ICCJ. Decizia nr. 6122/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6122/2011
Dosar nr. 3744/86/2008
Şedinţa publică din 19 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 682 din 30 martie 2010, a respins ca nefondată, plângerea având ca obiect Legea nr. 10/2001, formulată de reclamantul M.D.M.A., prin mandatar I.M.E., în contradictoriu cu pârâta comuna P., prin Primar, judeţul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reţinut următoarele:
Prin testamentul din 1927, E.G.M.D. a lăsat fiului său, D.M.A.D.D.M. parte din suprafaţa de 33 ha teren aferent conacului boieresc din moşia L.
În baza decretului nr. 83/1949, conform extrasului D.A.N.I.C., din proprietatea lui D.M. a trecut la stat suprafaţa de 50 ha teren, arabil, păşune, livezi şi conace.
Prin titlurile de proprietate din 24 martie 2003 şi din 3 iunie 2003, petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă cu care autorul său a figurat în evidenţele arhivei naţionale.
Din adeverinţa din 16 mai 2001 a comunei P. rezultă că în jurul conacului se află suprafaţa de 50 ari arabil şi 50 ari livezi.
Faptul că în titlul de proprietate s-a înscris alt amplasament pentru terenul în litigiu nu constituie un motiv pentru o nouă restituire, atâta timp cât petentul a acceptat punerea în posesie şi eliberarea titlului neconforme vechiului amplasament.
Cum, actul reparatoriu s-a făcut în baza Legii nr. 18/1991, o nouă restituire conform Legii nr. 10/2001 nu este posibilă, astfel încât instanţa a respins plângerea ca nefondată.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 61 din 18 octombrie 2010,. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.D.M.A., împotriva sentinţei civile nr. 682 din 30 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:
Potrivit copiei-extras de la A.N., numitul D.M. a fost expropriat prin Decretul – Lege nr. 83 din 1949 cu suprafaţa totală de 50 ha teren, din care 43 ha teren arabil, 6 ha păşune şi 1 ha livezi şi conace.
Conform raportului de expertiză efectuat la instanţa de fond de inginer R.I., familiei M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 50 ha teren, fiind emise titlurile de proprietate, însă amplasamentul suprafeţei de 1 ha solicitată în prezenta acţiune de către reclamant nu se regăseşte în nici unul din titlurile deja eliberate. A mai precizat experta că terenul în litigiu face parte dintr-o parcelă de 33 ha care anterior anului 1950 a aparţinut boierului D.M.A.D.D.M. şi pe care, ulterior desfiinţării I.A.S-urilor au fost comasaţi alţi cetăţeni, printre care şi M.N.
Concluziile raporturilor de expertiză, coroborate cu actele de la dosar, au dus la concluzia că familiei M. i s-a reconstituit, prin titlurile menţionate, dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă deţinută anterior momentului exproprierii, chiar dacă nu a fost respectat întocmai vechiul amplasament, incluzându-se aici, aşa cum s-a arătat în raportul de expertiză şi suprafaţa de 33 ha menţionată în testament, care a figurat până în anul 1950 ca aparţinând tatălui reclamantului.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, întinderea (după caz existenţa) dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Cum din nicio probă a dosarului nu rezultă că terenul de 1 ha solicitat nu este inclus în terenul provenit de la autorul reclamantului M.D. şi că este distinct de suprafaţa care a aparţinut acestuia, în mod corect prima instanţă a reţinut că de la familia M. a fost preluată la stat o suprafaţă de 50 de ha, care a fost restituită integral (în ceea ce priveşte întinderea) conform titlurilor de proprietate menţionate.
Împotriva deciziei civile nr. 61 din 18 octombrie 20910 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, a declarat recurs reclamantul M.D.A., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 8 şi art. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a stabilit în mod greşit faptul că reclamantul deţine în proprietate suprafaţa de 1 ha teren intravilan inclusă în titlurile de proprietate din 24 martie 2003 şi din 3 iunie 2003.
- Instanţa de apel în mod greşit a creat confuzia potrivit căreia reclamantul şi-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, situaţie contrazisă de actele existente la dosarul cauzei, inclusiv expertiza efectuată, care a stabilit că amplasamentul terenului în suprafaţă de 1 ha se află în pct. „La biserică” şi că nu se regăseşte în titlurile de proprietate menţionate mai sus, deţinute de recurent.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat la instanţa de fond: rezultă că familiei M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 50 ha, fiind emise titlurile de proprietate, însă amplasamentul suprafeţei de 1 ha din pct. „La biserică” solicitată de reclamant. nu se regăseşte în titlurile de proprietate enunţate mai sus. Că terenul în litigiu face parte dintr-o parcelă de 33 ha care anterior anului 1950 a aparţinut boierului D.M. şi pe care ulterior desfiinţării I.A.S.-urilor au fost cunoscuţi alţi cetăţeni printre care şi M.N.
Aşadar, faţă de cele reţinute, instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, în sensul că suprafaţa de 1 ha solicitată de reclamant s-ar regăsi în titlurile de proprietate mai sus enunţate.
Instanţa de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce, în speţă, nu s-a întâmplat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că terenul în suprafaţă de 1 ha, solicitat de reclamant, se află în comuna P. pct. „La biserică”, judeţul Suceava şi că nu este inclus în titlurile de proprietate.
Instanţa de apel a omis să analizeze criticile formulate de reclamant cu privire la terenul în litigiu (1 ha – pct „La biserică”).
Toate acestea impun casarea cu trimitere a cauzei în temeiul art. 313 C. proc. civ., la instanţa de apel.
La rejudecare, vor fi avute în vedere toate susţinerile părţilor aflate în litigiu.
Aşadar, faţă de cele reţinute se va admite recursul declarat de reclamantul M.D.M.A., împotriva deciziei nr. 61 din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Se va casa decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.D.M.A. împotriva deciziei nr. 61 din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia atacată şi trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6121/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6123/2011. Civil → |
|---|
