ICCJ. Decizia nr. 5822/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5822/2011
Dosar nr. 16365/3/2009
Şedinţa publică din 7 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 17 aprilie 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanţii I.I., B.J.H. şi N.R.V.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, anularea parţială a dispoziţiei din 15 noiembrie 2007 emisă de pârâtă, prin care au fost respinse notificările acestora privind restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti,, sector 5 şi în principal să se dispună restituirea în natură a suprafeţei de teren liberă în suprafaţă de 12.512,68 mp, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a acestei suprafeţe de teren liberă, urmând să primească măsuri reparatorii numai pentru restul suprafeţelor care nu pot fi restituite în natură, respectiv suprafaţa de 36.008,47 mp, precum şi despăgubiri pentru casa de locuit în suprafaţă de 800 mp.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, în calitate de moştenitori ai defuncţilor E. şi J.L., au notificat Primăria Municipiului Bucureşti în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului situat în Bucureşti, sector 5, în suprafaţă totală de 78.496,45 mp.
Au arătat că, din această suprafaţă au redobândit pe calea acţiunilor în revendicare 26.295,3 mp, rămânând de restituit o suprafaţă de 48.601,15 m.p.
Prin dispoziţia contestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, măsură pe care reclamanţii o consideră nelegală întrucât, potrivit expertizelor extrajudiciare realizate în vederea soluţionării notificărilor, au rezultat mai multe suprafeţe din totalul celor solicitate, libere şi neafectate de detalii de sistematizare, reţele subterane ori investiţii în derulare, una dintre acestea aflându-se în vecinătatea Liceului D.B.
S-a mai arătat că la cererea reclamanţilor s-a anulat prin hotărâre definitivă şi irevocabilă (sentinţa civilă nr. 378/2007 a Tribunalului Bucureşti) autorizaţia de construire eliberată în favoarea liceului, pentru construirea unui nou local şi a altor obiective, şi care, conform adresei din 23 octombrie 2008 nu are titlu şi nici rol fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1243 din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III -a civilă, s-a admis contestaţia formulată, s-a anulat în parte dispoziţia contestată şi a fost obligată pârâta la restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de teren de 12.512,68 mp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au făcut dovada urmării procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, în cadrul căreia s-a emis dispoziţia din 15 noiembrie 2007.
Prin raportul de expertiză completat, efectuat în cauză s-a reţinut că au fost identificate de către expert mai multe loturi de teren, de diferite dimensiuni şi suprafeţe libere, care pot face obiectul restituirii în natură.
Cum potrivit art. 1, 7, 9 din Legea nr. 10/2001 regula în materie de măsuri reparatorii este aceea a restituirii în natură, posibilă şi în cauza de faţă, s-a apreciat că dispoziţia de respingere a notificărilor formulate de reclamanţi cu privire la acele suprafeţe de teren este nelegală.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Municipiul bucureşti, prin Primarul General, considerând-o netemeinică si nelegală prin prisma faptului că s-a analizat în mod greşit probatoriul administrat în cauza şi s-a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 21 - 23 din Legea nr. 10/2001 susţinând că, în mod greşit s-a dispus restituirea în natură a terenului fără clarificarea situaţiei juridice a acestuia şi efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare.
Prin Decizia civile nr. 542/ A din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că: s-a admis în parte contestaţia împotriva dispoziţiei din 15 noiembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, astfel: s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a lotului nr. 7, în suprafaţă de 1.395 mp situat în sectorul 5, Bucureşti, delimitat prin punctele 25, 26, 27, 39 și 31 din anexa C la raportul de expertiză întocmit în apel de expert M.F. (fila 38 dosar) şi s-au menţinut prevederile dispoziţiei cu privire la respingerea solicitării de restituire în natură a celorlalte suprafeţe de teren.
Prin aceeaşi decizie, intimaţii reclamanţi au fost obligaţi la plata sumei de 1.500 lei, către apelantul pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia din 15 noiembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti s-au respins notificările formulate de reclamanţi privind restituirea în natura a terenului în suprafaţa de 48.601,15 mp situat în Bucureşti, în curtea Liceului D.B., constatându-se că acesta este ocupat de construcţii noi şi de elemente de sistematizare, blocuri, artere de circulaţie, şi s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.
Reclamanţii au contestat dispoziţia menţionată, solicitând anularea parţială a acesteia şi, în principal, restituirea în natură a suprafeţei libere de teren de 12.512, 68 mp iar, în subsidiar, obligarea pârâtei de a emite o noua dispoziţie de restituire în natură a suprafeţei de teren liberă, de 12.512, 68 mp, urmând să primească măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru suprafeţele ce nu pot fi restituite în natură.
