ICCJ. Decizia nr. 5958/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5958/2011
Dosar nr. 3333/101/2010
Şedinţa publică din 13 septembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă reţine următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. 668/101/2010, reclamantul D.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la acordarea sumei de 200.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciul moral suferit de reclamant împreună cu părinţii săi ca urmare a strămutării şi stabilirii domiciliului forţat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat în fapt că împreună cu părinţii săi, a fost strămutat în comuna M., judeţul Brăila fiind nevoit să locuiască în bordei săpat în pământ.
Prin sentinţa civilă nr. 233 din 18 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 3333/101/2010 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul D.D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/1990 prevăd acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral, numai cu privire la persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, nu şi la cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 314 din 18 octombrie 2010 a admis apelul declarat de reclamant, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare pentru considerentele ce urmează:
Modalitatea de reparare a prejudiciului este stabilită prin dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, norme din a căror interpretare logică şi teleologică rezultă că vizează ambele categorii de persoane avute în vedere de legea specială, respectiv atât persoanele condamnate politic, cât şi pe cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
Această concluzie este justificată şi de modul de redactare a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. a) – j) şi art. 5 lit. a) – f) din lege, care trimit, prin enumerare, la raţiunile politice ce au stat la baza reglementărilor anumitor infracţiuni sau fapte fără caracter penal, sancţionate de regimul comunist, dar şi din dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2), care fac trimitere în egală măsură la prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999, ca sistem de referinţă pentru instanţă în procedura de constatare a caracterului politic al condamnării penale sau al măsurii administrative.
Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să excludă de la acordarea daunelor morale categoria persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, nu ar fi făcut referire la aceasta în dispoziţiile art. 5 alin. (1), şi în spiritul principiului consecvenţei legislative, redactarea textelor de la lit. a) şi b) s-ar fi făcut cu distincţia respectivă între beneficiari, pentru cele două categorii de prejudicii (moral şi material).
Împotriva deciziei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009 cu privire la participarea obligatorie a procurorului ceea ce atrage nulitatea absolută a ambelor hotărâri de fond, ceea ce atrage incidenţa pct. 5 al art. 304 C. proc. civ.
Pe fondul cererii se arată că instanţa nu a redus corespunzător cuantumul despăgubirilor acordate şi că în jurisprudenţa C.E.D.O., în materia despăgubirilor morale este esenţial şi criteriul echităţii.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a temeiurilor de drept incidente cauzei va constata caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, persoanele condamnate penal în perioada de referinţă, 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor.
La judecata acestor cereri, cele de constatare a caracterului politic al condamnării, participarea procurorului este obligatorie, conform alin. (5) al art. 4 din lege.
Din interpretarea gramaticală şi logică a textelor de lege menţionate rezultă voinţa legiuitorului ca reprezentantul Ministerului Public să participe doar la judecata cererilor prin care se solicită constatarea caracterului politic al condamnării ori al măsurii administrative, de către instanţa de judecată altele decât infracţiunile şi măsurile administrative ce au de drept caracter politic astfel cum sunt limitativ enumerate la art. 1 alin. (2) din lege.
Critica referitoare la greşita cuantificare a despăgubirilor este străină soluţiei pronunţate în apel, astfel cum rezultă din expunerea rezumată a conţinutului deciziei, aşa încât instanţa nu are a se pronunţa asupra ei.
Recurentul a invocat formal şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanţa de judecată nu a fost învestită cu analiza vreunui act juridic în sensul art. 969 C. civ.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Mehedinţi împotriva deciziei nr. 314 din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5954/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5991/2011. Civil → |
|---|
