ICCJ. Decizia nr. 5991/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5991/2011
Dosar nr. 96/119/2001
Şedinţa publică din 14 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1269 din 10 decembrie 2009 Tribunalul Covasna a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale a chematului în garanţie A.V.A.S. şi pârâtului Ministerului Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional.
A respins excepţia autorităţii de lucru judecat evocată de pârâta SC B.A. SA
A admis în parte acţiunea civilă precizată ulterior de către reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. introdusă în contradictoriu cu pârâta SC B.A. SA Sft. Gheorghe şi în consecinţă:
A obligat pârâta SC B.A. SA să se pronunţe prin decizie motivată asupra cererii de restituire a imobilului intabulat în C.F. Sf. Gheorghe, casă de piatră şi curte în suprafaţă de 252 m.p., potrivit notificării făcută de reclamanţi.
A respins restul pretenţiilor reclamanţilor.
A obligat pârâta SC B.A. SA să plătească reclamanţilor 600 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele.
Reclamanţii sunt urmaşii proprietarilor tabulari K.E., E.K. şi K.G. ai imobilului intabulat în C.F., casă de piatră şi curte în suprafaţă de 251 m.p. preluat în mod abuziv de stat în temeiul decretului nr. 92/1950.
După apariţia Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, reclamanţii au formulat notificare înregistrată sub nr. 188 din 6 iulie 2001 la societatea pârâtă, care a rămas până în prezent nesoluţionată.
Reclamanţii în calitatea lor de moştenitori legali după proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu sunt îndreptăţiţi la restituirea acestui imobil având în vedere disp.art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din lege.
Potrivit disp.art. 25 alin. (1) din lege, pârâta era obligată să se pronunţe printr-o decizie motivată asupra cererii de restituire a imobilului în litigiu, însă fără motiv temeinic aceasta a refuzat îndeplinirea obligaţiei legale, motiv pentru care, reclamanţii au fost obligaţi să promoveze prezenta acţiune ulterior precizată, ce urmează a fi admisă în parte.
Petitele privind constatarea nulităţii deciziei nr. 100 din 29 ianuarie 1957, a încheierilor subsecvente a contractului de vânzare cumpărare de acţiuni F.P.S., vor fi respinse ca rămase fără obiect ca urmare a pronunţării deciziei motivate de către pârâtă.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul SC B.A. SA Sf. Gheorghe, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerea ca inadmisibilă a modificării de acţiune formulată de reclamanţi privind obligarea societăţii apelante de a se pronunţa prin decizie asupra notificării nr. 188/2001, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că reclamanţii au întocmit acţiunea în revendicare întemeiată pe Legea nr. 10/2001 cu o acţiune având ca obiect „obligaţie de a face”.
Totodată s-a criticat şi dezinvestirea instanţei de fond, care a respins pretenţiile iniţiale ale reclamanţilor ca rămase fără obiect.
Prin decizia civilă nr. 85AP din 29 iunie 2010,Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de pârâta SC B.A. SA Sf. Gheorghe, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea deciziei s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1269 din 10 decembrie 2009, Tribunalul Covasna a respins pretenţiile reclamanţilor privind constatarea nulităţii deciziei nr. 100 din 29 ianuarie 1957 a încheierilor subsecvente a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni T.P.S., ca fiind rămase fără obiect, în urma pronunţării deciziei motivate de către pârâtă.
În condiţiile în care aceste pretenţii nu au rămas fără obiect, ca urmare a soluţiei pronunţate în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Prima instanţă avea obligaţia, în baza rolului activ de a pune în vedere reclamanţilor să precizeze cererea de chemare în judecată, în sensul identificării încheierilor subsecvente contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni cu privire la care se solicită constatarea nulităţii.
Mai mult, în cauză nu a fost clarificat cadrul procesual în raport de completarea de acţiune formulată la data de 8 mai 2009 şi nu a fost lămurită problema reprezentării Statului Român, care nu a fost nici citat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs A.V.A.S., criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, respectiv nu a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 29 potrivit cu care A.V.A.S. are calitate procesuală activă numai în acţiunile prin care se solicită măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la alin. (1) şi (2), ceea ce nu a constituit obiectul prezentei judecăţi.
Recursul nu este fondat.
Se constată că prin hotărârea instanţei de fond s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., care a stat în judecată în calitate de chemată în garanţie, iar asupra acestei statuări a instanţei partea interesată nu a declarat apel.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei respectiv nu a analizat toate capetele de cerere cu care a fost învestită, nu a clarificat cadrul procesual în raport de completarea la acţiune şi nu a fost lămurită problema reprezentării statului.
Se constată că aspectele invocate prin motivele de recurs nu privesc critici de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa de apel, din perspectiva interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., ci apărări pe fondul cauzei din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, aspecte care au fost analizate de instanţa de fond prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, iar parte interesată nu a formulat apel în ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 85 Ap din 29 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5958/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5992/2011. Civil → |
|---|