Având în vedere datele privind identificarea terenului, menţionate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit, apelantul a depus la dosar adresa din 2010 privind situaţia juridică a terenului în litigiu emisă de Primăria Municipiului Bucuresti - Directia Patrimoniu - S.E.D.P.P.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în apel, terenul în suprafaţa de 12.512,68 mp., restituit prin sentinţa atacată, este format din mai multe loturi, după cum urmează:
- lotul, în suprafaţa de 369,946 mp este betonat şi este folosit ca parcare de persoane fizice, nu este afectat de utilităţi sau construcţii.
Conform adresei emise de Primăria Municipiului București privind situaţia juridică a terenului, a fost amenajat în urma sistematizării zonei ca: trotuare şi alee de circulaţie care se încadrează ca domeniu public al Municipiului Bucureşti, conform Legii nr. 213/1998.
- lotul, în suprafaţă de 6.398 mp se află în curtea Liceului D.B.; pe această suprafaţă au fost efectuate săpături şi s-au început lucrări pentru fundaţia unei construcţii, nefiind afectată de utilităţi.
Acest lot, reprezintă, potrivit adresei emise de Primăria Municipiului București, o secţiune din imobilul înscris în evidenţele cadastrale ale oraşului Bucureşti, cu suprafaţa de 16.027 mp, din care total construcţii 3.827 mp, categoria de folosinţa „dotări învăţământ" ca proprietate de stat, cu posesor de parcela Liceul D.B.; conform certificatului din 4 august 2006, emis de Serviciul Nomenclatura Urbana s-a atribuit la cererea Liceului; ulterior imobilul, identificat a fost intabulat în cartea funciară a localităţi Bucureşti; imobilul face parte din categoria bunurilor proprietate publica a Municipiului Bucureşti.
- lotul, în suprafaţă de 484,48 mp este spaţiul verde aflat în spatele blocurilor și este afectat în partea de sud est de un cablu de electricitate, conform planului de reţele.
Potrivit adresei privind situaţia juridică a terenului, acest lot a fost amenajat în urma sistematizării zonei ca spaţii verzi amenajate între blocurile de locuinţe şi se încadrează ca domeniu public al Municipiului Bucureşt - lotul, în suprafaţă de 1.395 mp este un spaţiu viran care aparţinea de Liceul D.B. şi pe care s-a făcut organizarea de şantier pentru lucrările care urmau să se execute pe loturi; nu este afectat de construcţii sau utilităţi.
Acest lot reprezintă, potrivit adresei emise de Primărie, o secţiune din imobilul înscris în evidenţele cadastrale ale oraşului Bucureşti din anul 1986, cu suprafaţa de 1.398 mp, din care construcţii în suprafaţă de 260 mp, categoria de folosinţă „instituţii", ca proprietate de stat, cu posesor de parcela la data întocmirii evidentelor; conform certificatului din 4 august 2006, emis de Serviciul Nomenclatura Urbană s-a atribuit la cererea Liceului; ulterior imobilul, identificat cu număr cadastral, a fost întabulat în cartea funciară localităţii Bucureşti; imobilul face parte din categoria bunurilor proprietate publică a Municipiului Bucureşti.
- lotul, în suprafaţă de 737 mp este un spaţiu verde, neafectat de construcţii, însă afectat de o conductă de gaze şi o conductă de telefon.
Potrivit adresei privind situaţia juridică a terenului, acest lot a fost amenajat în urma sistematizării zonei ca spaţii verzi amenajate între blocurile de locuinţe şi se încadrează ca bun din domeniu public al Municipiului Bucureşti.
- lotul, în suprafaţă de 3.128 mp este un teren de sport aflat în parcul fostei Şcoli Sportive S. şi nu este afectat de construcţii sau utilităţi.
Conform adresei Primăriei Municipiului București, acest lot reprezintă o secţiune din parcela de teren înscrisă în evidenţele cadastrale ale oraşului Bucureşti din anul 1986, sector 5, cu teren în suprafaţă de 12.580 mp, din care construcţii în suprafaţa de 135 mp, ca proprietate de stat, categoria de folosinţa „teren de sport", cu posesor de parcela la data întocmirii parcelelor M.A.N.
În raport de datele de identificare a terenului şi situaţia juridică a acestuia, astfel cum a fost reţinută mai sus, s-a constatat că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a Legii nr. 10/2001 prin restituirea în natură în întregime a suprafeţei de teren de 12.512,68 mp pretinse de reclamanţi.
Astfel, în raport de prevederile exprese ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi a art. 10 pct. 3 din normele metodologice de aplicare a acestei legi s-a constatat că soluţia primei instanţe este corectă doar sub aspectul restituirii în natură a lotului, în suprafaţă de 1.395 mp, indentificat prin raportul de expertiză întocmit în apel, de expertul M.F., această suprafaţă de teren fiind, spaţiu viran, neafectat de construcţii sau utilităţi.
