ICCJ. Decizia nr. 5743/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5743/2011
Dosar nr. 6043/62/2009
Şedinţa publică din 05 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 771 din 18 iunie 2009, SC R. SRL a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Braşov, str. L., formulată pe calea notificării – în baza Legii nr. 10/2001 – de C.H.K.F., cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada calităţii de succesor legal al tuturor acţionarilor SC F.C.F. SAR, ce a deţinut nemişcătorul.
S-a apreciat totodată, asupra îndreptăţirii celui în cauză de a primi despăgubiri – în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – pentru cele 51410 acţiuni deţinute de antecesorul său C.E.O., 28821 deţinute de antecesoarea F.R. precum şi pentru cele 19.765 acţiuni ale antecesoarei B.E.C., reliefate în registrul acţionarilor din 11 iunie 1948, cuantumul acestor despăgubiri urmând a fi stabilit şi acordat prin decizie motivată de către A.V.A.S.
La 8 iulie 2009, persoana îndreptăţită a contestat această decizie, solicitând instanţei – în contradictoriu cu SC R. SRL Braşov – să constate că are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea şi să oblige pârâta de a emite o nouă decizie prin care să dispună restituirea nemişcătorului.
În motivarea contestaţiei, se arată că imobilul a aparţinut familiei C., al cărei unic moştenitor este notificatorul, şi figurează în C.F. ca fiind proprietatea fostei firme a familiei, SC F.C.F.-G.C.C. SA devenită ulterior SC F.C.F. SA, cu sediul în Braşov, str. L.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa nr. 28/S din 1 februarie 2010, a respins contestaţia şi admiţând cererile de intervenţie accesorie formulate în favoarea intimatei de către intervenienţii A.L.A. şi R.N.M. l-a obligat pe contestator să-i plătească intimatei suma de 1.190 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că entitatea investită cu soluţionarea notificării a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 18 lit. a) din lege care, instituie o derogare de la restituirea prin echivalent, doar în ipoteza în care persoana îndreptăţită, sau antecesorul acesteia, era unic asociat la persoana juridică ce deţinea imobilul şi alte active în proprietate sau persoanele îndreptăţite asociate la persoana juridică, erau membri ai aceleiaşi familii.
Or, din acţionariatul societăţii de la care a fost preluat imobilul, făcea parte şi fabrica de bere T., persoană juridică distinctă de acţionarii persoane fizice, atât ca patrimoniu cât şi ca identitate indiferent dacă este vorba sau nu de societăţi „de familie".
Cât priveşte cererile de intervenţie accesorie formulate în cauză, prima instanţă a reţinut incidenţa principiului „dependenţei" procesuale a acestora, faţă de soluţia pronunţată în raport cu partea în folosul căreia se face intervenţia, în sensul că, în ipoteza în care această parte câştigă procesul, cererile de intervenţie formulate în folosul acesteia urmează a fi admise, acestea având caracterul unor apărări în sprijinul poziţiei procesuale a părţii respective.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale care, prin Decizia din 18 mai 2010, a respins apelul contestatorului, reţinând că excepţia instituită prin art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 este de strictă interpretare, la edictarea normei legiuitorul având în vedere că există situaţii de excepţie în care notificatorul dovedeşte că reprezintă întregul capital al fostei persoane juridice, în sensul că este succesorul în drepturi al asociatului unic sau al tuturor asociaţilor sau acţionarilor, care erau membrii aceleiaşi familii, ceea ce nu se verifică în speţă.
În cauză, a declarat recurs în termen legal, contestatorul C.H.F.K. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, după cum urmează:
- instanţele au încălcat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv.
- art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, a primit o interpretare greşită, în condiţiile în care contestatorul a făcut dovada că este unicul moştenitor legal al celor care au alcătuit acţionariatul celor două societăţi anonime respectiv F.C.F. şi Fabrica de bere T., ce erau membri ai aceleiaşi familii, notificatorul beneficiind astfel de excepţia instituită de norma legală, vizând restituirea în natură.
Cum legiuitorul, mai susţine recurentul, a avut în vedere prin edictarea acestei norme, inclusiv repararea prejudiciului suferit de o persoană juridică, este lipsit de relevanţă dacă structura acţionariatului era formată numai din persoane fizice sau că în această structură intră şi o persoană juridică, raportat la „principiul de reparaţie" urmărit de legiuitor.
