ICCJ. Decizia nr. 5993/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5993/2011
Dosar nr. 3369/91/2008
Şedinţa publică din 14 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 3369/91/2008, reclamantul G.T. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 160 din 31 ianuarie 2008 emisă de Primarul oraşului O. jud.Vrancea potrivit Legii nr. 10/2001 solicitând modificarea acesteia în sensul indicării cuantumului despăgubirilor pentru construcţiile şi anexele demolate şi terenul care nu i-a mai fost restituit, astfel cum sunt prevăzute de sentinţa civilă nr. 183 din 14 iulie 2003 a Tribunalului Vrancea, definitivă şi irevocabilă.
Instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 849/2008 Tribunalul Vrancea a admis contestaţia şi a modificat dispoziţia nr. 160 din 31 ianuarie 2008, constatându-se că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri în cuantum de 618.372 RON pentru construcţii şi 3 593.067 RON pentru teren.
Apelul
Împotriva hotărârii mai sus menţionate au declarat apel atât reclamantul G.T. cât şi pârâta Primăria Oraşului O.
În apelul său reclamantul a criticat hotărârea fondului numai sub aspectul cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, suma corectă pentru suprafaţa de teren 6.545 m.p. fiind de 702.933 RON.
În apelul său pârâta a criticat sentinţa fondului sub aspectul că instanţa s-a pronunţat extra petita iar raportul de expertiză avut în vedere este o expertiză extra judiciară.
Prin decizia nr. 289 A din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul pârâtei Primăria oraşului O. împotriva sentinţei civile nr. 849 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea; a schimbat în parte sentinţa civilă în sensul că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri în sumă de 1.140.564.425 RON pentru suprafaţa de 6.545 m.p. teren şi 907.806.386 RON pentru construcţiile demolate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie de la 14 iulie 2003, la zi; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei privind admiterea contestaţiei şi modificarea dispoziţiei a Primăriei O.; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 849 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea.
Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a acordat altceva decât s-a cerut în sensul că s-a pronunţat cu privire la despăgubirile cuvenite pentru suprafaţa de 33.455 m.p. (suprafaţă restituită în natură) şi nu cu privire la despăgubirile datorate pentru 6.545 m.p.;
S-a mai avut în vedere că sentinţa civilă 183/2003 a Tribunalului este definitivă şi irevocabilă şi atât reclamanta cât şi pârâta trebuie să respecte ceea ce s-a decis cu autoritate de lucru judecat în acea hotărâre. Prin urmare, pârâta era obligată să emită o dispoziţie care să cuprindă exact menţiunile din hotărâre.
Recursul
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct 7 şi.9 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamantul se rezumă să prezinte situaţia de fapt şi de drept a speţei şi totodată, înţelege, să îşi exprime, nemulţumirea faţă de modul de acordare a cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri raportat la expertiza efectuată în cauză.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris şi numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Obligaţia părţii de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor este prevăzută sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În speţa supusă analizei, se constată că reclamantul nu formulează nicio critică de nelegalitate la adresa hotărârilor instanţelor de fond.
Dimpotrivă, reclamantul îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată şi de modul în care instanţele de fond au apreciat probatoriile administrate, respectiv expertiza efectuată în cauză.
Mai mult, recuretul cercetează dispoziţii din legea specială, Legea nr. 10/2001, fără a le pune în relaţie sau a le proiecta asupra soluţiilor pronunţate în cauză de instanţele de fond, soluţia instanţei de apel, fiind în mod necesar, conform regulilor generale de procedură, obiect al criticilor ce se susţin prin motivele de recurs.
Or, simpla nemulţumire a unei părţi faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea sau modificarea acesteia, legiuitorul impunând părţii nemulţumite obligaţia de a-şi fundamenta nemulţumirea şi de a-şi întemeia recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Totodată, este de menţionat că dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., potrivit cu care părţile puteau solicita casarea a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138 din 14 septembrie 2000, caz în care criticile de netemeinicie nu pot face obiectul controlului exercitat de instanţa de recurs.
Aşa fiind, cum reclamantul nu s-a conformat exigenţelor impuse de legiuitor pentru exerciţiul acestei căi extraordinare de atac, în sensul că nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul G.T. împotriva deciziei nr. 289 A din 23 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5992/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5994/2011. Civil → |
|---|
