ICCJ. Decizia nr. 6035/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6035/2011
Dosar nr. 45771/300/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 29 mai 2009, reclamanţii D.I., P.S., M.M., D.C. şi C.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii D.G. şi D.Ş., să se dispună anularea declaraţiilor notariale şi partajarea averii rămase de pe urma defunctului D.Ş. cu ultimul domiciliu în Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 4727 din 11 octombrie 2010, Judecătoria Piatra-Neamţ a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
A reţinut instanţa că în raport de datele furnizate de D.E.P.A.B.D. Bucureşti, potrivit cărora ultimul domiciliu al defunctului s-a aflat în municipiul Bucureşti, ca şi prevederile art. 14 pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la moştenire sunt de competenţa instanţei celei din urmă domiciliu al defunctului, competenţa de soluţionare a cauzei revine judecătoriei pe raza căreia s-a aflat ultimul domiciliu al defunctului, respectiv Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Astfel sesizată, această instanţă, prin sentinţa nr. 7188 din 26 mai 2011, a admis la rândul său excepţia necompetenţei teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.
S-a reţinut că actele întocmite cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctului D.Ş., inclusiv certificatul de deces privindu-l pe acesta, atestă că ultimul său domiciliu a fost în B., judeţul Neamţ.
Întrucât, potrivit acestor evidenţe, defunctul a locuit efectiv în ultimele luni de viaţă în localitatea menţionată şi în considerarea dispoziţiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ., care au în vedere domiciliul real, în fapt al defunctului, iar nu cel trecut în actul de identitate, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, sesizând totodată instanţa supremă în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Referitor la conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii, se constată următoarele:
Potrivit art. 14 pct. 2 C. proc. civ. „în materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia”.
Textul legal enunţat consacră un caz de competenţă specială excepţională, stabilind competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al celui decedat, intenţia legiuitorului fiind aceea de a atribui judecata tuturor acţiunilor privitoare la o moştenire deschisă, acelei instanţe care poate asigura, sub raportul administrării justiţiei, cele mai bune condiţii pentru soluţionarea proceselor în materie de moştenire.
Ultimul domiciliu al defunctului, în accepţiunea normei legale enunţate este acela unde îşi avea locuinţa statornică, noţiunea de domiciliu în sens procesual semnificând „domiciliul” pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt în localitatea în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea profesională, iar nu acela înscris în evidenţele întocmite în acest scop.
Pornind de la raţiunea instituirii acestei norme de competenţă, care constă în faptul că toate operaţiile legate de procedura succesorală se îndeplinesc în circumscripţia teritorială a ultimului domiciliu al defunctului, în a cărei competenţă, astfel cum s-a arătat mai sus, legea atribuie judecata tuturor acţiunilor privitoare la o moştenire şi constatând că, în speţă, ultimul domiciliu al defunctului D.Ş. s-a aflat pe raza comunei B., judeţul Neamţ, locul deschiderii procedurii succesorale notariale, urmează a se reţine că cererea dedusă judecăţii, privitoare la moştenirea defunctului, este de competenţa instanţei ultimului său domiciliu respectiv a judecătoriei în a cărei rază de competenţă defunctul a locuit efectiv şi unde s-a aflat la data decesului.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6012/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 6038/2011. Civil → |
|---|