- s-a reţinut greşit că textul art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, este de strictă interpretare, sintagma referindu-se la regulile de procedură iar nu la fondul cererii şi respectiv finalitatea urmărită de legiuitor.
- cât priveşte modalitatea măsurii reparatorii de acordare a despăgubirilor, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aceasta este o măsură ineficientă şi „prevăzută doar de formă" fiind de notorietate că Fondul Proprietatea nu funcţionează, aspect constatat inclusiv de Curtea Europeană.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent în situaţia când persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii.
Această a 2-a ipoteză a textului este invocată de contestator care, a susţinut constant că are calitatea de moştenitor şi după foştii acţionari ai Fabricii de bere T., la rândul său acţionară a SC F.C.F. SRL, fostă proprietară tabulară a imobilului ce a făcut obiectul notificării.
Potrivit art. 18.1 al HG nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prin noţiunea de „familie" în sensul art. 18 lit. a) din lege, se înţelege acea entitate compusă din rudele în linie directă fără limită în grad şi rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care se adaugă soţul sau soţia.
Prin probele administrate, contestatorul a făcut dovada calităţii de moştenitor după C.E.O., F.R. şi B.E.C., primul dintre aceştia având şi calitatea de acţionar al Fabricii de bere T. SA.
Potrivit registrului acţionarilor, la data de 11 iunie 1948, structura acţionariatului SC F.C.F. SA era compusă din: C.E.O. – 51.410 acţiuni, F.R. – 28.821 acţiuni, B.E.C. – 19.765 acţiuni, B.E., F.F., F.R. şi T.R., cu câte o acţiune fiecare, precum şi Fabrica de bere T. cu 25.000 acţiuni.
Or, ipoteza existenţei printre membrii acţionariatului şi a unei persoane juridice nu este vizată de dispoziţiile art. 18 lit. a) din lege, text de strictă interpretare sub aspectul instituirii celor două excepţii de la stabilirea măsurilor reparatorii numai prin echivalent, în cazul asociatului la persoana juridică proprietară a imobilelor ce fac obiectul notificării.
Cum, exceptionis strictissimae interpretationis, în mod corect au reţinut instanţele că notificatorul nu a dovedit că reprezintă întregul capital al fostei persoane juridice proprietară tabulară a imobilului în litigiu, în sensul că este succesorul în drepturi al tuturor asociaţilor sau acţionarilor care erau membri ai „aceleiaşi familii" sintagmă în care nu poate fi inclusă şi persoana juridică, subiect de drept distinct de asociaţii care o compun şi care dispune de propria personalitate juridică.
De altfel, contestatorul nu a făcut dovada calităţii de succesor nici după toate persoanele fizice care erau acţionari ai SC F.C.F. SA respectiv după, E.B.F.F., R.F. şi R.T., în motivele de recurs ignorându-se înţelesul explicit al textului, care se referă la toţi acţionarii iar nu doar la acţionarii semnificativi.
Nu în ultimul rând, este important de semnalat că de la data preluării şi până în prezent, imobilul în litigiu a suferit mai multe modificări, în ceea ce priveşte situaţia sa juridică, fiind supus unor operaţiuni de comasare şi dezmembrare care i-au schimbat situaţia actuală C.F.
Astfel, numărul topografic, casă şi curte de 1.341 m.p., a fost trecut în proprietatea SC C. SA Braşov, conform HG nr. 834/1991 şi apoi înstrăinat către persoane fizice care, la rândul lor, au procedat la înstrăinări succesive.
Ca atare, cel puţin în legătură cu o parte din imobilul notificat, aflat în proprietatea unor alte persoane, SC R. SRL nu ar fi avut posibilitatea – chiar în condiţiile îndeplinirii exigenţelor legii – să dispună restituirea în natură, întrucât nu se afla în proprietatea sau posesia acesteia.
Nu poate fi reţinută nici încălcarea jurisprudenţei C.E.D.O., în condiţiile în care contestatorul nu dispune de un „bun actual" în sensul Protocolului 1, adiţional Convenţiei sau al unei creanţe pe temeiul căreia să poată pretinde că are o „speranţă legitimă" de a obţine exerciţiul efectiv al dreptului de proprietate.
De altfel, din practica instanţei europene rezultă că nu măsura nerestituirii în natură a unui bun preluat abuziv, este condamnată potrivit Convenţiei, ci faptul privării de proprietate, în absenţa indemnizaţiei reparatorii.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.H.F.K. împotriva deciziei nr. 63/Ap din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5740/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5731/2011. Civil → |
|---|
