
S-a solicitat astfel ca printr-o nouă judecată a recursului să se coroboreze art. 969 C. civ. cu art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 şi să se constate că faţă de autorii invenţiei , contestatoare este un terţ care nu poate fi obligat la plata unor drepturi de autor stabilite printr-o convenţie care nu îi este opozabilă.
Contestatoarea, S.N.L. Oltenia, a formulat o cerere de conexare a acestui Dosar (nr. 5716/1/2010) la Dosarul nr. 5514/1/2010 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care are ca obiect o contestaţie la executare formulată de E.C. H. împotriva aceRONaşi decizii nr. 3238 din 25 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 6064/95/2007.
La data de 28 iunie 2011, Înalta Curte, constatând că referitor la cele două dosare sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ. a dispus conexarea Dosarului nr. 5716/1/2010 la Dosarul nr. 5514/1/2010 contestaţiile în anulare fiind formulate împotriva aceRONaşi decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu aceiaşi reclamanţi şi pentru aceleaşi motive.
Analiza instanţei investită cu cele două contestaţii în anulare.
Prin Decizia nr. 3328 din 25 mai 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat recursurile declarate de E.M. Mehedinţi (devenită ulterior E.M. H.) şi S.N.L. Oltenia SA împotriva deciziei nr. 14 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova. Recursul nu au fost întemeiat în drept dar criticile formulate au determinat instanţa să le califice drept critici care conturează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3238/2010 s-au respins excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului declarat de E.M. Mehedinţi devenită E.C. H. şi s-au respins ca nefondate recursurile, cu consecinţa păstrării deciziei civile nr. 14 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, care a respins apelurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 80 din 16 mai 2008 a Tribunalului Gorj.
Prin sentinţa nr. 80/2008 au fost obligate pârâtele la plata unor sume de bani reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite reclamanţilor pe perioada 9 iulie 2004 – 30 iunie 2007, sume reactualizate în raport de indicii de inflaţie de la 9 iulie 2002, data introducerii acţiunii, la data plăţii efective.
Din adresa emisă la 11 iunie 2010 de către B.E.J. T.S. către R. Bank, rezultă că s-a înfiinţat o poprire în mâinile terţului poprit pe contul debitelor S.N.L.O. SA Târgu Jiu pentru suma totală de 137.037,47 RON reprezentând - 123.991,80 RON rezultată din titlul executor, sentinţa nr. 80 din 16 mai 2008 a Tribunalului Gorj pronunţată în Dosarul nr. 6064/95/2007 plus cheltuieli de executare 13.045,61 RON.
Împrejurarea că debitul, dedus din obligaţia de plată a sumei asupra căreia poartă titlul executor, a fost executat a fost confirmată de însuşi debitorul obligaţiei, contestatoarea S.N.L.O., prin reprezentantul său, în şedinţa publică din 28 iunie 2011.
În raport de această situaţie s-a invocat excepţia lipsei de interes a contestaţiei în anulare formulată de cele două contestatoare.
Interesul este o cerinţă necesară pentru existenţa dreptului la acţiune, lipsa acestuia punând în discuţie dreptul la acţiune potrivit adagiului „pas d’intérêt, pas d’action".
Exigenţa impusă petentului, de a justifica un interes pentru a i se deschide dreptul să desfăşoare o activitate jurisdicţională trebuie identificată fie printr-un interes patrimonial (valorificarea unei datorii, revendicarea unui teren) fie printr-un interes moral (atunci când se urmăreşte un scop nepatrimonial).
Interesul trebuie să îndeplinească condiţii fără de care nu se poate justifica sesizarea instanţei, el trebuie să fie legitim (când se urmăreşte realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege), să fie personal şi direct, (folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare să aparţină celui care recurge la acţiune) şi să fie născut şi actual (să existe la momentul în care cererea este formulată).
Din perspectiva interesului în declanşarea contestaţiei în anulare împotriva deciziei prin care sentinţa nr. 80/2008 a devenit irevocabilă, în raport de datele concrete ale speţei - recte faptul că sentinţa nr. 80/2007 a fost executată - se constată că prezentele acţiuni în contestaţie în anulare sunt lipsite de interes.
Interesul de a reface judecata recursului – pe calea contestaţiei în anulare a deciziei nr. 3238/2010, nu mai era actual nici la data formulării contestaţiei, 21 iunie 2010 şi cu atât mai mult nu este nici în prezent. La 11 iunie 2010 s-a emis poprirea conturilor contestatoarei S.N.L.O. care a şi confirmat plata integrală a debitului constituit prin titlul executor (sentinţa nr. 80/2008).
Motivaţia invocată oral în şedinţa din 28 iunie 2011, de către contestatoare în sensul că urmăreşte întoarcerea executării, nu poate fi primită în justificarea declanşării acestei căi extraordinare de atac deoarece un interes care a trecut, a fost depăşit, nu poate fi luat în considerare.
Or, interesul contestatoarei era de a-şi vedea salvate fondurile prin evitarea plăţii către reclamanţi a debitului la care a fost obligată prin sentinţa nr. 80/2008, interes care, evident a dispărut după plata debitului.
O eventuală întoarcere a executării poate fi discutată în alţi termeni, această instituţie fiind reglementată expres prin dispoziţiile art. 4041 – 4043 C. proc. civ. şi nu pe calea unei contestaţii în anulare, care se subsumează rigorilor de formulare prevăzute în mod imperativ de dispoziţiile art. 317 – 321 C. proc. civ.
Ca urmare văzând că este întemeiată excepţia invocată de intimaţi se vor respinge contestaţiile în anulare formulate împotriva deciziei nr. 3238/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca lipsite de interes.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. vor fi obligate contestatoarele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimaţilor de prezentul proces.
Se constată că intimaţii au dovedit plata a câte 1.000 RON fiecare cu titlu de onorariu de avocat în cele două procese (soluţionate împreună în prezentul dosar, ca urmare a conexării) şi plata deplasărilor avocatului la proces (bonuri fiscale emise de SC O.P. Târgu Jiu - benzinărie - la datele din 3 mai, 27 mai, 9 iunie şi 27 iunie 2011, care coincid cu termenele acordate în cele două dosare conexate.
Ca urmare cele două contestatoare vor fi obligate să achite câte 1.115 RON cheltuieli de judecată fiecăruia din intimaţi din prezenta cauză: B.I., B.N., D.L., N.I.M., P.F., P.D., S.G. şi U.I., M.A. şi M.N. (şi care au figurat ca reclamanţi şi ultimii doi ca intervenienţi în interes personal în Dosarul nr. 6064/95/2007 în care s-a pronunţat Decizia nr. 3238/2010 atacată cu contestaţie în anulare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei de interes, formulată de intimaţii B.I., B.N., D.L., N.I.M., P.F., P.D., S.G., U.I., M.A. şi M.N.
Respinge, ca lipsite de interes, contestaţiile în anulare formulate de contestatoarele E.C. H. şi S.N.L. Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 3238 din 25 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Obligă contestatoarele la plata sumei de câte 1.115 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către fiecare din intimaţii B.I., B.N., D.L., N.I.M., P.F., P.D., S.G., U.I., M.A. şi M.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5731/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5724/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
