ICCJ. Decizia nr. 5740/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5740/2011
Dosar nr. 24917/3/2008
Şedinţa publică din 05 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Contestatorii S.G.V., S.C.F. şi T.S.G. au solicitat în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin primarul general, desfiinţarea dispoziţiei din 21 mai 2008 emisă de pârât în temeiul Legii nr. 10/2001.
La data de 11 iunie 2009 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, intervenientul S.T.
Prin încheierea din 12 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă cererea de intervenţie, ca inadmisibilă, cu motivarea că intervenientul nu este menţionat în notificarea soluţionată prin dispoziţia contestată.
Apelul declarat de intervenient împotriva încheierii Ttribunalului, a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 155 A din 2 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, soluţie întemeiată pe prevederile art. 52 alin. (2) şi art. 282 alin. (2) din C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de intervenţie, deoarece are în cauză un interes personal şi actual, că are dreptul la un proces echitabil, că au fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti, că au fost încălcate dispoziţii ale Convenţiei europene a drepturilor omului şi prevederi constituţionale, că încheierea atacată cuprinde motive contradictorii, că a fost greşit interpretat actul dedus judecăţii şi că a fost făcută o greşită aplicare a legii.
Recursul este nefondat.
Raportat la soluţia de respingere a apelului ca inadmisibil, nu poate fi analizat decât acest aspect, iar nu toate criticile formulate de recurent.
Conform art. 52 din C. proc. civ., după ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotărât asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie, prin încheiere ce nu poate fi atacată decât o dată cu fondul.
Prin aceste prevederi legale, nu au fost încălcate dispoziţii constituţionale, nici ale dreptului comunitar şi nici nu este lipsit, intervenientul de dreptul la un proces echitabil, deoarece, acesta are posibilitatea de a ataca încheierea tribunalului o dată cu fondul.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312, alin. (1) din C. proc. civ.
La cererea intimaţilor contestatori, conform art. 274 din C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul S.T. împotriva deciziei nr. 155/A din 02 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-IV-a civilă.
Obligă recurentul la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-contestatori S.C.F., S.G.V. şi T.S.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5735/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5743/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