Împrejurarea ca acest spaţiu face parte din categoria bunurilor proprietate publică a Municipiului Bucureşti nu impietează asupra soluţiei de restituire în natură, atâta vreme cât terenul este liber în sensul Legii nr. 10/2001.
În schimb, soluţia primei instanţe este greşită în privinţa celorlalte suprafeţe de teren identificate în raportul de expertiză, acestea fiind afectate unor utilităţi publice, în sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi a normelor metodologice de aplicare a legii, astfel încât, măsura reparatorie cuvenită contestatorilor intimaţi cu privire la aceste suprafeţe de teren nu se poate stabili în natură, ci doar în echivalent, potrivit textului enunţat.
Astfel, lotul este betonat, folosit ca parcare şi a fost amenajat în urma sistematizării zonei ca trotuare si alee de circulaţie, lotul este spaţiu verde in spatele blocurilor fiind afectat în partea de Sud de un cablu de electricitate, fiind amenajat în urma sistematizării ca spaţii verzi între blocurile de locuinţe, lotul S8 este un spaţiu verde afectat de o conducta de gaze şi conducta de telefon, amenajat la rândul sau, în urma sistematizării ca spaţii verzi între blocurile de locuinţe, asemenea amenajări de utilitate publică fiind exemplificate ca atare în art. 10 pct. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Totodată, în ceea ce priveşte lotul, care se află în curtea Liceului D.B., s-a apreciat că, dată fiind destinaţia acestuia, întrucât deserveşte interesele comunităţii, acesta se încadrează în categoria amenajărilor de utilitate publică ale localităţii, în sensul textului legal menţionat.
Cu privire la lotul de teren menţionat, s-a subliniat faptul că acesta nu intră sub incidenţa disp. art. 16 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc măsura restituirii în natura a imobilelor afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de învăţământ, deoarece nu se pune în cauză problema restituirii chiar a liceului, ci a unei suprafeţe de teren situată în curtea liceului.
Având în vedere afectarea specială a acestei suprafeţe de teren, modalitatea de restituire s-a determinat în raport cu prevederile art. 10 alin. (2) din Lege, enunţate mai sus, care impun stabilirea măsurii reparatorii prin echivalent.
Tot astfel, cu privire la lotul identificat ca fiind teren de sport din parc, acesta nu poate fi extras din contextul zonei în care se afla (parc), menţionat ca atare în art. 10 pct. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, ca fiind o amenajare de utilitate publică, destinată a servi nevoilor comunităţii.
Împotriva acestei decizii la data de 8 noiembrie 2010 a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General solicitând modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Î n susţinerea motivului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 1.395 mp, deoarece imobilul este ocupat în prezent de Liceul Teoretic D.B., constituind parte curtea şcolii, iar parte utilizării normale a acestei instituţii.
Astfel, în raport de dispoziţiile Hotărârii C.G.M.B. din 1999, O.U.G. nr. 114/2007 şi Legea nr. 245/2007 raportat la art. 1 din Legea nr. 10/2001 şi Tidul VII din Legea nr. 247/2005 soluţia corectă era aceea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent şi pentru această suprafaţă de teren.
La data de 16 noiembrie 2010 şi reclamanţii I.I., B.J.H. și N.R. au formulat recurs, prin care au solicitat modificarea deciziei în sensul respingerii apelului şi a menţinerii în totalitate a sentinţei instanţei de fond.
În susţinerea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenţii au arătat că, în mod greşit instanţa de apel a dispus restituirea în natură doar a lotului şi nu a întregului imobil, reţinând că sunt afectate unor amenajări publice şi că, în raport de prevederile exprese ale art. 10 alin (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii în echivalent.
Referindu-se la fiecare lot în parte, reclamanţii au susţinut următoarele:
Lotul betonat şi folosit ca parcare de către persoane fizice, nu este amenajat special în acest sens, şi nu constituie alee de circulaţie.
Lotul aflat în curtea Liceului D.B. nu a fost afectat de construcţii sau utilităţi, nu a primit o destinaţie specială în acest sens astfel că în mod greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 10 alin (2) şi art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Lotul reprezintă un spaţiu viran pe care au crescut copaci, fără însă a fi amenajat în acest sens, şi fără ca acesta să facă parte dintr-un plan de sistematizare confirmat de expert.
În ceea ce priveşte existenţa cablului de electricitate, expertul a făcut aceste afirmaţii în legătură cu existenţa acestuia în baza unui plan cadastral vechi din anul 1994, când din probele administrate de reclamanţi rezultă că terenul nu este afectat de utilităţi.
Lotul reprezentând un spaţiu verde care nu este efectat de construcţii dar este străbătut de o conductă de gaze şi una de telefoane ca şi în cazul lotului dar s-a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 deoarece planul cadastral folosit de expert este vechi de peste 25 de ani.
Lotul identificat ca teren de sport situat în parcul fostei Şcoli Sportive S. nu este afectat de construcţii sau utilităţi, din raportul de expertiză afectuat în cauză nerezultând că ar fi vorba de o amenajare de utilitate publică sau că ar fi un teren de sport.
În final, recurenţii au susţinut că în mod greşit instanţa de apel a dat eficienţă înscrisului depus la ultimul termen de judecată de către apelant deoarece acest act nu constituie o probă în cadrul litigiului, ci reprezintă un act intern care poate fi calificat cel puţin ca fiind un act pro-causa şi nu un înscris de natură să înlăture restul probelor administrate în cauză.
Înalta Curte va analiza recursurile prin prisma motivului prevăzut de ari. 304 pct. 9 C. proc. civ., adică cercetarea nelegalităţii hotărârii atacate, în sensul verificării aplicării corecte a legii, neputând reevalua probele administrate în cauză sau situaţia de fapt reţinută de curtea de apel.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General ce vizează nelegala restituire a suprafeţei de teren, se constată că, urmare emiterii dispoziţiei din 2011 prin care s-a restituit aceste lot reclamanţilor, recursul a rămas fără obiect.
Reclamanţii, în esenţă, prin recursul formulat, sunt nemulţumiţi de faptul că, în mod greşit, pentru celelalte loturi s-a reţinut afectarea acestora de către utilităţi publice şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Pe de o parte, deşi în dezvoltarea motivului de recurs reclamanţii arată care este situaţia juridică pentru fiecare lot, aceştia însă fac referire la raportul de expertiză efectuat în cauză la judecarea apelului, fiind nemulţumiţi de faptul că expertul a avut în vedere planuri cadastrale foarte vechi, neţinând cont de adresele cu date recente depuse de aceştia, din care rezultă o altă situaţie juridică a loturilor ce formează imobilul solicitat.
Această susţinere nu poate fi analizată de actuala configuraţie a recursului, care nu mai permite reevaluarea situaţiei de fapt în raport de probele administrate, în urma abrogării art. 304 pct. ll C. proc. civ. prin art. 1 pct. 1.12 din O.U.G. nr. 138/2000.
Pe de altă parte, utilitatea publică a unui bun, rezultată din natura sa sau dintr-o dispoziţie specială a legii, face ca dreptul subiectiv de proprietate exercitat de stat sau de unitatea administrativ teritorială asupra bunului să fie un drept de proprietate publică.
În aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, există o amenajare de utilitate publică în situaţia în care, prin modul şi măsura în care este realizată, prin destinaţia şi uzul acordat în mod obişnuit, apare ca neîndoielnică folosinţa cu caracter general pe care o asigură colectivităţii. Or, în cauză, prin probele administrate şi care nu mai pot fi reapreciate în calea de atac a recursului, aşa cum s-a arătat, este dovedit că o astfel de amenajare de utilitate publică există pe terenul în litigiu.
Prezenţa conductelor de gaze, a reţelei de telefoane precum şi a cablului de electricitate, a parcării betonate, a zonei verzi şi a aleii de circulaţie pietonală, probează existenţa unei amenajări afectată unei folosinţe generale în acest sens, ceea ce împiedică restituirea în natură a terenului către reclamanţi.
Într-adevăr, la fila 46 în dosarul instanţei de apel, a fost depusă adresa din 13 septembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia Patrimoniu prin care s-a arătat că fiecare lot ce formează imobilul în litigiu, respectiv loturile care fac parte din domeniul public al Municipiului Bucureşti.
Însă nu se poate reţine că instanţa de apel a dat eficienţă numai acestui înscris ignorând celelalte probe efectuate în cauză, în condiţiile în care, lotul în suprafaţă de 1.395,00 mp a fost restituit în natură reclamanţilor.
De altfel, instanţa de apel a reţinut că adresa depusă de pârât în faza apelului este relevantă prin prisma identificării terenului şi a situaţiei juridice a acestuia, aspect esenţial în aprecierea măsurii reparatorie cuvenită reclamanţilor.
Din acest punct de vedere, în mod corect instanţa de apel a făcut trimitere la dispoziţiile art. 103 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, conform cărora sintagma "amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" are în vedere suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, precum căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale.
În cauză de faţă, existenţa unor asemenea amenajări nu a fost dovedită, doar pe lotul, care, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expert M.F., nu este afectat de construcţii şi utilităţi, celelalte loturi nefiind libere, în sensul Legii nr. 10/2001, pentru a putea fi restituite în natură.
În consecinţă, pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanţii I.I., B.J.H., N.R. şi pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva Deciziei civile nr. 542/ A din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5704/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5825/2011. Civil → |
|---|
